Bolile diareice se raresc, toleranta digestiva este mult mai mare si cauza diarcilor la aceasta varsta este de cele mai multe ori infectioasa (virotica, microbiana, sau parazitara).
Tratamentul diareilor se va face numai la recomandarea medicului, dupa o prealabila investigatie.
Regimul alimentar va fi putin mai larg decat la sugari. Se va da copilului ceai de menta indulcit cu zaharina (o leta la 100 gr ceai) sau apa fiarta si racita, apa minerala, supa de zarzavat cu morcovi, orez si sare, paine prajita, branza de vaci, piure de mere coapte sau crude, piure de gutui coapte, piure de banane, compot de mere sau gutui preparat proaspat indulcit cu zaharina, orez fiert in apa cu sare, iaurt.

Pentru calmarea spasmelor se pot da copiilor: Papaverina o jumatate de fiola de 2 - 3 ori pe zi; Foladon de 2 ori o jumatate; Romergan, sirop pentru copii, 1/2 lingurita pe zi, comprese calde pe abdomen.

Dezinfectantele digestive (Saprosan, Furazolidon), se pot folosi in cazul cand diareele nu sunt accentuate si cand scaunul nu prezinta modificari importante (mucus, puroi, sange). Din experienta personala recomandam copiilor cu diarei simple administrarea de Streptomicina. Aceasta se va dizolva (se scoate dopul de metal si cauciuc si se dizolva continutul unui flacon in 10 ml de ceai de menta sau apa fiarta si racita, sau ser fiziologic pana se dizolva praful). Se administreaza o lingurita la 12 ore. Daca simtomele nu cedeaza se va apela la medicul pediatru.

Parazitozele intestinale
Dupa varsta de 1 an, cand copilul se joaca in curte, in parcuri, pe jos, cu diverse obiecte contaminate deci pericolul parazitozelor intestinale este mult mai mare.
Copilul cu paraziti intestinali este palid, inapetent, cu dureri abdominale usoare dar periodice, in jurul ombilicului, in special dimineata. Tot matinal se constata halena (miros neplacut al gurii), prurit anal (mancarime in jurul anusului), prurit nasal, copilul este irascibil, agitat in special noaptea.

Cele mai frecvente parazitoze intalnite la copilul mic sunt:
Lambliaza (geardioza). Acest parazit are dimensiuni foarte mici si parintii nu-l pot vedea niciodata in materiile fecale. Masurand 10 - 20 microni, se va putea observa doar la microsop/In scaun se elimina chisturile de giardia, periodic dar exista si perioade de negativitate. Parazitul traieste de obicei in duoden sau in prima parte a intestinului subtire.
Semnele clinice pe care le provoaca sunt:
-manifestari digestive: greata, varsaturi, dureri abdominale, tulburari de scaun: diaree alternand cu constipatie.
-manifestarigenerale: slabire in greutate, inapetenta, paloare, anemie.

- manifestari neurologice: agitatie, insomnii, dureri de cap.
- manifestari alergice: toxinele eliminate de giardia declanseaza unele alergii cutanate foarte frecvente. Odata tratata parazitoza, se va rezolva si afectiunea alergica.
Diagnosticul se va pune pe baza semnelor clinice si examenului coproparazitologic, in caz de rezultat negativ (repetat la intervale de 5-7 zile).
Tratamentul va fi prescris numai de medic in functie de greutatea copilului si de toleranta digestiva a acestuia: Fasigyn, Metronidazol, Geardinocid, Furazolidon etc

Ascaridioza (limbrici) sunt viermi intestinali lungi de 20 - 25 mm care traiesc in intestin. Ouale de ascarizi sunt introduse in organism prin alimente nespalate sau de pe maini murdare. Larvele rezultate din oua vor trece in sange, de aici in ficat, apoi in . plamani. Pot sa patrunda in trahee si apoi in esofag, si pot fi din nou inghitite ajungand in intestin. Uneori, fiind in cantitate mare formeaza adevarate \"gheme\" care opresc tranzitul intestinal si provoaca ocluzii, fiind necesara inetrventia chirurgicala.

Diagnosticul se bazeaza pe analiza coproparazitologica.

Copilul cu ascarizi este palid, inapetent, are dureri abdominale.
Tratamentul consta in administrarea de: nematocton, sirop sau lete, decaris, in dozele prescrise de medic in functie de greutate si varsta.
Ascaridioza nu este contagioasa. De aceea nu exista pericolul infestarii intregii familii sau a unei colectivitati

Oxiuroza. Este data de oxiuri, viermisori mici care masoara 0,5 mm. Se prezinta ca niste gamalii de ac sau firisoare de ata alba in materiile fecale. Ei locuiesc in partea de jos a intestinului gros si in special in rect. Uneori se gasesc oua de oxiuri pe pliurile anale. Prezenta cnalor in aceasta regiune produc mancarime accentuata in special noaptea cand ouale se depun in jurul anusului.
Prin scarpinare ouale ajung pe deget si sub unghii, apoi se pot reintroduce in nas sau in cavitatea bucala si continua un nou ciclu de infestare. La fetite prezenta oxiurilor produce vulvovaginite. Mancarimile si substantele toxice eliminate de oxiuri dau copiilor infestati, agitatie, iriilitate, insomnii.

Ouale de oxiuri pot fi raspandite in praful din casa, mobila. Exista un mare pericol de infestare a tuturor membrilor familiei si a colectivitatii, de aceea se trateaza toti contactii copii si adulti
Masuri de igiena. Copilul va fi spalat in fiecare seara cu apa calda si sapun mai ales in regiunea anala. Lenjeria de corp (chiloti pijama) se va schimba zilnic si se va fierbe In clocot 30 min, dupa care se va calca pe dos. Ouale de paraziti traiesc pe lenjerie si pot patrunde din nou in rect Se va pastra igiena mainilor, a unghiilor, a alimentelor, a locuintei, igiena WC-urilor si a olitelor (oparite sau dezinfectate cu solutie de cloramina - 10 lete dizolvate intr-un litru de apa).
In fiecare seara, dupa spalarea regiunii anale, aceasta va fi protejata cu o crema grasa sau unguent pe baza de Oxid de Mercur.
Tratamentul medicamentos se va face cu: Vermigal, Vermox, Vermin, Nemotocton, sirop sau lete in doze prescrise de medic. Mai de mult se foloseau clismele cu usturoi (infuzie) dar consideram ca acestea sunt iritante pentru rectul copilului. Se pot indica, in cazuri extreme, clisme cu apa sarata sau apa zaharata.
Recomandam introducerea in alimentatia copilului a usturoiului sub forma de mujdei, in tocaturi etc. si a semintelor le dovleac (miezul) utile in eliminarea cedarilor.

Cel mai mare rol in tratamentul oxiurozei ramane insa pastrarea igienei copilului, a lenjeriei si a locuintei. in ciciun caz nu se va trata copilul decat dupa recomandarile medicului curant
Diagnosticul oxiurozei se bazeaza pe: observarea \"viermisorilor* in scaun, lipirea unei bande adezive in regiunea anala peste noapte. Ouale se vor lipi pe aceasta banda. Diagnosticul de certitudine se bazeaza pe examenul coprooarazitologic repetat. Nu este exclusa prezent oxiurilor in cazul unui examen negati in general, copin o. parazitoze intestinale prezinta o hemoleucograma, cu un numar crescut de eozinofie (peste 5-l0 %).