Bolile aparatului respirator ocupa un loc deosebit de important in morbiditatea copilului.In conditiile de clima ale tarii nostre ele detin cea mai mare pondere, situindu-se, pentru sugar si copilul mic, si printre cauzele cele mai frecvente de deces.
Prin natura lor predominent acuta si infectioasa. bolile aparatului respirator pot fi intilnite pe perioada intregului an, incidenta lor cea mai mare inregistrindu-se in anotimpurile umede si racoroase.
Frecventa, gratatea si unele modalitati de manifestare ale acestor afectiuni sint strins legate de gradul de dezvoltare inorfo-functionala a aparatului respirator, a sistemelor de control si mentinere a homeos-taziei generale, precum si al mecanismelor de raspuns si aparare impotriva agresiunii infectioase, ele prezcntind numeroase particularitati in decursul copilariei.
Daca patologia acuta si de natura infec-; tioasa afecteaza cel mai frecvent aparatul respirator, nu trebuie neglijate totusi si acele afectiuni cu evolutie trenanta sau cronica determinate adeseori de aceeasi factori infectiosi, dar pe fondul responsabil al unor anomalii innascute sau dobiudite.
Cunoasterea tuturor aspectelor pe care le ridica patologia respiratorie la copil este strins legata de nevoia aplicarii celor mai utile metode in prevenirea si combaterea acestor afectiuni.
Particularitatile morfofunctionale ale aparatului respirator detin un rol deosebit. Din primul moment de ata, sistemul respirator este subordonat, prin componentele si actitatea sa, unor continue si importante modificari a caror evolutie se produce intr-o perioada indelungata de timp, maturizarea lui completa petreeindu-se abia spre pubertate.
Datorita dezvoltarii lui incomplete, de la nastere si pe intreaga perioada de sugar, actitatea respiratorie poate fi pusa cu destula usurinta in dificultate fata de unele solicitari de mai putina importanta pentru alte rste.
Actul nasterii insusi reprezinta un prim moment critic si de o deosebita semnificatie pentru initierea respiratiei, a carei patologie poate imbraca unele caractere de mare gratate. De altfel nou-nascutul si sugarul mic se afla intr-o relativa insuficienta respiratorie, care se poate manifesta cu o mare acuitate in cursul diverselor boli respiratorii.
La aceste rste, cele mai grave afectiuni .respiratorii, de fapt, se exteriorizeaza in mod predominent prin semnele proprii insuficientei respiratorii.
Aparatul respirator, format dintr-un sistem propriu de control si comanda si un sistem de executie, pe linga alte functii de pastrare a homeostaziei, este obligat sa asigure in principal aportul necesar de oxigen, cit si eliminarea bioxidului de carbon rezultat din procesele meolice celulare.
La copil, in concordanta cu rsta sa si pentru fiecare etapa, actitatea respiratorie este conditionata de numerosi factori. In primul rind ea este subordonata gradului de dezvoltare si maturizare a tuturor elementelor componente ale sistemului respirator. In raport de acesta maturizare depinde in mod direct controlul procesului respirator, impreuna cu intregul lant al actitatii respiratorii formata din ventilatia, distributia si difuziunea gazelor si apoi perfuzia lor, realizata de circulatia pulmonara.
Dezvoltarea morfologica a aparatului respirator, in aceleasi perioade ale copilariei, nu intereseaza in egala masura toate segmentele si tesuturile sale, antreuind totodata si unele particularitati de ordin functional.
Caile respiratorii superioare prezinta numeroase particularitati morfologice. Astfel catatile nazale la nastere sint incomplet dezvoltate. Meatul mijlociu se dezvolta si intra in actitate, devenind functional, de abia in jurul ratei de 3 ani, iar cel inferior abia la inceputul perioadei scolare. Sint de asemenea putin dezvoltate si sinusurile fetei.
Mucoasa nazala este fina si bogat vascula-rizata, dar saraca in primii ani de tesut

cavernos. Orificiile si fosele nazale sint astfel mult ingustate, separate fiziologic la nivelul faringelui posterior de comunicarea lor cu catatea buco-faringiana si prin pozitia inalta a laringelui, pentru a permite in perioada de sugar inchiderea acestei catati, necesara actului suptului si deglutitiei. In aceste conditii nou-nascutul si sugarul mic. nu pot si nu stiu sa respire prin intermediul gurii. In cursul obstructiei cailor nazale ale sugarului suptul dene aproape imposibil. Sugarul este agitat, instituindu-se si semnele unui tiraj de cai respiratorii superioare.
Bariera cailor nazale, urmare a incompletei lor dezvoltari, in cursul insuficientei respiratorii, se transpune clinic prin efortul inspiratiei la acest nivel, precum si prin prezenta batailor aripilor nasului.
