Bolile si daunatorii albinelor
Albinele, ca si orice organisme vii, se pot imbolnavi de diferite boli. Acestea, prin moartalitea pe care o produc in randul indivizilor coloniei, reduc numarul albinelor si prin aceasta familiile de albine se depopuleaza, devenind neproductive. In multe cazuri, se pierd familii sau chiar stupini intregi, deci se produc ube insemnate atat pentru apicultori cat si pentru economia nationala (dat fiind rolul major pe care il au albinele in polenizarea culturilor entomofile). De aceea, depistarea bolilor albinelor, prevenirea si combaterea lor au o importanta deosebita in apicultura.
Bolile albinelor se pot imparti in boli contagioase, necontagioase si intoxicatii.
Bolile contagioase, la randul lor, se grupeaza in:
virotice (puietul in sac, boala neagra);
bacteriene
(loca
micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);
parazitare (nosemoza, amibioza, acarioza, brauloza, varrooza, senotainioza, triunghiulinoza).
Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin:
puietul racit;
boala de mai;
diareea albinelor;
anomaliile matcilor.
Intoxicatiile albinelor se pot produce:
cu polen;
cu nectar;
cu miere de mana;
cu medicamente;
cu pesticide folosite pentru combaterea daunatorilor.
Daunatorii albinelor sunt:
gaselnita;
fluturele 'Cap de mort';
viespile;
lupul albinelor;
furnicile;
prigoriile;
ciocanitorile;
soarecii.
Bolile contagioase
Acest modul din intretinerea
albinelor este ca o Cenusareasa : intotdeauna lasat de izbeliste,tratat cu
indiferenta,urat,dar foarte frumos si mai ales necesar.Daca in alte directii se
mai poate face rabat de calitate,aici nu exista jumatati de masura ci doar
lucruri bine facute.Un sfat:nu ocoliti si nu tratati cu indiferenta
problema,pentru ca in definitiv este o situatie de 'a fi sau a nu
fi'.Aici va vom prezenta principalele boli care apar in stupina si modul
lor de prevenire si tratament.Pentru a nu incarca cititorul cu prea multa
informatie,aceste boli au fost selectate dupa doua criterii : frecventa
aparitiei lor si virulenta cu care se manifesta.
Nosemoza - o boala ce poate fi
prevenita
Denumita de multi si 'boala mizeriei', este o
boala parazitara care apare in urma existentei factorilor favorizanti in stup :lipsa
zborurilor de curatire in timpul iernii ; rezerve de hrana slab calitativa
(miere de mana,necapacita) ;adaosuri proteice necorespunzatoare ; lipsa
curateniei si nedezinfectarea stupilor ; umiditatea crescuta ; iernarea grea si
neconfortabila.Boala este cauzata de un protozoar care se gaseste in toti
stupii in stare latenta si se activeaza la aparitia conditiilor prielnice.
La o infestare incipienta cu nosema,semnele clinice
sunt mascate,fiind vizibile numai cand incarcatura per individ de paraziti
ajunge la o anumita limita.Practic nosemoza netratata la timp scurteaza viata
albinelor,reduce drastic capacitatea de productie.In final se ajunge pana la
disparitia definitiva a familiilor,printr-o decimare rapida.Semnele clinice sunt
:urdinisul si interiorul stupului sunt murdarite cu pete diareice de forma
unor mici cordoane intrerupte ; albinele prezinta abdomenul umflat ; o stare de
slabiciune a intregii familii ; neingrijirea adecvata a puietului.
Deoarece aceasta manifestare clinica este intalnita si
la alte boli( diareea),punerea unui diagnostic sigur este mai
complicata,necesitand examinarea probelor de catre un laborator
specializat.Totusi cand boala este avansata si stuparii pot pune un diagnostic
corect,prin cercetarea catorva albine moarte.Se procedeaza in felul urmator :
se ia albina,separam capul de corp si cu o penseta fina,scoatem intestinele.La
albina sanatoasa intestinul este galben sau maroniu,pe cand la cea bolnava
culoarea este alb-laptoasa.Masuri igienico-sanitare de preventie si
combatere a nosemozei :
- inlocuirea la max.2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi ; exista
metode de inlocuire anuala a fagurilor,dar daca macar la 3 ani albinele stau pe
un cuib nou,este perfect.
- distrugerea fagurilor vechi sau noi care contin pete diareece ;
si ramele vechi care nu mai pot fi dezinfectate corect,se distrug.
- colectarea periodica a tuturor resturilor din stupi si arderea
lor imediata.
- in familiile cu nosemoza se inlocuiesc obligatoriu
matcile,indiferent de varsta si calitati.
- curatarea anuala a stupilor cu soda caustica 4% (preventiv),sau
de cate ori este nevoie(dupa constatarea bolii) ; la utilajele si uneltele
metalice,se fac fumigatii cu formol 3% ; aceste dezinfectii vor fi urmate de o
clatire abundenta cu apa.
