Fazele clinice si tehnice ale restaurarilor protetice metalo-ceramice. pregatirea componentei metalice inainte de sinterizare

Fazele clinice si tehnice ale restaurarilor protetice metalo-ceramice. Pregatirea componentei metalice inainte de sinterizare

PARTICULARITATILE LUCRARILOR METALO-CERAMICE

- adaptarea microprotezei la preparatia dentara (bontul dentar) este egala cu a celor realizate din aliajele nobile obtinute prin turnare;

- forma si dimensiunea coroanei dentare naturale sunt reproduse intocmai;

- culoarea si transluciditatea sunt redate identic fiind superioare celorlalte materiale utilizate (rasinile acrilice, masele compozite).

Reproducerea formei si dimensiunilor coroanelor dentare

este posibila daca tehnicianul dentar prezinta urmatoarele calitati:

a) pasiunea pentru informare si studiul anatomiei dintilor.

Este deosebit de important sa cunoasca numarul lobilor si lobulilor, care au fuzionat sa formeze coroana dentara.

Dintii frontali prezinta patru lobuli, trei vestibular si unul palatinal, reprezentat de cingulum. Jonctiunea dintre cei trei lobuli vestibulari ai incisivilor se evidentiaza prin santurile verticale prezente, in special la dintii cu morfologie primara.

Forma conturului fetelor ocluzale la molarii maxilari este aproape intotdeauna romboidala, iar la molarii mandibulari este trapezoidala.

Necunoasterea particularitatilor morfologice principale ale coroanelor dentare, va avea ca rezultat un esec reprezentat de realizarea lucrarilor protetice din metalo-ceramica standard, care nu exprima elementele caracteristice ale fiecarei arcade dentare.

b) Manualitatea, caracteristica ce cuprinde doua componente: talentul, element propriu al fiecarui individ, si experinta, dobandita prin exercitiul de modelaj efectuat timp indelungat.

Rezultatele corespunzatoare, concordante cu ceea ce se prezinta in tratatele de specialitate si in prospectele truselor de ceramica se pot obtine pentru lucrarile metalo-ceramice numai daca sunt cunoscute caracteristicile fizico-chimice ale materialelor prelucrate (aliaje, ceramica).

Aliajul constituie suportul pe care se depune pasta ceramica pentru modelaj si sinterizare.

Forma aliajului este realizata in stricta corelatie cu urmatorii factori:

presiunile ocluzale in intercuspidare maxima si in dinamica mandibulara;

conturul tesutului gingival;

forma dintelui;

igiena cavitatii bucale.

Presiunile ocluzale in propulsie si in latero-pulsie.

Aliajul, prin structura fizica si prin forma, va fi realizat astfel incat sa suporte toate presiunile. Modelajul va elimina unghiurile ascutite, in punctele unde se produc contactele ocluzale. Formele rotunjite, reprezentate de ,,curbe lungi', in locul unghiurilor ascutite, reduc efectul presiunilor ocluzale.

Curbele lungi, totodata cresc zonele de legatura dintre ceramica si aliaj, cu efecte favorabile asupra rezistentei la presiunile ocluzale, din timpul procesului de masticatie.

Prin curbele lungi se obtin suprafete (aliaj, ceramica) aproape paralele, ceea ce creeaza dispersarea presiunilor.

Daca forma suportului metalic (capa) este realizata cu unghi ascutit, presiunile ocluzale se concentreaza intr-un singur punct, urmat de fisuri (spargeri, fracturi).

Forma aliajului cu unghi ascutit favorizeaza, datorita contractiei masei ceramice in procesul de sinterizare, formarea bulelor si a spatiilor intre metal si masa ceramica.

Prelucrarea componentei metalice inainte de sinterizare

1. Sablarea - reprezinta interventia efectuata asupra aliajului, dupa dezambalare, pentru indepartarea resturilor de masa de ambalat si a oxizilor cu ajutorul jetului de nisip.

2. Netezirea suprafetei componentei metalice la nivelul zonelor care vor fi acoperite de pasta din ceramica, pentru a favoriza legatura celor doua materiale. Suprafata metalica ideala este daca se prezinta cu aspect deosebit de neted.

Caracteristicile agentului de legatura (bonding) :

duritate mare;

rezistenta la deformare plastica si elastica;

- structura, alcatuita din particule cristaline foarte fine care determina formarea suprafetelor netede ce necesita prelucrari (slefuiri) minime cu timp de finisare foarte redus.

