Factorii traditionali de diagnostic in acupunctura

Factorii Traditionali de Diagnostic in Acupunctura

Exista un numar de factori de diagnostic in acupunctura. Care anume se folosesc de un practician la un moment dat difera in functie de stilul de acupunctura practicat, zona geografica, preferintele personale, etc. Aici ii vom discuta doar pe cei mai importanti si specifici[1].

Dupa cum am discutat la modulul intitulat Omul este Instrumentul, medicii orientali nu au avut alte instrumente la indemana decat propriile lor simturi. Nu ar trebui deci sa ne mire faptul ca si-au dezvoltat simturile la un grad mult mai mare decat cel folosit in MC ducand arta diagnosticului semiologic unul sau mai multi pasi mai departe decat MC, chiar daca in parte exista elemente de suprapunere cu semiologia clasica. Astfel in timp ce medicul contemporan devine din ce in ce mai dependent de aparatura si orice element semiologic trebuie investigat mai departe si obiectivat de aparate si analize, medicul oriental trebuie sa isi dezvolte simturile la un asemenea grad incat sa compenseze lipsa instrumentelor de investigare.

a)              

Pulsul

pulsul unei paciente" v:shapes="_x0000_s1029">Luatul pulsului este una din pietrele de hotar in medicina orientala. Spre deosebire de MC unde sunt cunoscute doar doua calitati amplitudinea, corespunzatoare tensiunii arteriale, si frecventa, in Medicina Traditionala Chineza (din care face parte si Acupunctura) sunt recunoscute 28 de calitati ale pulsului[2], fiind urmarite si alte dimensiuni ale pulsului cum ar fi latimea, adancimea, textura (rugos, neted, etc), etc. Mai mult, pulsul se ia la ambele maini, in trei pozitii diferite si la doua adancimi, fiecarei pozitii corespunzand unul din cele 12 meridiane. Astfel se verifica starea energetica a celor 12 meridiane prin intermediul pulsului.

b)               Culoarea

Se inspecteaza culoarea fetei din jurul tamplelor si din jurul buzelor. Culoarea de fapt se refera la micronuante de culoare. Practicantul incearca astfel sa distinga predominanta uneia din cele cinci culori de baza, corespunzatoare sistemului celor cinci elemente: verde, rosu, galben, alb sau negru/albastru.

c)                Vocea

Ca si factor de diagnostic se refera la inflexiunile vocii. Astfel pot exista voci tipatoare, abrupte, suave si cantatoare, bucuroase, triste, etc[3].

d)               Emotia

Structura emotionala este unul din cei mai importanti factori in unele stiluri de acupunctura, in altele este neglijata. O parte deosebit de importanta si complexa de diagnostic, este folosita in special in stilul Constitutional al Celor Cinci Elemente. Cauta sa clasifice omul in una din cinci categorii majore in functie de elementele psiho-emotionale predominante in comportamentul si istoria pacientului.

e)               Mirosul

Exista cinci mirosuri de baza folosite in diagnostic, acesta fiind un factor folosit mai mult in categoria stilurilor bazate pe teoria celor cinci elemente. Este vorba aici de mirosul specific al fiecarui om, emanat continuu de corpul acestuia, si de amplitudinea lui.

f)                 Limba

Examenul limbii este indicatorul major in Medicina Traditionala Chineza, stilul principal din grupa celor bazate pe cele opt principii. Diagnosticul se pune in functie de aspectul, dimensiunea si textura limbii. Dupa cum se poate observa si in ura 25, exista pe limba diferite zone de corespondenta cu diverse organe, ideea de corespondenta fiind intalnita in mai multe discipline precum acupunctura auriculara, reflexoterapia, etc.

g)               Palparea abdominala

Metoda predominanta in stilurile Japoneze de acupunctura. Se urmareste sensibilitatea si localizarea ei la nivelul abdomenului. Palparea se face la suprafata, fara a se urmari palparea unor organe in mod specific.

h)               Alte semne

Practicantul incepator este intotdeauna incurajat sa isi dezvolte spiritul de observatie, in special avand in vedere ca raspunsul la tratamentul cu acupunctura este extrem de variabil de la un pacient la altul. O importanta categorie de reactii este cea de ordin neuro-vegetativ. Pacientul poate sa experimenteze o schimbare a temperaturii membrelor, sau a corpului in general, o schimbare de dispozitie ( factorul de diagnostic emotie), sa experimenteze o schimbare de tonus (sa fie mai energic sau din contra mai somnolent). Pe langa acestea care sunt cele mai frecvente reactii, exista un numar de reactii cu un caracter extrem de individual si variat, unele senzatii fiind chiar sinestezice. Astfel unii oameni simt culoarea roz[4], acesta fiind in cazul lor un semn ca tratamentul functioneaza.

Este de mentionat de asemenea ca factorii de diagnostic descrisi sunt consultati in evolutie atat de la o sedinta de tratament la alta, cat si inainte si dupa interventia terapeutica, pentru a evalua efectul acesteia, dar si pentru a decide pasul urmator. Implicatia directa este ca acestia se pot schimba semnificativ si in timp scurt, astfel incat sa poata da informatii cvasi-instante asupra evolutiei.

Desi pacientii pot avea o gama larga de experiente si reactii in timpul si dupa tratamentul cu acupunctura, este important de notat ca nu este semnificativ ca pacientul sa simta ceva anume in cursul tratamentului atata vreme cat exista confirmarea data de factorii de diagnostic mentionati ca exista o schimbare pozitiva dupa tratament. Principiul in practica este ca atata vreme cat exista o imbunatatire indicata de factorii de diagnostic, in urmatoarea perioada (variabila de la un pacient la altul si de la o afectiune la alta) pacientul ar trebui sa observe o ameliorare a simptomelor, dar si o imbunatatiriia starii sale generale.

2.                 Non-Invazivitatea si Lipsa Efectelor Secundare

In discutia acupuncturii ca ramura a MAC este important de mentionat faptul ca ea se bucura de unul din cele mai mici grade de invazivitate si una din cele mai mici rate de efecte secundare dintre toate ramurile MAC. Riscurile legate de acupunctura sunt infectiile si bolile transmise prin sange (hepatita, HIV, etc) din cauza unor ace nedezinfectate corespunzator, si respectiv punctia unor organe in cazul folosirii unei metode de intepare profunde care depaseste pielea. Este insa de notat ca aceste cazuri sunt extrem de rare si apar doar in cazul incalcarii normelor de igiena sau a metodologiei de tratament[5].

In intreaga literatura de-a lungul deceniilor de cand acupunctura se practica in Occident s-au citat pana acum doar peste o suta de cazuri pe pneumotorax si rare cazuri de tamponada cardiaca in cazul existentei unui foramen sternal congenital, sau trauma spinala[6]. In general insa, acupunctura este vazuta ca o ramura extrem de sigura, probabilitatea ca ea sa provoace rau este infima.