Terapia cu antibiotice a relutionat patologia infec-tioasa, aducind omenirii servicii imense. Din nefericire, poseda si aspecte negative, denumite reactii adverse, care trebuie cintarite cu grija de cei care instituie sau efectueaza
tratamente cu antibiotice. Fenomenele toxice, cele locale (iritatie, dureri, uneori pina la necroza) si cele generale (astenie, neliniste) trebuie urmarite indeaproape de personalul sanitar. In cadrul fenomenelor toxice, tulburarile digestive (inapetenta, greturi, varsaturi, dureri abdominale, scaune diareice) se observa mai ales dupa
antibioticele administrate pe cale orala.
Alteori, pot aparea
tulburari neuropsihice (cefalee, astenie,
stari depresive, somnolenta, stari de excitatie, convulsii, atingeri de nervi cranieni sau periferici), produse in special de administrarea locala a unor antibiotice (intrameningian sau in apropierea unor nervi).
Accidentele sanguine, uneori deosebit de severe, pot fi inregistrate mai ales dupa tratamentul cu cloramfe-nicol si cu sulfamide.
Antibioticele pot produce accidente
renale si hepatice, de intensitati diferite, soldindu-se deseori cu moartea bolnavului.
Un alt tip de reactii adverse ale administrarii antibioticelor sint sensibilizarile (alergiile), imbracind forme diferite, de la loul cel mai grav (socul anafilactic) pina la
urticaria banala. Aceste accidente obliga ca intreg personalul medical sa fie in posesia unor date precise asupra bolnavului (daca a mai facut antibiotice) si sa-si sporeasca atentia in vederea prevenirii acestor accidente.
Terapia cu antibiotice trebuie efectuata numai de personal sanitar calificat, cu indicatii precise si sub supraveghere atenta. in nici un caz, aceasta pretioasa arma terapeutica nu trebuie lasata la indemina marelui public, in vederea unor tratamente empirice, daunatoare atit individului, cit si colectivitatii.
Numarul de antibiotice in uzul terapeutic este imens si in continua crestere. Pentru folosirea corecta a celor mai uzuale, m prezenta in cele ce urmeaza un numar de antibiotice, in ordine alfabetica, insistind asupra particularitatilor fiecaruia in parte.
