Afectarea rinofaringelui, cel mai ades prin infectii acute, este cunoscuta si la copil ca o entitate bine definita, exceptind sugarul si copilul mic. La aceste virste procesele inflamatorii fiind greu limiile numai la nilul rino-faringeiui, denumirea lor mai corecta ar fi, cel putin pentru sugar, de catar sau infectii ale cailor respiratorii superioare.
Etiopatologie. Rinofaringita prezinta o etiologie variata si cu caracter sezonier, fiind determinata cel mai ades de catre infectiile virale, in cadrul carora predomina virusul guturaiului.
In raport de genul epidemic dominanl, pot fi incriminate si alte virusuri cum sint : adenovirusurile, inixovirusurile, virusul sincitial respirator, ca si unele enterovirusuri.

Numeroase boli infecto-contagioase, in debutul sau evolutia lor, se insotesc de manifestari inflamatorii caracteristice ale cailor respiratorii superioare, ca in rujeola, rubeola, mononucleoza infectioasa, chorio-meningita, varicela etc.
Infectiile bacteriene sint obisnuit secundare, fiind responsabile mai degraba de rinitele mucopurulente si complicatiile septice adenodiene, otice, sinuzale sau pulmonare.
Frecnta, caracterul evolutiv ca si complicatiile rinofaringilei sint conditionate de numerosi factori favorizanti. O parte din ei au fost amintiti, fiind vorba de virsta mica a copilului, unele handicapuri biologice, unele particularitati constitutionale ca diateza ex'udativa, convalescenta dupa unele boli infecto-contagioase sau boala diareica, precum si conditiile precare de igiena si supraincalzirea copilului sau uscaciunea mediului ambiant, lipsa de calire a copilului etc.
Circulatia intensa, caracteristica deceniilor noastre, contactele frecnte cu persoanele adulte, aglomeratia ca si viata in colectivitate de la virsta mica sint de asemenea factori potentiali importanti, mai ales in conditii epidemice favorizante.
Tabloul clinic. Rinofaringita se anunta obisnuit cu febra moderata. La sugar febra poate fi ridicata, peste 39AC.
De cele mai multe ori ea este precedata sau insotita si de alte manifestari ca agitatia sau somnolenta, starea de indispozitie, anorexia.
Mai pot aparea si unele manifestari digesti si la sugar chiar semnele bolii diareice, cu sau fara deshidratare, exprimate prin varsaturi si scaune diareice. Boala diareica este relativ frecnt, intilnita la sugarii alimentati artificial, la cei cu distrofic sau rahitism, precum si la cei cu conditii proaste de igiena.
Nu rareori, la aceste categorii de copii, in debutul si in cursul evolutiei rinofarin-gitei pot sa apara si unele manifestari din parlea sistemului nervos, convulsiile, reactiile meningeale dominind, in aceste conditii, loul lor clinic.
Semnele locale ale rinofaringitei apar obisnuit dupa instituirea febrei. Ele se manifesta la inceput printr-un sindrom obstructiv al cailor nazale, care face dificile respiratia si alimentatia sugarului, ac-centuindu-i starea de agitatie.In zilele urmatoare apare secretia seroasa nazala, care, suprainfectata, se poate transforma intr-o secretie mucopurulenta.
Tusea seaca, chinuitoare si cu caracter uneori chintos, insoteste de cele mai multe ori loul clinic.
Examenul buco-faringian pune in evidenta hiperemia amigdalelor si a stilpilor lor, ca si a intregii mucoase faringiene. Ulterior poale fi observata, in formele complicate cu adenoidita, prezenta unor secretii mucopurulente din choane, ce se scurg pe peretele posterior al faringelui, a carui mucoasa este hiperemiata si de aspect granulai'.
La copilul mai mare loul clinic, al rinofaringitei este mai putin zgomotos.

Febra, oboseala, starea de rau, uscaciunea gitului, tusea seaca, pierderea apetitului, rinoreea sint semnele ei comune. Adeseori se poate asocia si epistaxisul.
Aparitia izolata a unor microcule pe stilpii amigdalieni, lueta sau mucoasa palatului moale etc. pune in discutie posibilitatea unei infectii cu virusul Coxackie din grupa A, mai ales daca se asociaza si unele semne meningeale.
Primoinfectia herpetica se poate manifesta prin aparitia unor elemente ulcerati de tipul unei stomatite aftoase, situate pe mucoasa linguala, gingivala sau palatina.
Prezenta adenopatiilor si a catarului conjunctival indreptateste sa fie banuita etiologia prin adenovirusuri.
Infectiile respiratorii cu adenovirus mai pot fi insotite si de unele manifestari acute abdominale sub forma unei apendicite sau a unui sindrom acut obstructiv, ca urmare a prinderii ganglionilor mezenterici.
Evolutia rinofaringitei acute. Sugarul eu-trofic cit si copilul mai mare beneficiaza de o evolutie buna a bolii, vindecarea sur-nind dupa o perioada de citeva zile pina la o saptamina de la debutul ei.
Complicatiile sint des intilnite la sugarii mici si mai ales la cei cu handicapuri, cele mai frecnte fiind otita, adenoidita, pneumopatia acuta si boala diareica si mai rar etmoidita si sinuzita.
Intre incidenta infectiilor de cai respiratorii superioare si a pneumopatiilor acute ale sugarului exista relatii directe, frecnta si decesele prin pneumopatii fiind mult mai crescute in perioadele cu incidenta mare a catarurilor de cai respiratorii.

