Pneumopatiile virale s-au conturat ca entitati nosologice abia in deceniile trecute, cind au fost definite initial ca pneumonii atipice, opunindu-se unor pneumopatii bacteriene, bine cunoscute, denumite tipice, de care trebuiau diferentiate.
Pneumopatiile virale se mai numesc si pneumopatii interstitiale, incereindu-se astfel sa se sublinieze intr-un anumit mod caracterul lor dominant de afectare a interstitiului pulmonar.
Participarea interstitiului nu este particulara numai infectiilor virale, dupa cum tulburarile si leziunile produse de catre virusuri asupra aparatului respirator nu se limiteaza numai la acest nivel. Leziunile lor mai pot interesa, in afara cailor respiratorii superioare, sau a interstitiului, si bronsiolele, precum si, intr-o mai mica masura, epiteliul alveolar.In perioada de sugar, afectarea cu predo-minenta a bronsiolelor este de o deosebita gravitate prin acuitatea si intensitatea insuficientei respiratorii, pe care o angajeaza impreuna cu intregul lant de tulburari consecutive.
Afectarea interstitiului mai poate fi determinata si de catre alte microorganisme, cum sint cele din vecinatatea lor, motiv pentru care aceste pneumopatii sint definite de tip viral si nu virale.
Unele bacterii, cum este mai ales stafilo-cocul sau, intr-o mai mica masura, srepto-cocul, precum si unii germeni gram negativi, in cursul proceselor lor patologice pulmonare afecteaza sigur interstitiul pulmonar.
Unele date ctiopatojjeniec. Pneumopatiile de tip viral detin o parte insemnata din morbiditatea generala a copilului si totodata sint cele mai frecvente dintre pneumopatiile intilnite in aceasta perioada de viata.In perioada de sugar, pneumopatiile de tip viral ocupa un loc important in rindul cauzelor de deces.
Tropismul fata de aparatul respirator al unor virusuri, imunitatea redusa sau de scurta durata pe care o determina, contagio-zitatea lor foarte mare, existenta de surse numeroase de contaminare, indeosebi din rindul adultilor, prin purtatori sau forme fruste, viata in colectivitate, circulatia intensa si cu mijloace rapide, lipsa in stadiul actual a unor mijloace eficiente specifice de prevenire, ca si particularitatile sugarului privind activitatea si dezvoltarea aparatului sau respirator, capacitatea lui imunocom-petenta si posibilitatile de mentinere a echilibrelor homeostaziei generale explica incidenta crescuta a pneumopatiilor virale, particularitatile lor fiziopatologice si caracterul de evolutie gra.
Pneumopatiile interstitiale, cel mai adeseori sint determinate de catre virusurile autentice. Din rindul lor fac parte in primul rind virusurile respiratorii si anume virusul sin-citial respirator (VSR), mixovirusurile influ-enzae A.B.C. (gripale), adenovirusurile cu numeroasele lor serotipuri, virusurile mixo-parainfluenzae etc.
Enterovirusurile, mai rar virusul Echo si mai frecvent diversele tipuri Coxackie, precum si rheovirusurile, cu tropismul lor bilent digestiv si respirator, adeseori, pe linga manifestarile lor digestive sau meningeale, se insotesc si de loul clinic al unei pneumopatii interstitiale, care poate prezenta chiar un caracter predominant.In cursul ricelci sau al zonei zoster, de foarte multe ori, afectarea pulmonara poate fi descoperita numai radiologie, imaginile caracterizindu-se prin prezenta unor opacitati micronodulare sau a sechelelor lor calcificate, in numar relativ redus, situate in parcnchimul pulmonar.
Hepatita epidemica, choriomeningita si, asa cum s-a mai spus, parotidila epidemica adeseori pot fi insotite clinic de o pneumopatie interstitiala cu corespondentul ci radiologie.
Virusul incluziilor citomegalice, fata de nou-nascut, se face vinot de determinarea posibila, ca o fetopatie, a unei pneumopatii interstitiale. in mod exceptional, el mai poate fi cauza determinanta si la alte virste a unor pneumopatii interstitiale, intilnite ca urmare a terapiei imunodepresive sau cortizonice si mai ales la copin cu leucemie.
Aceste categorii de copii, ca si cei cu fibroza chistica sau deficite imunitare, dupa ccinari antirujeolice cu virus atenuat pot fi susceptibili de a face o pneumopatie particulara cu celule gigante.
Pneumopatia cu celule gigante, denumita si pneumonia lui Hecht, este o pneumonie interstitiala rara a sugarului, dar si a copilului mai mare, aparind mai ales in conditiile amintite.
Din tesutul pulmonar al unor bolnavi de pneumonie cu celule gigante a fost izolat virusul rubeolic, dupa cum aparitia acestei pneumopatii a fost semnalata si dupa rujeola, motive pentru care unii autori o incadreaza in rindul pneumopatiilor interstitiale virale.
Pneumonia Hecht, din punct de vedere clinic, se face remarcata printi-o evolutie
prelungita cu caracter mai sever sau mai putin marcat, dominata de semnele unei insuficiente respiratorii. Tahipneea cu dis-pnee expiratorie, ralurile sibilante sint constant intilnite, cu mult inaintea aparitiei unor imagini infillrative si de hipertranspa-renla pe cliseul radiologie. De cele mai multe ori pneumopatia se suprainfecteaza, iar tratamentul ei este simptomatic.
Anatomo-patologic, pneumonia se caracterizeaza prin prezenta in pulmoni si uneori extrapulmonar a celulelor gigante multi-nucleare, patognomonice, cu incluzii intra-nucleare si citoplasmatice.
Se considera ca pe intreaga perioada a evolutiei acestei pneumopatii bolnavii elimina virusul.
Mortalitatea este ridicata mai ales in rindul celor cu leucemie, cu deficite imunologicc sau cu fibroza chistica.
Microorganismele intermediare din vecinatatea virusurilor pot fi de asemenea responsabile de unele pneumopatii interstitiale, recunoscute de cele mai multe ori ca entitati clinice bine definite. Un prim Ioc il detine mycoplasma pneumoniae Eaton, apoi asa-zisele virusuri ale ornitozei si psittacozei.
Rickettsiile si pararickettsiile, in anumite conditii cpidemiologice, nu sint de. neglijat ca factori cauzali ai unor pneumopatii interstitiale.
Uncie aspecte clinice mai importante. Pneumopatiile de tip viral imbraca cel mai frecvent aspectul clinic al unor pneumopatii interstitiale, distingindu-se in perioada de sugar o forma clinica particulara foarte gra, descrisa sub denumirea de bronsiolita, inlilnita mai rar si la copilul mic.