Prevenirea malformatiilor congenitale si a anomaliilor dento-maxilare

PREVENIREA MALFORMATIILOR CONGENITALE SI A ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE

A.Malformatiile congenitale:

Se datoreaza tulburarilor survenite in evolutia si dezvoltarea embrionului si e reprezentata la nastere prin defecte morfologice majore cu repercursiuni asupra functionalitatii acestora. Formarea si dezvoltarea organismului uman cuprinde 2 perioade:perioada de organogeneza(in care apar si se diferentiaza diversele organe-intre0-3 luni din viata intrauterine) si perioada de morfogeneza(cand are loc cresterea si perfectionarea morfo-functionala a organelor-de la 3 luni pana la maturitate)

Tulburarile din perioada de organogeneza-se clasifica astfel:

1.tulburari de inductie = primula factor ce conditioneaza ritmul multiplicarii embrionare;se manifesta prin nedezvoltarea partiala sau totala a unuia sau mai multor organe; la nivelul aparatului dento-maxilar poate aparea agnatia superioara sau inferioara (lipsa arcadelor,a osului in sine); aglosie; aceste afectiuni sunt incompatibile cu viata..

2.tulburai ereditare :

-sindromul Down= trisomia 21=mongolism-se caracterizeaza prin hipotrofie saturala,iar la nivelul cavitatii bucale prin: ocluzie inverse frontala sau totala(mandibula inaintea maxilarului),limba are aspect characteristic(scrotala,marita de volum,plicaturala); modificari la nivelul dintilor (afecteaza forma,nr,procesul de eruptie al dintilor e intarziat si se asociaza cu o ordine anarhica de eruptie).

-sindromule Edward=trisomia18=nanism

-la nivelul cavitatii bucale:micrognatia

mandibulara,modificari la nivelul dintilor(ocluzie deschisa,dintii nu mai sunt in contact)

-sindromula Patau-trisomia13-l5=nanism,cu tulburari severe la nivelul cavitatii bucale;agenezia boltii palatine.

3.tulburari de coalescenta: malformatiile congenitale rezulta din tulburarile de dezvoltare in viata intrauterine a mugurilor ce alcatuiesc aparatul dento-maxilar. Exemplu:la nivel buco-maxilo-facial-> despicaturi labio-maxilo-palatine,ce pot fi partiale asu totale.

Cele partiale sunt:

-anterioare=buza de iepure,care pot incomplete

(bolta),fiind lipsita de suportul si presiunealinguala. Tratamentul preventi al respiratiei orale;eliminarea factorilor care produc obstructia(prevenirea infectiilor nazo-faringiene); la copilul mic se au in vedere metodele de postura:culcarea pe spate,astfel incat capul sa fie usor de flectat,pt propulsarea spre anterior a mandibulei obligand inchiderea gurii.

Prevenirea anomaliilor dento-maxilare prin combaterea disfunctiei de deglutitie:

La nou-nascut,deglutitia este de tip infantile=interpunerea limbii intre arcade. La adult+sprijinirea limbii inapoia dintilor,cand dintii sunt in contact.

Factorii deglutitiei anormale:

-obiceiul de sugere a degetului

-pierderea premature a incisivilor temporary

-obiceiul de interpunere a buzei inferioare intre dinti

-macroglosia

-hipertrofia amigdaliana

Pt reducerea deglutitiei anormale,in stadii incipiente se fac exercitii demonstrative,iar in cele avansate se poarta aparate ortodontice..

Prevenirea anomaliilor dentomaxilare prin combaterea disfunctiei masticatorii:

La sugar,alaptarea la san are rol de a asigura aportul de principii alimentare esentiale pt dezvoltarea copilului,astfel formandu-se si un system imunitar puternic; functia de propulsie a mandibulei contribuie la dezvoltarea musculaturii si la mezializarea mandibulei,care la nastere, este distalizata,existand un decalaj de aprox 8mm intre ea si maxilar.

Combaterea disfunctiei masticatorii se face prin diversificare alimentelor. Pt obtinerea unde masticatii normale se recomanda obisnuirea copilului cu alimente de consistenta

Crescuta,facilitandu-se abrazia fiziologica a dintilor tmporari,deblocandu-se ocluzia si este indicat ca procesul de masticatie sa se faca bilateral.