Diagnosticul diferential se face in primul rind cu rujeola in perioada ei de debut, care, pe linga catarul de cai respiratorii superioare si cel conjunctival, se insotesc si de semnul lui Koplik. De mare valoare sint si informatiile epidemiologice.
Tusea convulsiva, in perioada ei de inceput, trebuie de asemenea diferentiata de o infectie acuta de cai respiratorii superioare. Fiind lipsita in general de febra si catarul rinofaringian, ea se prezinta printr-o tuse initial nesemnificativa, care se accentueaza in timp, in ciuda unui tratament nespecific aplicat.
Diagnosticul diferential al rinofaringitei se mai impune si cu alte boli infectioase cum sint meningita cerebrospinala, rubeola, dif-teria forma nazala etc.

Tratamentul rinofaringitei

Infectiile acute ale cailor respiratorii superioare, prin originea lor predominent virala, nu beneficiaza inca de un tratament specific.
Tratamentul profilactic este foarte important mai ales pentru sugar, prin prenirea rinofaringitei redueindu-se foarte mult incidenta pneumopatiilor acute.
Folosirea tuturor factorilor care sa contribuie la buna dezvoltare a copilului, inclusiv a celor de calire, reprezinta calea cea mai utila de profilaxie a infectiilor respiratorii.
Evitarea aglomerarilor, a contactelor cu multe persoane si mai ales cu cele bolna, triajul riguros din colectivitatile de copii, in conditii epidemiologice crescute, sint masuri protectoare de o deosebita valoare.
Vaccinarile aplicate impotriva unor infectii virale, in stadiul actual, nu-si aduc inca o contributie profilactica semnificativa.
Tratamentul curativ este prin excelenta igieno-dieletic si simptomatic, sugarilor, si mai ales celor cu handicapuri, putindu-li-se administra in scop profilactic si o medicatie antibiotica. in mod obisnuit se foloseste penicilina G sau ampicilina, in dozele si pe caile de administrare uzuale si o durata scurta de timp.
Complicatiile septice vor fi supuse intotdeauna tratamentului antiinfectios, alegerea antibioticelor fiind condusa dupa natura infectioasa a acestor complicatii.
Tratamentul igieno-dietetic impune masuri igienice de mediu si alimentare, neres-pectarea lor angajind cu usurinta aparitia manifestarilor patologice ale cailor descendente, a complicatiilor septice si a bolii diareice, in deosebi la sugarii cu handicapuri a caror toleranta digestiva este foarte labila.
Ratia calorica va trebui sa acopere un aport minim de intretinere care pentru sugar este de 70 calorii pe kg corp si in 24 ore, preparatul dietetic ales, in conditiile alimentatiei artificiale, fiind din rindul celor cu o buna toleranta. Se recomanda in acelasi timp un aport hidric mai crescut.
Ca antitermice pot fi folosite piramido-nul si acidul acetilsalicilic, in doze obisnuite de 0,10 g/an de virsta, sau Aminofenazona "L" in supozitoare, cite un supozitor pe an de virsta.
Hipertermia mai poate fi combatuta cu ajutorul impachetarilor.
Este necesar ca sugarilor cu spasmofilie, pentru prenirea convulsiilor, sa li se administreze calciul si apoi vitamina D, in dozele amintite ( rahitismul) si luminai, in lete de 0,015, sau in solutie de 0,10

0,20%, pina la o doza de 7 mg pe kg corp si in 24 ore. In doze mai mici, fenobarbitalul poate fi folosit si pentru combaterea starii de agitatie.
Dezobstructia nazala se face obisnuit cu ajutorul spalaturilor cu ser fiziologic.
Folosirea in aplicatii locale, sub forma de instilatii, a medicamentelor cu actiune vasoconstrictoare, cum sint efedrina sol. 1%, adrenalina 1/3 000, Rinofugul, Pri-vinul, nu sint recomandate la sugar.
Sint contraindicate la toate virstele dezinfectantele uleioase precum si aplicatiile locale ale unor antibiotice.
Pot fi folosite de uz curent solutiile co-loidale proaspete de saruri de argint, sub forma de colargol 1% sau protargol 1%, o data sau de doua ori pe zi, cite 12 picaturi in fiecare nara, timp de ci leva zile.
Instilatiile cu solutii cortizonice isi au o buna indicatie in formele insotite de edem si hiperemie intensa.
Administrarea vitaminelor A si C in cantitati mai crescute este binenita.