Evaluarea suprafetelor netede

Legatura ceramica - aliaj (metal) daca nu foloseste un agent de legatura (bonding) este mai puternica la suprafetele rugoase, care maresc aria de legatura, rezistenta este mai buna.

Legatura ceramica - aliaj cand se utilizeaza agent de legatura; suprafetele sunt prelucrate prin slefuire, sa se obtina aspectul neted. Aceasta slefuire este insotita de depunerea si retentionarea microparticulelor in scobiturile (orificiile) existente.

Imposibilitatea indepartarii in totalitate a particulelor este posibil sa creeze ulterior formarea bulelor sau a petelor nedorite in timpul sinterizarii.

3. Curatirea cu acid fluorhidric. Acest acid are actiune de dizolvare si de indepartare a particulelor din masa de ambalat de pe suprafetele piesei turnate si a prafului rezultat in urma slefuirii cu piatra abraziva.

Tehnica de curatire se desfasoara astfel:

- piesa este introdusa in solutia de acid fluorhidric 55% din baia cu ultrasunete unde este agitata sonic timp de 10 minute.

Polipantul este contraindicat sa fie utilizat pentru netezirea aliajului fiindca oxizii metalici din structura lui se fixeaza pe suprafata piesei turnate. Acesti oxizi metalici modifica culoarea si creeaza bule in timpul sinterizarii ceramice; sunt recomandate pentru prelucrarea aliajului pietrele de carborundum, desi nu se obtine o finisare foarte buna.

Acidul fluorhidric, s-a observat, este daunator organismului. Datorita nocivitatii, se recomanda sa se recurga la urmatoarele procedee:

- finisarea cu pietre rugoase

- sablarea - folosindu-se particule mari de nisip de aluminiu (trioxid de aluminiu). Acest procedeu indeparteaza plusurile de pe metal si resturile reprezentate de masa de ambalat;

vaporii de apa, supraancalziti la presiune mare.

Observatiile arata eficienta ambelor tehnici, sablarea si curatirea cu vapori supraancalziti.

CUPTORUL UTILIZAT PENTRU SINTERIZAREA MASEI CERAMICE

Cuptoarele fabricate in prezent sunt dotate cu cele mai perfectionate sisteme de producere a temperaturilor necesare, de programare a timpului si a valorilor termice. Toate aceste sisteme moderne, faciliteaza activitatea in laboratorul de tehnica dentara, in domeniul metalo-ceramicii.

Utilizarea pentru prima data a cuptorului se recomanda sa fie testat cu portelanul opac, dentina, smalt (glazura). Daca temperatura creste mult, se va apropia de punctul de topire al metalului, in consecinta, piesa se va deforma, ceea ce reprezinta un esec.

Repartizarea valorilor termice in incinta cuptorului in diferite zone, in spate si lateral stanga-dreapta. Diferentele sunt notate si folosite pentru sinterizarea coroanelor si a puntilor dentare, prin plasarea lor in anumite locuri.

BONDINGUL

Observatiile clinice, corelate cu probele experimentale de laborator, au evidentiat rezistenta redusa a fixarii dintre metal si masa ceramica prin legaturile de tip covalent intre oxizii celor doua materiale.

Bondingul a fost creat pentru a elimina esecurile, manifestate prin desprinderea masei ceramice de structura metalica.

In tehnologia metalo-ceramica, o data cu aparitia bondingului, lucrarile protetice sunt caracterizate de o rezistenta deosebit de mare, fenomenul de separare la nivelul interfetei metal-ceramica este absent.

Utilizarea ambelor procedee, oxidarea si bondingul, pentru fixarea masei ceramice la suprafata metalului, uneori este posibil sa fie urmat de desprinderea masei ceramice, in special daca a fost realizata oxidarea excesiva, datorita excesului de oxizi.

In concluzie, bondingul utilizat are doua mari avantaje:

reduce faza de degazare si de oxidare a aliajului (economic de timp) - faza in care pot sa se produca defectiuni in insasi fenomenul de oxidare;

fixarea masei ceramice la suprafata metalului este mult mai rezistenta.

Argumentele pentru sustinerea celui de al doilea procedeu tehnologic (bonding) sunt:

- clinice - lucrarile protetice metalo-ceramice obtinute dupa acest procedeu (ceramica fixata cu bonding) nu sunt urmate de esecuri (desprinderea ceramicii). Coroanele metalo-ceramice, la sectionarea cu discul pentru indepartarea de pe bontul dentar, ceramica fixata cu bonding nu se desprinde de pe metal.