Prevenirea anomaliilor dento-maxilare prin combaterea disfunctiei fonatorii:

Fonatia este functia principala a laringelui. Emiterea sunetului e produsa de sectionarea coloanei de aer de catre corzile vocale,cand acesta strabate laringele. Anomaliile dento-maxilare si defectele de vorbire sunt determinate de o imaturitate neuro-musculara. Atentionarea defectelor intra in competenta logopedului.

Prevenirea anomaliilor dento-maxilare prin combaterea dezechilibrului muscular:

Musculatura actioneaza asupra aparaului dento-maxilar prion insertiile osoase ,prin presiunile produse de masele musculare,prin fortele transmise prin intermediul dintilor,prin stimularea dezvoltarii bio-trofice ale aparatului dento-maxilar. Insertiile osoase: in zonele insertiilor musculare, oasele se dezvolta in raport cu marimea,ritmul si durata contractiilor musculare. Astfel dezvoltarea puternica a unghiului mandibular se datoreaza insertiei la acest nivel a muschilor ridicatori ai mandibulei. Cand oasele sunt maleabile(in rahitism),sub actiunea contractiilor musculare,ramul mandibulei se curbeaza datoita actiunii muschilor ridicatori ai mandibulei in zona distala si a celor coboratori in zona anterioara→aparitia ocluziei frontale deschise. Presiunea maselor musculare:intre grupele musculare antagoniste trebuie sa existe un echilibru de forte , atat in activitate act si in repaus. Intre grupele musculare antagoniste exista zona neutrala,in care se dezvolta arcadele dentare; cand exista un dezechilibru intre grupele musculare. In timpul masticatiei si deglutitiei, contractile musculare transmit prin intermediul dintilor,forte care modeleaza oasele maxilare sau chiar oasele fetei. Stimularea dezvoltarii biotrofice e data de circulatia din aceste zone, care e activata prin intermediul contractiilor musculare. Reeducarea functionala a dezechilibrelor se face prin antrenamente musculare,miogimnastica,care vizeaza cresterea tonusului grupelor musculere hipotone.

Prevenirea anomaliilor dento-maxilare prin combaterea obiceiurilor vicioase:

Acestea sunt activitati insusite spontan si practicate consecvent,cu o anumita frecventa ,astfel incat ele pot provoca aparitia anomaliilor dentomaxilare,daca sunt practicate in perioada de dezvoltare a aparatului dento-maxilar.

Clasificarea obiceiurilor vicioase:

-vicii de postura ale capului si corpului

-interpozitii heterotrope la nivelul arcadelor

-interpozitii autotrope la nivelul arcadelor

-parafunctii

Vicii de postura ale capului si corpului:

Pozitii anormale in timpul somnului si in stare de veghe. In timpul domnului:dormitul cu capul in hipertensie determina distalizarea mandibulei;dormitul in decubit lateral ,pe o singura parte ,cu introducerea mainii sub cap,determina asimetrii faciale sau deformarea unei hemifete,insotite de deplasarea mentomului,sau pot aparea modificari chiar la nivelul coloanei vertebrale. In stare de veghe sprijinirea unei zone a extremitatii cefalice pe una din parti,sprijinul pe mentondand retrognatie mandibulara; sprijinul pe zonele laterale ale partii inferioare ale fetei da asimetrii faciale.

Interpozitii heterotrope:

Cele mai frecvente sunt interpozitiile degetelor ,dosului mainii,tetinei,creioanelor. Modalitatea de actionare a interpozitiilor heterotrope:

-interpozitia simpla a obiectului actioneaza ca obstacol in eruptia dintilor.]-interpozitia cu succiune(sugerea degetului)

Interpozitii autotrope

-limba,obrajii,buza:sunt mai putin nocive,caci sunt insotite de succiune.

Parafunctii

Sunt obiceiurile vicioase ce apar in timpul desfasurarii paranormale a unor functii: respiratie normala,deglutitie infantile,masticatie unilaterala. Pe langa succiune, in producerea anomaliilor dento-maxilare mai intervin:durata actionarii factorului, frecventa obiceiului vicios, intensitatea practicarii sale,caracteristicii sale,tiparul morfogenetic(predispozitia genetica),acumularea altor factori.