Laringele, prin pozitia sa si unghiul pe care il formeaza cu traheea, cit si prin ingustimea lui, realizeaza un adevarat obstacol In calea patrunderii aerului in caile respiratorii descendente. In anumite situatii, cind nevoile ventilatorii sint mult crescute, laringele se constituie ca un adevarat spatiu aerian mort, greu de depasit prin mijloace proprii, inngerea acestui obstacol reali-zindu-sc numai prin intermediu! intubatiei sau a traheostomiei.

Bogatia catatii buco-faringiene in tesut limfatic, format din amigdalele palatine, mai putin dezvoltate in primii 2 ani, cea faringiana si sublinguala, precum si de catre intregul tesut limfatic al mucoasei acestei catati, dar mai ales a peretelui posterior al faringelui, presarata cu numerosi foliculi limfatici, realizeaza un adevarat organ limfatic, cunoscut sub numele de cercul limfatic al lui Waldeyer.
Pentru o perioada indelungata a copilariei, in cursul proceselor infectioase de cai respiratorii superioare, acest cerc limfatic reactioneaza intens si in mod unitar, antrenand adeseori procese infectioase otice.
Incidenta crescuta a infectiilor otice, mai ales in primul an de ata, se datoreaza si faptului ca in aceasta etapa urechea prezinta numeroase particularitati morfologice .si de pozitie ale componentelor sale, care ii favorizeaza astfel participarea mai frecventa in cadrul tuturor infectiilor respiratorii.
Canalul lacrimal, scurt si lipsit de val-vulele sale, are orificiul nazal descoperit, favorizindu-se infectarea reciproca oculara si nazala. Pina la rsta de 34 luni, sugarul este lipsit de secretia protectoare la- crimala.
Traheea la nou-nascut are o lungime de aproape 5 cm, reprezentind aproape 1/3 din lungimea ei din perioada adulta. Cresterea ei este astfel proportional mai mica. Peretii traheii, in perioada de rsta mica, sint mai grosi si mai saraci in tesut elastic, dupa cum mucoasa ei este mai saraca in glande secretorii. Ea este de aspect fuzi-form, cu Iumenul turtii in diametrul sagital, fiind asezata mai la dreapta liniei mediene.
In perioada primei copilarii traheea este slab fixata si usor deplasabila impreuna cu intregul mediastin.
Pozitia inalta a traheii se modifica odata cu coborirea laringelui si a cupolei dia-fragmatice, asezindu-se concomitent pe linia mediana.
Spre pubertate, bifurcatia traheala se afla la nivelul vertebrei a 5-a6-a dorsale.
Bronhiile nou-nascutului si sugarului sint mai largi si mai bogate in tesut muscular.
Bronhia dreapta este mai scurta si groasa and o directie mai aproape de verticala, cea stinga fiind mai aproape de orizontala, ceea ce favorizeaza o mai usoara patrundere a infectiilor descendente si a corpilor straini pe aceasta cale.
Ritmul cresterii bronhiilor in primul an este accelerat, apoi el dene mai lent, pinii la rsta de 10 ani, accelerindu-se iar in perioada pubertara.
Parenchimul pulmonar prezinta numeroase particularitati, dezvoltarea lui cu-noscind un ansamblu complex de modificari diferentiate cu fiecare perioada a copilariei.
Daca dupa nastere structura histologica a plaminului nu se deosebeste esential de cea dinaintea ei, fiziologic, in catatile aeriene se va gasi de acum aer in loc de substanta fluida, preluata de catre circulatia perialveolara. Surfactantul va mentine deschise catatile alveolare pentru a asigura o buna circulatie a aerului, accentuin-du-se brusc si circulatia sanguina functionala.
In primele luni de ata are loc o importanta sporire a volumului plaminilor, dupa care, pina la rsta prescolara, domina procesul de formare de noi structuri aeriene, cu dezvoltarea si diferentierea paralela a componentelor acestui tesut.
Dupa rsta prescolara masa pulmonara isi va creste capacitatea sa aproape exclusiv pe seama maririi dimensiunilor arinilor.
Tesutul pulmonar este bogat. in retele limfatice ca si hilul sau in ganglioni limfatici.
Acinul pulmonar sau sacul aerian reprezinta de fapt unitatea morfolunctio-nala a plaminului. Prezenta surfaelanlului determina posibilitatea pastrarii unor presiuni egale intraalveolare, indiferent de marimea acestora. Secretat in mod continuu, el detine rolul de a mentine constant, o tensiune de suprafata echilibrata.