- de laborator - experimental se poate demonstra urmatoarea proba: masa ceramica depusa si sinterizata pe suprafata aliajului care are grosime redusa de numai 0,10 mm. (dimensiunea favorabila pentru deformarea elastica), pe doua fragmente de metal.

Pe un fragment se fixeaza ceramica prin utilizarea bondingului, iar pe celalalt se fixeaza prin fenomenul de oxidare.

Dupa sinterizarea masei ceramice pe ambele fragmente metalice se efectueaza deformarea plastoelastica cu tendinta de incovoiere.

Masa ceramica fixata cu ajutorul bondingului se va fisura fara sa se detaseze.

Masa ceramica fixata prin oxidare, la deformarea suportului metalic, crapa si se desprinde de acesta.

Se recomanda intotdeauna sa se respecte cu strictete indicatiile din prospect, care insotesc produsul, referitoare la:

- dimensiunea stratului de bonding care se depune pe suprafata metalului;

- valoarea temperaturii, necesara sa produca fixarea la metal;

- timpul cat actioneaza temperatura din incinta cuptorului.

Bondingul este un amestec de particule de Pt, dispersate in mod uniform intr-un amalgam de platina cu forma specifica.

In prezent, produsele de bonding cuprind in compozitie si opacul. Odata cu depunerea si sinterizarea bondingului se obtine si opacul.

Bondingul din amalgam de aur, adera puternic la suprafata metalului, particulele de platina fiind distribuite in mod egal, sunt fixate foarte puternic pe fata metalului. Printre particulele de Pt sunt prezente particule mai mici de ceramica, opacul. Aceasta repartizare a particulelor are ca efect cresterea ariei de legatura dintre metal si portelan si cresterea eficientei particulelor de Pt in fenomenul de retentie pentru fixare.

Succesul estetic al masei dento-ceramice

Reproducerea nuantelor cromatice ale dintilor naturali, in mod real este posibila numai daca este evaluat rolul portelanului opac. Portelanul opac este utilizat pentru urmatoarele roluri:

a) mascheaza culoarea aliajului, fiindca masa ceramica este transparenta, fara stratul de opac apare vizibil aliajul. Opacul are intelesul de netransparent, intr-un strat de 0,12 - 0,3 mm;

b) asigura prin culoarea lui, baza pentru nuanta finala a culorii. Daca este dirijata culoarea opacului se obtine culoarea aleasa si dorita pentru intreaga coroana. Alegerea si repartizarea culorilor opacului sunt operatiuni deosebit de importante;

c) fixeaza masa ceramica la componenta metalica a lucrarii protetice. Opacul este introdus intre particulele de Pt. din structura bondingului, uneste in mod fizico-chimic puternic, ceramica la suprafata aliajului.

d) Realizeaza culoarea interna, a umbrelor anatomice. Este amestecat in anumite proportii cu masa ceramica pentru dentina si smalt. Culoarea opacului este obtinuta prin introducerea unui colorant, fara sa se foloseasca in mod excesiv colorantul.

Tehnica de utilizare a culorii opacului

Este preferat opacul cu o culoare mai inchisa decat toate zonele coroanei dentare naturale a dintilor adiacenti.

Daca nu este posibil sa fie obtinuta cu un singur opac, se realizeaza un amestec din diferitele tipuri existente: Daca nu se ajunge la rezultatul solicitat, se recurge la folosirea unui colorant.

Opacul este preparat pentru fiecare zona a dintelui; are ca efect cresterea ariei de legatura dintre metal si portelan si cresterea eficientei particulelor de Pt in fenomenul de retentie pentru fixare.

Depunerea stratului de opac

Opacul este aplicat pe suprafata metalului incat sa se obtina un strat cu o anumita dimensiune (grosime). Depunerea se realizeaza cu pensula care are varful neuzat. Cantitatea de opac este luata pe varful pensulei astfel incat sa formeze o mica sfera. Este de preferat depunerea primului strat sa fie foarte subtire, pentru evitarea incorporarii bulelor de aer. Primul strat este umezit, inainte sa fie aplicat al doilea strat pentru a favoriza penetrarea particulelor opacului in masa bondingului. Repartizarea culorii opacului pentru cele trei zone: cervical, incizal si treimea mijlocie este realizata pentru a se obtine culoarea apropiata de cea a dintelui natural.