Deconditionarea obiceiurilor vicioase:

Majoritatea psihologilor nu recomanda deconditionarea obiceiului de sugere a degetului inainte de 3 ani (deoarece nu produce modificari). Intreruperea brusca poate produce refuzarea:alimentatiei, produce tulburari de somn si agitatie. Dupa 3-4 luni se incearca inlocuirea degetului cu suzeta(elimina efectul de parghie). Dupa 3-4 luni se folosesc diverse metode care constau in imobilizarea mainilor(se aplica cotiere,manusi fara degete). Dupa 3 ani se folosesc masuri educative,ce constau in utilizarea unor substante neplacute le gust. Dupa 5 ani, cand intervin tulburarile functionale,daca nu a fost deconditionat,este nevoie de aparate ortodontice(placuta vestibulara). Deconditionarea obiceiurilor vicioase posturale se face prin exercitii de corelare a pozitiei capului cu o tinuta dreapta a coloanei vertebrale (urcatul,coboratul scarilor,mersul cu o sectiune pe cap)

Prevenirea anomaliilor dento maxilare prin urmarirea evolutiei dintilor temporari:

Pierderea precoce a dintilor temporari poate produce o serie de modificari:fiziologice

(uzura dintilor temporari si spatierea lor) si patologice(distructia coronara,extractia precoce)

Modificari fiziologice:

Uzura dintilor temporari=abrazie=atritie. Apartine categoriei leziunilor necavitare, necarioase. Atritia apare la 4-6 ani si se face pentru a pregati terenul pentru eruptia dintilor permanenti; intereseaza toti dintii,dar cea mai importanta e atritia dintilor de sprijin(canin,molari temporari). In timp abrazia se accentueaza si se transforma in abrazie patologica,care are mai multe grade. Cea de grI intereseaza smaltul,cea de grII smaltul cu descoperirea zonelor punctiforme de dentina sic ea de grIII de la nivelul caninilor temporari ,cu disparitia completa a stratului de smalt si cu descoperirea dentinei. Abrazia duce la dezangrenarea arcadelor dentare,ceea ce permite dezvoltarea mandibulei. Cel mai frecvent se intalneste abrazia caninilor temporari ,ceea ce produce blocarea mandibulei,limitarea miscarilor sagitale(propulsie si retropulsie) si transversale (de lateralitate)→ dezangrenarea interarcadica,avand drept consecinta tulburarea dezvoltarii mandibulei(deficitara sau excesiva). Cand nu apare uzura caninilor temporari, se trece la slefuirea lor.

Spatierea dentara: se produce in perioada de varsta 4-6 ani,prin aparitia de spatii intre dintii temporari anteriori. Inlocuirea dintilor temporari cu cei permanenti se face intre 6-l2 ani (in aceasta perioada se vorbeste de o dentitie mixta). Dimensiunea mezio-distala a dintilor frontali temporari e mai mica decat a dintilor permanenti; molarii temp sunt mai mari decat inlocuitorii lor(premolarii si molarul I permanent,care erup in spatele molarilor temp). Arcadele alveolare, in perioada 4-6 ani se dezvolta prin activitatea zonelor de sutura ,in timp ce dintii temp raman la aceleasi dimensiuni;astfel rezulta spatieri intre dinti,in special la nivelul dintilor frontali;spatial dintre incisivul lateral si caninul superior=spatial precanin si spatiul dintre canin si molarul 1 temp= spatial retrocanin. Daca o arcada dentara temporara nu prezinta aceste spatii pana la 5 ani,poate fi considerate o arcada incomplete dezvoltata,cu posibilitatea instalarii incongruentei dento-alveolare cu inghesuiri. Diferenta de dimensiune dintre dintii temp si cei permanenti e de circa 6mm(care rezulta din diferenta de diametru mezio-distal si din diferenta de dimensiune dintre caninul si molarul permanent). Cand nu se realizeazza spatierea ,pt a preveni incongruenta ,se folosesc aparate ortodontice ce au ca scop largirea arcadelor alveolare.

Modificari patologice:

Distructia coronara :prevenirea proceselor carioase ,precum si tratamentul correct si precoce al leziunilor ,constituie mijloace de prevenire a aparitiei anomaliilor dento-maxilare. Aceste procese carioase aproximale modifica rapoartele dintre dinti,la toate cele 3 uri.Acelasi effect il are si obturatia si restaurarea incorect efectuate. Orice reconstituire trebuie sa refeaca morfologia dintelui. Cand nu se realizeaza piunctele de contact dintre 2 dinti,rezulta mezializarea dintilor situati distal;cand nu se realizeaza reconstructia suprafetei ocluzale,rezulta extruzia(coborarea unui singur dinte;egresia=coborarea dintelui cu tot cu procesul alveolar),ceea ce duce la blocarea miscarilor mandibulei.