Productia de surfactant este redusa la prematurii mici si uneori si la nou-nascut, ca si in stari de acidoza, hipolermie, hipo-xemie, colaps, sau in exces de 02, expli-cindu-se in astfel de situatii aparitia ate-lectaziei.
Pina la nivelul bronsiolelor terminale, conductele sint captusite de celule cilindrice cu cili, care prin miscarile lor, elibc-rind duetele respiratorii respective, asigura o buna difuziune a gazelor la uivelul acestor catati.

Actitatea ciliara este scazuta la cei cu fibroza chistica, dupa cum ea este influentata de unii factori inhalati, de gradul de umiditate a aerului respirat, de actiunea unor germeni patrunsi la acest nivel, ca si de: actiunea posibila a unor medicamente cum sint atropina, romerganul ele.
Cealalta componenta a masei pulmonare este reprezentata de catre tesutul intersti-tial, care realizeaza de fapt scheletul pa-rcnehimului pulmonar. El este format. din : septurile iuterlobulare, segmentele si subsegmentele tesutului subpleural, tesutul conjunctiv peribronhovascular si septurile inxerlobulare, ale acinilor si alveolelor.
Interstitiu! pulmonar la copil este foarte bogat, cu cit rsta acestuia este mai mica, inr tesutul lui elastic mult mai putin dezvoltat. Fibrele de reticulina sint subtiri si putin rezistente.
Reteaua capilara a acestui tesut este bine dezvoltata, fiind grav tulburata in cursul proceselor ce intereseaza iuterstitiul pulmonar, in aceste stari tesutul conjunctiv vascular ce alcatuieste peretii alveolelor este cel mai mult afectat.
Suferinta tesutului interstitial pulmonar se repercuteaza direct asupra actitatii respiratiei si in aceeasi masura si asupra circulatiei pulmonare.
Iuterstitiul pulmonar, atit in cursul pneumopatiilor bronhoalveolare cit mai ales in cursul celor interstitiale propriu-zise, participa in mod intens prin modificari patologice, care constau initial din staza si edem. Astfel, in conditiile afectarii lui, edemul si apoi alclectazia, sau emfizcmul si uneori hemoragia sint elementele lui de raspuns.
Prin afectarea interslitiului pulmonar se determina o reducere importanta a suprafetei respiratorii.
Cu cit rsta copilului este mai mica, continutul intratoracic este dominat de catre inediastin si organele sale, in defavoarea pulmonilor. Volumul lor este si mai redus prin pozitia inalta pe care o arc diafragma, bolta diafragmalica coborind abia dupa rsta de 4 5 ani.
Prin pozitia in decubit dorsal, obisnuita sugarului mic si de rsla mijlocie, capacitatea toracica este si mai limitata prinimpingerea diafragmei inspre cusca toracica de catre continutul abdominal.
Capacitatea toracica este redusa in continuare datorita limitarii extensibilitatii ei, ca urmare a pozitiei orizontalizate a coastelor, a mobilitatii lor reduse si a actitatii musculaturii toracelui.
In asemenea conditii se reduce foarte mult si capacitatea functionala reziduala pulmonara precum si volumul lui rezidual.
Regiunea paravertebrala, in perioada de sugar mic, reprezinta o adevarata zona asa-zisa de hipotelectazie.
Cu exceptia prematurilor si a nou-nascu-tilor cu suferinta la nastere, actitatea respiratorie se desfasoara cu mai putine dificultati din partea centrilor respiratori a caror maturizare este relativ corespunzatoare inca de la nastere.
Mai putin adecvata este capilarizarea alveolara care astfel limiteaza mult schimburile respiratorii. in acelasi timp. rezistentele vasculare si pulmonare fiind prea mari, reduc semnificativ circulatia pulmonara in cursul destinderii pulmonare. Totodata sugarul are o slaba complianta pulmonara.
Valorile volumului pulmonar, ale suprafetei alveolare si calibrarilor celorlalte duete aeriene sint. proportional mai reduse cu cit rsta copilului este mai mica.
Cu toate dificultatile de determinare si explorare a functiilor respiratorii la copil, volumele respiratorii curente, raportate la suprafata corporala, sint mult mai mici, cu cit rsta este mai mica, limilindu-se ativ, in acelasi raport, si capacitatile, functionale, mai ales cea de compensare pulmonara.
Efortul ventilator, in conditii fiziologice, este de zece ori mai mare la sugar decit la adult.
Din aceste cauze actitatea respiratorie este. deficienta la sugar, determinind, fata de copilul mare si adult, valori particulare volumelor si capacitatilor pulmonare si respiratorii, cit si amplitudinii si frecventei ritmului respirator.In acest mod se explica instalarea cil usurinta a insuficientei respiratorii in cursul unor procese patologice.