Densitatea maxima a pastei de masa ceramica se poate obtine daca este folosit condensatorul ceramosonic. Vibratiile sunt ultrasonice.

La aplicarea opacului, condensatorul ceramosonic realizeaza aplicarea intima a opacului pe metal, obtinandu-se o legatura puternica. Condensatorul emite 28000 vibratii/ sec. Dupa aplicarea opacului se foloseste un servetel (sugativ) pentru a absorbii surplusul de apa si se pregateste pentru ardere. Portelanul nu va fi uscat, fiindca umiditatea este obligatoriu sa ramana constanta.

Portelanul dentinei este depus pentru a se obtine forma anatomica a coroanei dintelui, diferit fata de cea a capei din metal. Opacul are grosime de aproximativ 0,2 mm fiind suficienta pentru rolurile pe care le are.

Coroana, in final are peretii cu grosimea totala de 1 mm. Portelanul fara opac are dimensiunea de 0,5 mm ceea ce corespunde cu smaltul dintelui natural.

Portelanul dentina are rolul sa realizeze opacitatea dentinei naturale pentru a fi utilizata in tehnica umbrelor anatomice.

Portelanul dentina poate sa fie realizat prin amestecul portelanului pentru coroana cu opacul in proportie corespunzatoare. Raportul de portelan-dentina/ opac este in general de 3/1, dar este posibil sa fie modificat pentru fiecare caz.

COMPONENTA METALICA REPREZENTATA DE ALIAJELE DE Cr-Ni

Aliajele nobile (pretioase) care au fost utilizate in trecut, datorita pretului de cost foarte mare, limitau indicatia lucrarilor metalo-protetice.

Progresiv, aliajele nobile au fost inlocuite de aliajele nenobile, reprezentate de Ni si Cr. Aceste aliaje sunt comercializate cu un pret de cost mult mai redus decat aliajele nobile. In prezent exista multe aliaje nenobile din aceasta grupa, ceea ce ofera conditii optime pentru a fi utilizate frecvent.

In ultimele doua decenii aceste aliaje au fost folosite in tehnologia metalo-ceramica pentru realizarea microprotezelor si a puntilor dentare.

La inceput, caracteristicile acestor aliaje, in special exactitatea turnaturilor a fost pusa sub semnul indoielii. Progresiv au fost create mase speciale de ambalat a machetelor, cu un coeficient de contractie care sa compenseze modificarile volumetrice ale aliajelor in stare fluida in faza de racire si de solidificare.

Acum, proprietatile acestor aliaje de nichel si crom sunt abile din multe puncte de vedere cu cele ale aliajelor nobile.

Aliajele de Ni si Cr in prezent sunt recunoscute ca materiale foarte necesare pentru restaurarea functiilor aparatului dento-maxilar.

Aliajele nobile (pretioase) care au fost utilizate in trecut, datorita pretului de cost foarte mare, limitau indicatia lucrarilor metalo-protetice.

Progresiv, aliajele nobile au fost inlocuite de aliajele nenobile, reprezentate de Ni si Cr. Aceste aliaje sunt comercializate cu un pret de cost mult mai redus decat aliajele nobile. In prezent exista multe aliaje nenobile din aceasta grupa, ceea ce ofera conditii optime pentru a fi utilizate frecvent.

In ultimele doua decenii aceste aliaje au fost folosite in tehnologia metalo-ceramica pentru realizarea microprotezelor si a puntilor dentare.

La inceput, caracteristicile acestor aliaje, in special exactitatea turnaturilor a fost pusa sub semnul indoielii. Progresiv au fost create mase speciale de ambalat a machetelor, cu un coeficient de contractie care sa compenseze modificarile volumetrice ale aliajelor in stare fluida in faza de racire si de solidificare.

Acum, proprietatile acestor aliaje de nichel si crom sunt abile din multe puncte de vedere cu cele ale aliajelor nobile.

Aliajele de Ni si Cr in prezent sunt recunoscute ca materiale foarte necesare pentru restaurarea functiilor aparatului dento-maxilar.

Aliajele de nichel si crom prezinta caracteristici care le depasesc pe cele ale aliajelor nobile: duritatea si rezistenta la deformare plasto-elastica. Aceste caracteristici le recomanda pentru a fi prezentate pe o paleta de aplicatii mult mai extinsa, ativ cu aliajele nobile

Proprietatile specifice sunt favorabile pentru realizarea microprotezelor si a puntilor dentare cu dimensiuni foarte reduse, fiindca sunt nedeformabile si rezistente la rupere.

