Clasificarea restaurarilor provizorii

CLASIFICAREA RESTAURARILOR PROVIZORII

Exista numeroase modalitati de protejare a tesuturilor restante m timpul confectionarii restaurarii protetice de durata. Acestea acopera o gama variata de tehnici si materiale, de la obturatiile cu ZOE folosite m cazul inlay-urilor pana la coroane si proteze partiale fixe provizorii.

Restaurarile provizorii pot fi clasificate in functie de modul de elaborare. Cele obtinute industrial sunt reprezentate de cape de aluminiu, cape me 838j91i talice cu relief anatomic, conformatoare de celuloid si coroane prefabricate din policarbonat. Acestea pot fi folosite doar pentru restaurarile provizorii unidentare. Cele individualizate, realizate m cabinetul stomatologic sau m laboratorul de tehnica dentara, pot fi fabricate dintr-o gama larga de polimeri si materiale compozite prin mai multe procedee.

Restaurarile provizorii sunt, de asemenea, clasificate m functie de procedeul de realizare al restaurarii. Astfel, in tehnica directa RPP se face in cavitatea bucala a pacientului direct pe campul protetic, pe cand m tehnica indirecta restaurarea se realizeaza pe un model din gips cu timp scurt de priza, in laboratorul de tehnica dentara.

Tehnica directa se adreseaza practicienilor tineri, cu experienta putina, eliminand amprentarea si tumarea modelului. Tehnica indirecta este preferata insa celei directe pentm acuratetea ei. Pentru a preveni blocarea interproximala a unei restaurari obtinute prin tehnica directa, aceasta se indeparteaza de pe campul protetic inainte de fmalizarea polimerizarii. Contractia la polimerizare m acest caz este de 8%, facand ca lipsa contactului dintre rasina si campul protetic sa duca la distorsionarea si neadaptarea marginala a restaurarii. Crispin si colab. (16) au aratat intr-un studiu privind adaptarea marginala a RPP, ca aceasta poate fi imbunatatita m cazul PMMA cu pana la 70% daca realizarea restaurarii se face prin tehnica indirecta.

Adaptarea RPP confectionate din rasini, poate fi imbunatatita prin tehnica indirecta. De asemenea, se prefera tehnica indirecta si pentru protectia pulpei dentare, in special cand se foloseste PMMA, deoarece la polimerizarea acestuia, pulpa dentara, deja traumatizata m timpul prepararii bontului, este expusa atat supraincalzirii cat si actiunii nocive a monomerului.

Un ultim avantaj al tehnicii indirecte, este realizarea RPP de catre laboratorul de tehnica dentara, ceea ce duce la economie de timp pentru practician.

0 alta clasificare a RPP este in functie de numarul dintilor inlocuiti, pozitia lor pe arcada si tipul elementelor de agregare:

a) restaurari provizorii unidentare

- coroane provizorii;

- DCR-uri provizorii;

- fatete vestibulare provizorii;

- coroane partiale provizorii;

- incmstatii provizorii.

b) proteze partiale fixe provizorii

- de urgenta - cuprinde RPP legate de patologia specifica pacientului, care impune interventie de urgenta in vederea protezarii (deteriorarea sau distrugerea posttraumatica a unor restaurari frontale preexistente, fracturile coronare sau extractiile dentare din zona frontala);

- de protectie (mentinere) - cuprinde RPP realizate m situatii cand interventia terapeutica si nu patologia specifica pacientului este aceea care impune urgenta m protezare (preparatia unor dinti stalpi vitali, ablatia unei proteze partiale fixe frontale necorespunzatoare);

- de testare - permit testarea unor elemente functionale (fizionomice, fonatorii, ocluzale) m vederea aplicarii ulterioare a informatiilor obtinute la nivelul restaurarii finale;

- de asteptare (temporizare, pasaj), care functioneaza un timp mai lung, datorita dificultatilor aparute in realizarea restaurarii finale:

- mentinatoare de spatiu fixe (cimentate);

- sisteme protetice de imobilizare parodontala;

- proteze partiale fixe provizorii postchimrgicale (dupa plastia prin aditie sau substractie la nivelul tesutului osos al proceselor alveolare, elevatia seului sinusului maxilar, modificarea traseului nervului alveolar inferior); ;

- proteze partiale fixe provizorii postimtare (permit evaluarea succesului interventiei chirurgicale, incarcarea functionala progresiva a imtelor, transferul unor date functionale acceptabile spre restaurarea finala);

- proteze partiale fixe provizorii postortodontice (pot servi la sustinerea unor elemente active ale aparatelor ortodontice, participand astfel direct la terapia ortodontica si/sau pentru contentie);

- proteze partiale fixe de compromis socio-economic.

c) proteze partiale mobilizabile provizorii (PPMP) Multitudinea situatiilor clinice m care acest tip de RPP isi dovedeste utilitatea, determina o mare varietate de procedee.

- PPMP de urgenta (caracteml protezarii fiind determinat ca si in cazul restaurarilor de urgenta de extractii dentare multiple sau de deteriorarea unor PPMP preexistente);

- PPMP de testare (fizionomica, fonatorie, ocluzala);

- PPMP de asteptare (temporizare, pasaj);

- PPMP cu gutiera ocluzala (in cazurile care necesita atat o protezare provizorie cat si aplicarea unei gutiere ocluzale);

- Mentinatoare de spatiu mobilizabile;

- PPMP postchimrgicale (exemplu: dupa interventii de inchidere a despicaturilor labio-palatrine);

PPMP de compromis socio-economic.