Pozitia dintilor relativ la cele 3 coordonate spatiale

POZITIA DINTILOR RELATIV LA CELE 3 COORDONATE SPATIALE

Un dinte este corect pozitionat pe arcada daca se afla in contact cu cei doi vecini ai sai (daca nu e dinte terminal), are o inaltime corespunzatoare unui de ocluzie corect (nu prezinta gresiuni) si nu prezinta rotatii sau inclinari (altele decat cele fiziologice).

Inclinarea (versiunea) unui dinte poate fi descrisa ca o pozitie a acestuia in care coroana dentara se inclina spre una dintre cele 4 directii posibile (vestibular - bucal, lingual, mezial si distal), apexul dintelui ramanand pe loc. Vom numi astfel o inclinare a unui dinte:

• Vestibulo-inclinare sau buco-inclinare / vestibulo-versiune sau buco-versiune
• Mezio-inclinare sau mezio-versiune
• Disto-inclinare sau disto-versiune
• Linguo-inclinare sau linguo-versiune

Fenomenul este diferit in cazul in care se modifica si pozitia apexului si putem intalni:

• Vestibulo-/buco-pozitie
• Mezio- pozitie
• Disto- pozitie
• Linguo- pozitie

Trebuie spus aici ca modificarea pozitiei dintelui (aparitia cuvantului 'pozitie') poate fi sau nu insotita de inclinare/versiune. Se poate deci intalni o buco-pozitie asociata cu buco-versiune sau o mezio-versiune asociata cu disto-pozitie etc.

Rotatiile privesc modificarile de pozitie ale dintilor, fata de linia arcadei, care au loc in jurul axului lung al dintelui sau in jurul unei muchii (sau fete proximale in cazul dintilor cuspidati).

Se descriu astfel doua tipuri de rotatii:

• Rotatia in jurul unei muchii (sau fete proximale) care se denumeste enuntand muchia care este deplasata si directia in care s-a deplasat; ex.: daca un incisiv central superior are fata meziala pe linia arcadei si fata distala este deplasata spre lingual, vom spune: disto-linguo-rotatie

• Rotatia in jurul axului care se denumeste enuntand pe rand fiecare fata proximala impreunacu directia de deplasare pentru fiecare; ex.: daca pentru un incisiv central inferior fata meziala priveste spre vestibular/bucal, iar fata distala spre lingual, vom spune: mezio-vestibulo-(mezio-buco-) si disto-linguo-rotatie, ceea ce va sugera faptul ca nici una din fetele proximale nu se gaseste pe linia arcadei si deci dintele este rotat in ax.

Gresiunile sunt modificari de pozitie ale dintilor care privesc schimbarea axiala a pozitiei acestora, respectiv schimbarea pozitiei in lungul axului dentar care are drept consecinta depasirea ului de ocluzie sau dimpotriva plasarea dintelui respectiv sub nivelul ului de ocluzie. Se descriu doua situatii:

• deplasarea dintelui a avut loc impreuna cu procesul alveolar - egresiune (sau ingresiune cand dintele se plaseaza sub nivelul ului de ocluzie) - ceea ce nu modifica coroana clinica a dintelui, dar modifica nivelul conturului gingival
• deplasarea dintelui a avut loc procesul alveolar - extruzie (sau intruzie cand dintele se plaseaza sub nivelul ului de ocluzie) - ceea ce modifica coroana clinica in sensul alungirii (scurtarii) ei.

RAPORTURILE NORMALE DE OCLUZIE

Raporturile de ocluzie se definesc ca relatii intre grupe de dinti care se stabilesc in pozitia de intercuspidare maxima. Normalitatea acestora este data de cel mai favorabil raport pentru a asigura o functionalitate maxima. Raporturile de ocluzie se stabilesc si se evalueaza in toate cele 3 uri: sagital, transversal si vertical folosind ca repere molarii de 6 ani, caninii (bilateral) si zona frontala.

