Alegerea si montarea dintilor: marimea dintilor, culoarea, forma

ALEGEREA SI MONTAREA DINTILOR

ALEGEREA DINTILOR

Alegerea dintilor frontali

se vor alege de medic si tehnician:

Marimea dintilor frontali

- cuprinde doi parametrii, respectiv inalt 515f54f imea si latimea celor sase dinti

frontali:

Inaltimea dintilor frontali

- in alegerea inaltimii dintilor frontali superiori, reperul cel mai frecvent utilizat este cel transmis de medic tehnicianului dentar la nivelul bordurii de ocluzie a sablonului maxilar. Distanta cuprinsa intre marginea inferioara a bordurii si 'linia surasului' va reprezenta inaltimea incisivului central superior.

- in acest fel medicul isi asuma o raspundere in alegerea dintilor frontali;

- s-ar putea ca distanta sa fie prea < -> tehnicianul va alege dinti dinti prea scurti.

- medicul va trebui sa verifice linia surasului, daca nu a trasat-o prea jos (pacientul nu a suras prea tare);

- daca este prea jos se poate ridica fara probleme.

Uneori se constata ca intre ul de ocluzie al sablonului si 'linia surasului'sunt numai 3- 4 mm, ceea ce ar indica o inaltime insuficienta a incisivilor centrali superiori. Cauzele pot fi multiple si anume:

- modelajul curburii vestibulare a bordurii sablonului de ocluzie s-a facut in exces, bomband si ridicand nefiresc buza superioara. Corectarea consta in refacerea curburii si restabilirea unui de ocluzie mai coborat.

- nivelul ului de ocluzie s-a determinat prea ridicat. Se impune refacerea lui.

- 'Linia surasului' s-a trasat prea coborata. 'Linia surasului' este linia trasata pe fata vestibulara a bordurii sablonului maxilar pana la care se ridica marginea libera a buzei superioare cand pacientul rade.

Latimea dintilor frontali

se alege intre lina caninilor (fata distala stanga - dreapta);

nu se masoara cu o linie dreapta, ci cu o rigla elastica pe curbura deja realizata;

alegerea latimii dintilor este determinata in principal de criterii morfologice. La acestea se mai adauga

si alte criterii cum ar fi corelatii matematice bazate pe indici antropometrici, sex, documente preextractionale, fotografii relevante si nu in ultimul, doleantele pacientului.

se pune in primul rand problema de a alege latimea de ansamblu a grupului de dinti frontali, adica suma

dimensiunilor mezio-distale a celor sase dinti.

in practica curenta se foloseste metoda prin care latimea celor sase dinti frontali superiori va fi cuprinsa intre

linia caninilor, masurata cu ajutorul unei rigle flexibile, de-a lungul curburii vestibulare a bordurii sablonului maxilar (. 7.3). Linia caninilor este linia verticala trasata pe fata vestibulara a bordurii sablonului maxilar in dreptul comisurilor bucale in repaus, gura fiind usor intredeschisa.

Latimea dintilor frontali se masoara pe circumferinta curburii vestibulare a bordurii sablonului maxilar

- latimea celor sase dinti inferiori este egala cu 4/5 din aceea a dintilor superiori.

Se pot face urmatoarele corelatii:

Latimea incisivului central = 1/16 din latimea fetei, a incisivului lateral egala cu 1/22 iar a caninului este egala cu 1/19 (Lejoyeux)

Suma diametrelor mezio- distale ale incisivilor si caninilor superiori este egala cu 1/3 din diametrul bizigomatic

De regula cand dimensiunile dintilor au fost bine alese, va trebui sa existe o concordanta intre lungimea fetei - lungimea dintilor si latimea fetei -latimea dintilor.

- inaltimea incisivului central = 1/20 din inaltimea fetei (Berry)

- latimea incisivului central = 1/16 din latimea fetei.

Forma dintilor frontali

va trebui sa avem in vedere cateva particularitati proprii individului respectiv, cum ar fi: forma fetei,

forma profilului facial, tipul constitutional, sex, varsta,personalitate, etc. in functie de de aceste particularitati, vom putea face urmatoarele corelatii:

      Armonie dento- faciala

- forma incisivului central superior trebuie sa corespunda cu conturul rasturnat al fetei. Autorul a clasificat

forma fetei in patrata, ovala si ascutita (triunghiulara). in functie de acest contur al fetei se vor alege dinti patrati, cu marginea incizala dreapta si unghiuri pronuntate, dinti ovali, cu unghiuri rotunjite sau dinti triunghiulari, cu fete proximale mai convergente spre colet.

      Armonie dento somatica

- este corelatia dintre forma incisivilor si tipul constitutional. In general indivizilor de statura mica, indesati (picnici), le corespund dinti scurti si lati (forma patrata) si profil turtit. Celor inalti, longilini, le vom alege dinti alungiti, dreptunghiulari, cu profil usor convex. in felul acesta se realizeaza o armonie dento- somatico- faciala.

1. Sexul

- in general se considera ca dintii masculini trebuie sa evoce forta, vigoarea sau chiar rigiditatea, motiv pentru care se vor alege dinti bine reprezentati, robusti, cu marginea incizala dreapta, cu unghiuri proximale bine marcate si cu fata vestibulara mai bombata.

- dintii feminini, dimpotriva, trebuie sa sublinieze blandetea, delicatetea proprie genului feminin. Aici se prefera dinti mai mici, mai discreti, avand contururi ovoide, mai inguste si fata vestibulara mai plata.