Capacitatea respiratorie redusa a sugarului si chiar a copilului inie se exteriorizeaza, in conditii normale, prin unele particularitati ale acestei actitati. Astfel respiratia copilului are un ritm mai accelerat si neregulat, este superficiala si se caracterizeaza prin tipul ei diafragmatic.

Nou-nascutul prezinta in jur de. GOTO de respiratii pe minut. Apoi, dupa primele luni, frecventa respiratorie scade la 3545 de respiratii pe minut. intre 1 si 2 ani numarul lor este in jur de 30 respiratii. La sfirsitul perioadei prescolare frecventa respiratorie arc un ritm mediu de 20 25 respiratii pe minut.
Paralel cu tahipneea fiziologica a sugarului si copilului mic se remarca in aceeasi concordanta si o tahicardie fiziologica.
Ritmul respirator se modifica cu multa usurinta la eforturi si emotii, in cursul somnului, alimentatiei sau in stari febrile.In perioada primei copilarii tipul respirator este predominent abdominal, ca apoi, in perioada prescolara si scolara, sa dena toraco-abdominal. La pubertate, odata cu dezvoltarea intensa a toracelui, respiratia este predominent toracica.
Frecventa foarte crescuta a afectiunilor respiratorii intilnita in cursul primei copilarii este conditionala in principal de catre particularitatile morfofunctionale ale apa- -ratului respirator, prin care se explica totodata si usurinta cu care insuficienta respiratorie se poate instala.
Incidenta atit de ridicata si gratatea patologiei infeetioase respiratorii este de asemenea conditionata si de, catre particularitatile foarte reduse de raspuns si aparare pe care le prezinta mai ales sugarul.
Posibilitatile, evolutia si particularitatile capacitatii de aparare specifica si nespecifica a copilului determina in foarte mare masura frecventa, gratatea si natura iu-fectioasa a diferitelor lui imbolnari.
Astfel, prin lipsa imunoglobulinelor M, din primele luni de ata, ea si a imunoglobulinelor A de suprafata, pe intreaga perioada a primului an, se potenteaza foarte mult riscul infectiilor rale si prin flora gram negativa.
Dupa primele luni de ata, cind sugarul nu mai este aparat de Ig G transplacen-tare, iar sinteza proprie a imunoglobulinelor si a celorlalte sisteme este inca mult scazuta, apare o perioada critica ce face ca riscul imbolnarilor prin diferiti factori infectiosi sa creasca foarte mult. in aceste conditii, microorganisme nepatogene sau mai putin patogene la alte rste, pot determina infectii foarte grave. Astfel unele infectii rale, flora gram negativa ca si infectia stafilococica nu cruta parenchi-mul pulmonar al sugarului.
Infectiile de cai respiratorii superioare sint determinate cel mai ades de catre rusuri, frecventa lor fiind conditionata in mod predominant de genul epidemic.
Virusul sincitial respirator, cele gripale si pseudogripale, adenorusurile si chiar unele enterorusuri nu sint numai cauza de cataruri respiratorii superioare, cel mai ades pneumopatiile acute interstitiale fiind determinate tocmai de aceste microorganisme, dupa cum pneumopatiile bronhoalveolare, de catre infectiile bacteriene.
Infectiile parazitare respiratorii pot fi de asemenea intilnite in aceleasi conditii de modificare a capacitatii imonoreaclive a copilului.
Cresterea receptitatii si a gratatii patologiei respiratorii in afara de rsta mica a copilului, mai este favorizata si de unele handicapuri biologice cum sint: pre-maturiralca, sindromul de malnut.ritie, rahitismul, alimentatia artificiala, boala diareica, unele boli infectocontagioase ca : rujeola, tusea convulsiva etc.
Copin lipsiti de aportul tonic al factorilor naturali de calire fac cu mai multa usurinta imbolnari ale cailor respiratorii.
Anotimpurile reci si umede se caracterizeaza printr-o frecventa crescuta a patologiei infectioase acute respiratorii, dupa cum incidenta crescuta prin afectiuni de cai superioare se insoteste de o crestere a pneumopatiilor acute si a numarului de decese prin aceste cauze.
Nou-nascutul prezinta o patologie respiratorie particulara. Cacaracterul ei este determinat, in conditiile unor factori etio-patogenici prenatali, de catre unele infectii fetale, dupa cum unele malformatii congenitale cardio-respiratorii si digestive pot favoriza aparitia acestor imbolnari. Un rol important il detine starea la nasterea nou-nascutului si conditiile de desfasurare a nasterii, precum si etic ale initierii si adaptarii ulterioare a respiratiei.