Studiul raporturilor de ocluzie in sagital porneste de la raportul sagital al molarilor de 6 ani. Stabilita de Angle (care considera ca molarul de 6 ani superior are o pozitie fixa), normalitatea in cazul acestui raport este data de varful cuspidului M-V al molarului de 6 ani superior care articuleaza in dreptul santului mezio-vestibular al molarului de 6 ani inferior. Plasarea reperului inferior distal fata de cel superior determina un raport distalizat, in timp ce plasarea meziala determina un raport mezializat. Pe acest criteriu se face si clasificarea anomaliilor dupa Angle - singurul aspect vizat fiind raportul sagital molar - in anomalii de clasa I (raport molar sagital normal sau neutral), de clasa a II-a cu raport distalizat si de clasa a III-a cu raport mezializat.

La nivelul reperului canin se evalueaza pozitia varfului caninului inferior fata de spatiul dintre caninul superior si incisivul lateral. Normalitatea este data de corespondenta celor doua repere, in timp ce deplasarea reperului inferior spre distal sau mezial determina un raport distalizat sau mezializat.

La nivel frontal, reperul inferior - marginea libera a frontalilor inferiori - trebuie sa se plaseze supracingular la nivelul frontalilor superiori (reperul superior) pentru a realiza un raport normal (raportul cap-la-cap este o varianta acceptata). Raporturile anormale la acest nivel pot fi de mai multe feluri:

• Inocluzie sagitala - cand exista un spatiu intre marginea libera a frontalilor inferiori si fata linguala a omologilor superiori (.1)
• Inocluzie sagitala cu contact cervical (.2)
• Inocluzie sagitala cu contact in bolta (.3)
• Ocluzie inversa frontala - cand fata linguala a frontalilor inferiori articuleaza cu fata vestibulara/bucala a omologilor superiori (.4)
• Ocluzie inversa frontala cu inocluzie sagitala cand in plus fata de situatia de mai sus, apare si un spatiu de inocluzie (.5)

In transversal normalitatea - la reperul molar - este reprezentata de articularea cuspizilor vestibulari/bucali inferiori ai molarilor de 6 ani inferiori cu santurile mezio-distale ale omologilor superiori.

Fata de aceasta situatie se descriu mai multe anomalii in care se evalueaza pozitia cuspizilor vestibulari/bucali inferiori fata de reperele superioare descrise mai sus. Astfel cuspizii vestibulari inferiori pot fi situati vestibular/bucal sau lingual fata de reperul superior. Numim aceasta raport vestibularizat sau lingualizat. Raportul lingualizat poate ajunge pana la inocluzie transversala, in timp ce raportul vestibularizat poate ajunge pana la raport invers transversal cu inocluzie transversala.

La reperul canin situatia normala in transversal e prezenta atunci cand fata vestibulara a caninului inferior care articuleaza cu jumatatea distala a fetei linguale a incisivului lateral si cu jumatatea meziala a fetei linguale a caninului superior. Situatiile anormale sunt la fel cu cele de la reperul molar.

La reperul frontal situatia sta putin diferit: se evalueaza 3 aspecte

• Concordanta liniei mediene osoase maxilare cu linia interincisiva superioara
• Concordanta liniei mediene osoase mandibulare cu linia interincisiva inferioara
• Concordanta celor 2 interincisive

Pe baza acestei evaluari se poate aprecia daca este vorba de o latero-deviatie mandibulara sau de o deviatie a liniei interincisive

In vertical se apreciaza - la cele 3 repere - nivelul de acoperire al dintilor inferiori de catre cei superiori.

La nivelul molarilor acoperirea este de un cuspid; daca este mai putin este vorba de infra-acoperire; supra-acoperirea apare la acest reper doar daca este si un raport transversal lingualizat

La reperul canin acoperirea normala este de un cuspid

La reperul frontal acoperirea verticala normala (over-bite) este de 1/3 pana la 1/2.

In situatii limita de infra-acoperire pe o zona mai intinsa - infra-ocluzie - se poate ajunge pana la ocluzie deschisa in zona respectiva.

Amintim faptul ca raportul dintre 2 dinti antagonisti poarta denumirea de angrenaj, in timp ce raportul dintre mai multi dinti antagonisti se numeste ocluzie.