Suportul muco-osos

Suportul muco-osos

Este alcatuit din fibro-mucoasa si din oasele maxilare.

Fibro-mucoasa acopera crestele alveolare si bolta palatina, fiind aderenta de os.

Bolta palatina are mucoasa diferentiata in trei zone:

In treimea anterioa 919d36j ra formeaza pliuri numite rugi palatine;

In treimea medie, pe linia mediana mucoasa acopera torusul palatin, fiind subtire si sensibila la presiune;

In treime aposterioara mucoasa acopera un tesut submucos adipos, bogat in glande secretorii.

Crestele edentate au mucoasa mai groasa la maxilar ativ cu mandibula. Ea are mai putini propriocentori ativ cu parodontiul putand suporta presiuni de cinci ori mai mici. Prezinta proprietatea de a se deforma sub actiunea unei presiuni si de a reveni la forma initiala bazata pe grosimea stratului submucos = rezilienta mucoasei.

Asupra mucoasei nu trebuie sa actioneze o presiune mai mare de 1/8 din cea care actioneaza asupra dintilor naturali, incadrata in limita fiziologica de suportabilitate.

Mucoasa pasiv mobila inconjura mucoasa fixa la periferia campului protetic, reprezinta limita maxima a marginilor protezei mobilizabile fiind localizata astfel:

La maxilar in zona fundurilor de sac si in zona Ah;

La mandibula in fundurile de sac vestibulare si linguale.

Mucoasa mobila continua mucoasa pasiv mobila si se afla la nivelul frenurilor, bridelor, obrajilor, buzelor si seului bucal. Marginile protezelor nu ajung niciodata in aceasta zona.

Suportul osos se compune din crestele alveolare si bolta palatina.

Creasta alveolara rezulta din transformarea procesului alveolar in urma extractiei. Variabilitatea procesului alveolar este determinata de:

Cauza extractiei dentare (carie, parodontopatie);

Vechimea edentatiei (resorbtia osoasa generala);

Starea de troficitate a tesuturilor;

Varsta pacientului.

Balanta dintre rezorbtie si apozitia determina factorul osos care poate fi pozitiv sau negativ. Se apreciaza practic cu ajutorul radiografiilor pe care se apreciaza:

Tipul de leziune osoasa (verticala sau orizontala);

Largirea spatiului periodontal;

Ingrosarea laminei dura;

Aspectul canalelor vasculare;

Trabeculele osoase;

Aspectul marginilor alveolare.

Tuberozitatea maxilara si tuberculul piriform reprezinta zone biostatice capabile sa suporte presiuni mai mari decat restul crestei edentate.

Bolta palatina se examineaza din punct de vedere al dimensiunii si al formei.

Dimensiunea boltii este in general variabila, intalnindu-se bolti cu suprafete mari, mijlocii si mici. Forma se apreciaza dupa conuratia in frontal, fiind a sau concava, cu numeroase aspecte intermediare.