Chilotoraxul. Se intelege prin chilotorax prezenta In cavitatea pleurala a chilului, patrunderea lui, din canalul toracic sau din vasele si anastomozele sale, fiind determinata de cauze foarte rar intilnite in cursul copilariei. Cu toate acestea el poate sa apara chiar in perioada de nou-nascut, ca urmare a unor anomalii si malformatii ale canalului toracic sau a unui traumatism obstetrica!.
Cele mai frecvente cauze sint legate de ruperea canalului mare limfatic, produsa de un traumatism inchis sau deschis al toracelui.
Tumorile si unele adenopatii mediastinale, de etiologic diferita si indeosebi cele de natura tuberculoasa, pot de asemenea sa determine aparitia unui chilotorax.
O cauza foarte rara poate fi tromboza venei subclaviculare stingi, cu rol obstructiv asupra portiunii terminale a canalului toracic.
Neoplasmul, prin forma sa metastatica invadanta a canalului toracic, cu punct de plecare de cele mai multe ori dintr-un cancer gastric, reprezinta o posibilitate de aparitie exceptionala la copil a chilotoraxului.
Se citeaza drept cauza posibila si unele boli parazitare neintilnite la noi, asa cum este filarioza.
Aparitia chilotoraxului este spontana, dupa cum, in conditiile unui traumatism, ci poate surveni imediat sau dupa un interval de timp mai indelungat, modalitate de obicei intilnita la nou-nascut, cind se poate asocia si o ascita chiloasa.
De cele mai multe ori chilotoraxul este unilateral si de partea stinga.
Simptomatologia clinica precum si imaginile radiologice sint asemanatoare cu . le oricarui revarsat pleural, punctia pleurala precizind diagnosticul, prin punerea in evidenta a chilului, care, prin culoarea sa albicioasa si consistenta cremoasa, ar putea fi confundat la prima vedere cu un lichid pleural purulent.
La nou-nascut, daca acesta nu a fost inca alimentat, lichidul este clar.
Limfografia, cind poate fi efectuata, este ie un real folos, confirm ind suferinta canalului toracic precum si sediul ei.
Elutia chilotoraxului este in strinsa dependenta cu cauzele lui, citindu-sc vindecari spontane In jumatate din cazuri. Riscul cel mai mare este legat de subnutritia copilului, mai ales prin carente lipidice.
Tratamentul vizeaza in primul rind asigurarea unei alimentatii crescute caloric, cu lipide scazute si cu continut bogat in proteine, suplimentindu-se totodata aportul parenteral in vitamine si mai ales in cele liposolubile.
Se preconizeaza de unii autori aspirare*a in conditii strict chirurgicale a lichidului picurai si reinjectarea lui intravenoasa.
Tratamentul chirurgical este conditionat de virsta copilului si natura traumatismului, chilotoraxul de origine tumorala rareori beneficiind de un astfel de tratament.

Hemotoraxul

Este caracterizat de prezenta singelui in cavitatea pleurala, determinata de cauze variate, fiind intilnit foarte rar in cursul copilariei.
Hemotoraxul netraumatic trebuie diferentiat de cel traumatic, ale carui cauze pot fi locale sau generale, precum si de pleurezia serohemoragica, entitate descrisa anterior.
Cind hemoragia pleurala se insoteste s. ue prezenta aerului in cavitatea pleuralai >tunci este rba de un hemopneumotorax,
Prin factori locali hemoragia intrapleu-rala poate surveni intimplator, consecutiv unor erodari vasculare din cursul unor si curatii pleuro-pulmonare, complicind ast-fei o pleurezie purulenta, sau In cadrul unor leziuni ulcero-cazeoase tuberculoase din vecinatatea pleurei.
Neoplasmul pulmonar sau pleural, prin aceleasi mecanisme, se poate inscrie, alaturi de rupturile unor hemangioame, drept cauza cu totul exceptionala.
Prin factori generali, hemotoraxul, tot atit de rar, poate sa apara in elutia unor coagulopatii, sau in mod accidental in cursul tratamentelor cu substante anti-coagulante.
Semnele fizice ale aparatului respirator, precum si aspectele radiologice sint comune cu cele intilnite in toate revarsatele pleu-rale de diferite cauze.
Diagnosticul hematoraxului se precizeaza cu ajutorul punctiei pleurale, cu care ocazie se pune in evidenta prezenta singelui, fiind necesare in continuare unele investigatii complementare pentru a sili factorul cauzal, de care va depinde si atitudinea terapeutica.
Tratamentul propriu-zis impune folosirea medicatiei coagulante. Este necesara efectuarea transfuziilor si chiar a controlului chirurgical in hemoragiile mari.
Intr-o etapa urmatoare hemotoraxul va fi evacuat complet, la neie administrindu-se intrapleural enzime fibrinolitice.