Pierderea precoce a dintilor temp:

Se considera o extractie precoce atunci cand dintele temp este extras cu 1-l ani inainte de termenul de pierdere fiziologica. Consecintele sunt in functie de varsta la care s-a facut extractia;aceste consecinte sunt: migrariledentare,deficitul de dezvoltare alveolara,tulburarile de ritm in eruptia dintilor permanenti,tulburarile functionale si fizionomice.

Migrarile dentare: migrarile dentare consecutive extractiei precoce vor fi cu atat mai importatnte cu cat extractia s-a efectuat mai devreme,inainte sau dupa eruptia molarului de 6 ani. Cand s-a extras precoce M₂ temp(inaintea eruptiei M₁ permanent),avand spatiu liber,M de 6 ani erupe mezial→limitarea spatiului de eruptie a PM₂,care nu mai are loc p arcada. Daca extractia se face dupa eruptia M₁ permanent,acesta nu se va mai mezializa total,ci va bascula anterior si interior (mezio-palatinal-superiorul si meziolingual-inferiorul). Dintii anteriori migreaza spre spatiul creat in zona laterala (se distalizeaza). Miscarea pe verticala (extruzia) dintelui antagonist duce la blocarera miscarilor mandibulare. Pierderea precoce a M₁ temp produce aceleasi fenomene produce aceleasi fenomene:mezializarea M₂ temp ,M₁ permanent,distalizarea incisivilor→eruptii ectopice ale dintilor permanenti ,cu diverse rotatii(un canin erupe mai vestibularizat). Cand se pierd precoce ambii molari temp unilateral,efectele sunt similare cu cele de mai sus:mai grav e cand extractiile sunt bilaterale incrucisate ,pe hemiarcade diferite→modificari ale dimensiunii verticale. Cand se pierd precoce dintii frontali→tulburari fizionomice ,de fonatie si de masticatie.

Deficitul de dezvoltare alveolara:se produce prin pierderea ligamentelor dentoalveolare,care reprezinta centrele de dezvoltare osteogenetica→ incongruenta dento-alveolara.

Tulburari de ritm in eruptia dintilor permanenti:se materializeaza printr-o eruptie accelerata,intarziata sau prin incluzia dentara.

Eruptia accelerata se realizeaza cand extractiile precoce survin dupa varsta de 5ani si daca se produc ca urmare a unui process infectios care intarzie cicatrizarea osoasa.

Eruptia intarziata apare cand extractia s-a facut mai devreme (3-4 ani),situatie cand dintii permaneneti sunt situati profound in interiorul s=osului,care va intarsia procesul de eruptie.

Incluzia dentara=lipsa eruptiei dintilor,ei ramanand in interiorul osului;incluzia e generate genetic;apare cand structura osoasa e dura si de dimensiuni mari sau cand apar migrari dentare si spatiul de eruptie a dintelui permanent e obturat. Contracararea se face prin niste aparate=mentinatoare de spatiu. Obiectivele mentinatoarelor de spatiu:mentinerea spatiului sufficient e larg,pt eruptia normala a dintilor permanenti;impiedica migrarile dentare ;mentin dimensiunea verticala. Sunt contraindicate in situatia in care coroana dintelui permanent este in eruptie si a depasit ul osos;cand exista un spatiu mai mare decat cel necesar eruptiei dintelui permanent; cand exista anodontie=lipsa mugurelui dintelui permanent(se dovedeste chiar inchiderea acelui spatiu prin migrarea dintelui). Mentinatoarele de spatiu sunt clasificate dupa modalitatea de ancorare(mobilizabile si fixe) si dupa modul de functionare(active si pasive). Mentinatoarele de spatiu fixe sunt alcatuite dintr-un inel care se cimenteaza pe dintele posterior edentatiei;prevazut cu o tija care se sprijina pe dintele anterior. Mentinatoarele de spatiu mobilizabile seamana cu niste miniproteze din acrilat ,cu crosete. Prezinta avantajele:prin presiunea exercitata de seile lor ,stimuleaza eruptia dentara;spatiul necesar poate fi controlat prin slefuirea bazei mentinatorului de spatiu. Dezavantajele:nu ofera certitudinea eficientei lor(pot fi indepartate de pacient)sunt incommode,pot produce leziuni de decubit,pot favoriza iritatii gingivale si procese carioase dentare.