Pentru aceleasi situatii clinice protezele din aliaje nobile prezinta dimensiunile sectiunii transversale mult mai mari, deoarece au o rezistenta mai redusa.

Rezistenta crescuta a aliajelor de Ni-Cr constituie o conditie favorabila pentru obtinerea spatiilor interproximale, cand sunt realizate mai multe microproteze turnate deodata, sa formeze un tot unitar, pentru dintii care prezinta mobilitate. Spatiile interproximale sunt necesare pentru protectia papilelor si pentru mentinerea unei igiene corespunzatoare prin indepartarea resturilor alimentare.

Daca sunt utilizate aliajele nobile, spatiile interproximale prezinta dimensiuni reduse, fiindca piesa turnata are dimensiuni mai mari; rezistenta este asigurata prin ingrosarea zonelor interproximale.

Duritatea aliajelor Ni-Cr ofera posibilitatea sa se obtina coroane turnate sau cape cu margini si pereti foarte subtiri, ceea ce determina o integrare mult mai buna la nivelul parodontiului marginal si la depunerea unui strat de ceramica corespunzator (mai gros).

Duritatea este necesara pentru obtinerea structurii de rezistenta si sa se asigure functionalitatea protezelor dentare, dar constituie o mare dificultate pentru momentul indepartarii prin sectionare de pe campul protetic.

Specialistul analizeaza profund conditiile campului protetic, care sunt corelate cu conditiile tehnice utilizate pentru realizarea lucrarilor metalo-ceramice

Analiza va cuprinde urmatoarele elemente:

dintii stalpi si valoarea lor parodontala, rezistenta coronara, starea organului pulpar, calitatea tratamentului endodontic, starea zonei periapicale;

dintii antagonisti, capacitatea de a se efectua presiuni ocluzale

relatiile ocluzale in pozitia de intercuspidare maxima si in dinamica mandibulara;

muschii mobilizatori ai mandibulei, ce forte declanseaza in momentul contractiei;

obiceiurile alimentare;

parafunctiile, in special bruxismul;

duritatea, rezistenta la abraziune a ceramicii sa fie o notiune prezenta, aproape obsedanta, fiindca este posibil sa constituie frecvent elementul determinant al disfunctiei ocluzale intr-o perioada mai scurta sau mai lunga de timp.

Coroanele dintilor naturali - bonturile dentare, pentru a asigura durabilitatea lucrarii protetice in timp este obligatoriu sa prezinte doua caracteristici fundamentale:

1. - Sa ofere o suprafata suficient de mare de contact cu interiorul microprotezei de acoperire, care reprezinta principalul factor de fixitate. Bonturile dentare cu dimensiuni (inaltimi) reduse constituie, daca sunt acoperite, un posibil esec (microproteza se va decimenta).

2. - Rezistenta fizica a bontului dentar.

In general, dupa indepartarea prin slefuire a unor straturi mari de tesuturi dentare, apare in mod obligatoriu necesitatea trepanarii si devitalizarea dintelui. Cele doua interventii, reprezentate de slefuirea intensa si de devitalizare, reduc foarte mult rezistenta fizica a bontului.

Marea majoritate a specialistilor in domeniu recomanda pentru acoperirile bonturilor cu microproteze metalo-ceramice, anticipat sa se realizeze armarea bontului.

Armarea sa fie obtinuta cu ajutorul reconstituirilor corono-radiculare turnate.

Mecanismul disfunctiei poate sa fie imaginat fara un efort deosebit intelectual. Exemple:

1. Existenta a doua lucrari protetice metalo-ceramice (punti sau coroane) fixate pe hemiarcada dreapta superioara si inferioara, datorita absentei abraziunii, vor ramane contacte ocluzale numai la nivelul acestei zone, fiindca hemiarcada opusa va fi supusa procesului de abraziune progresiva.

2. Existenta unei lucrari metalo-ceramice numai pe o singura arcada, va abraza dintii antagonisti, astfel sunt reduse progresiv dimensiunile dintilor antagonisti, concomitent pe hemiarcadele opuse, procesul de abraziune se produce lent, mentinandu-se contactele ocluzale in mod normal.

Cele doua exemple sunt descrise direct, pentru a semnala eventualele evolutii nefavorabile, care pot sa se produca la nivelul relatiilor ocluzale, urmate de suprasolicitarea dintilor cu supracontacte.