2. Varsta

- odata cu varsta, forma dintilor sufera anumite modificari. Ca urmare a procesului fiziologic de abrazie, marginea incizala devine orizontala si se ingroasa iar coroana dentara se scurteaza. In consecinta, va trebui sa tinem seama ca la indivizii varstnici dintii vor fi mai scurti, cu marginea incizala mai plata si usor ingrosata .

3. Personalitatea fizica

- dintii frontali joaca un rol important si in exprimarea personalitatii fizice a individului. in timpul vorbirii si mai ales in timpul surasului, acestia sunt cei care se remarca in primul rand la examenul aspectului facial.

- astfel putem distinge personalitati viguroase, carora le corespund incisivi bine reprezentati, cu o forma robusta, dovedind un aspect de sanatate, de forta. Acest aspect se refera in primul rand la incisivii centrali superiori dar si la laterali;

- la acest tip de personalitate, incisivii laterali sunt de asemenea, bine reprezentati. In felul acesta, ei vor accentua importanta incisivilor centrali, subliniind caracterul de forta.

- exista personalitati delicate, care prezinta incisivii centrali gracili, fragili si stersi. I

- mportanta incisivilor centrali va fi marcata in plus prin incisivii laterali de forma si dimensiune redusa;

incisivii laterali reprezinta partea cea mai sensibila si subtila in redarea personalitatii.

- exista tipul intermediar de personalitate, care prezinta un aspect dentar placut, cu forme moderat robuste, care imprima un caracter de sanatate.

3. Culoarea dintilor

Din considerente estetice, deseori culoarea constituie factorul cel mai important in alegerea dintilor frontali. O culoare nepotrivita va atrage in mod deosebit atentia asupra artefactului. De obicei dintii au o culoare alb-galbuie, uneori cu nuante de gri.

Culoarea dintilor este dominata de patru elemente importante:

. culoarea de baza;

2. stralucirea;

3. saturatia;

4.transluciditatea.

Tinand seama de aceste considerente, alegerea culorii se va face in functie de multiplii factori:

Varsta

cu cat pacientul este mai in varsta, cu atat dintele este mai galben, mai putin luminos, mai saturat si mai putin transparent. Faptul se explica prin procesul de uzura a marginii incizale, care duce la diminuarea
transluciditatii.

daca pacientul este varstnic, se va reduce din marginea incizala, facand dintele mai saturat.

Sexul.

dintii sunt mai deschisi la femei decat la barbati.

Personalitatea.

la pacientii delicati culoarea este mai deschisa, la cei vigurosi este mai inchisa. In acest sens este obligatoriu sa tinem seama si de optiunea pacientului.

Pigmentatia pielei, ochilor, parului

sa fie in armonie cu culoarea aleasa.

Culoarea dintilor se va alege de comun acord cu pacientul, pe baza cheii de culori corespunzatoare materialului din care se confectioneaza dintii. Vom evita sa cedam in fata doleantelor unor pacienti care opteaza pentru 'dinti albi', stridenti, care tradeaza artefactul.

Alegerea dintilor laterali

- pentru dintii frontali, in alegerea dintilor laterali se va tine seama de aceiasi parametrii:

1. marimea;

2. forma;

Marimea

- inaltimea fetei vestibulare a primului premolar trebuie sa prelungeasca in mod armonios grupul dintilor frontali.

- ea trebuie sa corespunda cu jumatatea distantei dintre cele doua creste edentate, din care se scad mm, ce reprezinta grosimea bazei protezei.

- lungimea mezio-distala se calculeaza usor daca tinem seama de doua reguli si anume:

distanta = fata distala a caninului pana la linia care marcheaza portiunea anterioara a tuberculului piriform, respectiv tuberozitatea.

in regiunea laterala se monteaza 4 dinti: 2 premolari si 2 molari;

nu se monteaza dinti pe tuberozitate si nici pe tuberculul piriform: fata distala a ultimului dinte (molarul 2) va trebui sa se opreasca inaintea acestor formatiuni anatomice. Daca spatiul nu permite montarea celor patru dinti laterali, se va renunta la unul dintre ei, fie premolar, fie molar, in functie de situatia clinica data.

- latimea vestibulo-orala a dintilor va fi aleasa intotdeauna in functie de particularitatile campului protetic edentat. Ea va fi mai mica decat cea a dintilor naturali si va fi proportionala cu latimea crestei edentate.

- aceste dimensiuni ne permit sa marim spatiul rezervat limbii, sa prevenim bascularea protezei si totodata sa evitam supraincarcarea crestei edentate.

2. Forma dintilor laterali

- ceea ce caracterizeaza forma dintilor laterali este morfologia suprafetelor ocluzale. Din acest punct de vedere distingem dinti posteriori anatoformi si dinti posteriori functionali (neanatoformi), cu fata ocluzala a, fara pante cuspidiene.

- dintii anatoformi sunt dinti cuspidati, asemanatori dintilor naturali omonimi, fara a reprezenta o copie fidela. Este cunoscut faptul ca dintii cuspidati produc eficienta functionala maxima cu efort muscular minim.

- se prefera alegerea unor dinti de cuspidare moderata , cu o panta de inclinare de 20- 30 pentru fatetele de propulsie si 5 pentru cele de lateralitate.

- dintii anatomoformi se gasesc in garnituri complete. Gradul de cuspidare al dintilor laterali trebuie ales in concordanta cu stereotipul de masticatie, cu traiectoria condiliana, cu gradul de adancime al curburii sagitale si cu gradul de supraacoperire frontala pe care l-a avut pacientul in dentatia naturala.