- supravegherea permanenta a familiilor si executarea masurilor
adecvate fara intarzieri sau amanari.
- folosirea cu precautie a hranirilor proteice de primavara (adaos
de polen sau pastura in miere) si interzicerea cu desavarsire a hranirilor cu
inlocuitori ai polenului si miere.
TRATAMENT NOSEMOZA - PROTOFIL : In Romania aceasta
boala se trateaza cu preparatul 'Protofil'.Este un extract din
ingrediente naturale care nu creaza prejudicii,nici albinelor,nici produselor
stupului.Prin continutul de principii active(vitamine si
microelemente),stimuleaza secretia enzimatica digestiva a albinelor si
larvelor,inhiband parazitul.Mod de administrare :
Protofilul se administreaza in sirop cate 17 ml/l sau
in pasta de zahar,miere si zahar,cate 34 ml/kg.Se administreaza toamna in
siropul pentru stimulare sau completare sau primavara in pasta sau siropul de
stimulare.Tratamentul se executa de cate ori este nevoie,cu o singura conditie
:cantitativ doza de Protofil sa nu depaseasca 80 ml/familie/an.Pentru o
reusita deplina cititi cu atentie prospectul producatorului si respectati
dozele de administrare.
TRATAMENT NOSEMOZA - FUMIDIL B : Un alt preparat,mai
vechi,adus din import si din pacate nu prea folosit de stuparii romani este
Fumidil B.In tarile U.E este singurul preparat folosit pentru tratamentul
nosemozei.Ca principiu activ,Fumidil B,are la baza antibioticul
fumagilina.Administrare :
Se administreaza amestecat in sirop astfel : la o
colonie mare 25 g principiu activ la 1litru sirop,la una medie 18 g/0,750 litri
sirop,iar pentru un roi 18 g/0,500litri sirop.Aceste cantitati se administreaza
saptamanal.Sunt doua moduri de administrare : in hrana albinelor,cu preparatul
livrat in hranitor ; prin pulverizarea pe rame si peretii stupului iar siropul
ramas ,livrat ca hrana.In total se fac 8 administrari la interval de 7
zile,intre administrare.Dupa cum vedeti tratamentul este de durata,iar prin
faptul ca principiul activ este un antibiotic,exista riscul de contaminare a
mierii daca este facut in plin sezon activ.Recomandam mare precautie.
TRATAMENT NOSEMOZA - NECONVENTIONAL :Unii stupari
romani mai folosesc un ceai de te(cimbru,coada soricelului etc) la care
adauga o mica cantitate de macerat de usturoi.Componentele se amesteca cu 750 g
sirop de zahar si se da albinelor in portii de 200 g.Conform celor spuse in
multe cazuri s-au obtinut rezultate bune.
Concluzii : orice tratament folositi,respectati dozele
,modul de administrare recomandat,perioada etc.Dublati tratamentele medicamentoase
cu masuri igienico-sanitare draconice,pentru ca altfel rezultatele vor fi
minime.
Varrooza - o lupta de durata
Despre varrooza s-au scris teancuri de carti si
articole.Aparuta pe la noi,la sfarsitul deceniului 7, este poate cea mai raspandita
boala si din pacate nu se intrevede o raza de speranta pentru eradicarea
ei.Boala este produsa de un acarian,Varroa Jacobsoni,care ataca albinele in
toate fazele vietii.Infestarea coloniilor are loc treptat,pe o perioada de 2-3
ani,ducand in final la distrugerea acestora.In apicultura varrooza a devenit
prioritatea nr 1,fiind imaginate tot felul de tratamente pentru a-i limita
efectele nefaste.
Manifestarea clinica :albinele si trantorii
prezinta malformatii,puietul este pestrit,larvele mor in pozitii
nefiresti,albinele nu se mai ocupa de puiet si chiar parasesc
stupul,mortalitate mare in faze avansate.Raspandirea bolii se face prin
ratacirea albinelor infestate,furtisag,patrunderea in stupina a materialului
genetic fara certificat sanitar etc.
Depistarea bolii :la inceputul infestarii
prezenta acarianului nu se face remarcata.Pentru a depista la timp boala si a
stabili gradul de infestare procedam in mai multe feluri:o metoda ar fi
examinarea foii de control si constatarea numarului de acarieni morti si cazuti
pe ea;daca in lunile iunie si iulie cad intre 5-l0 bucati/zi,trebuie sa stim ca
albinele sunt in suferinta.O alta metoda este examinarea celulelor ce contin
puiet de trantor;acarianul are o predilectie pentru acest puiet si apicultorul
desfacand cateva celule poate constata cu usurinta cat de grava e situatia.In
ultima faza de infestare,acarienii pot fi observati si cu ochiul liber pe
albine si trantori daca privim cu atentie.
Un lucru trebuie inteles de la inceput : cand ne tratam
albinele obtinem numai o reducere masiva a numarului de acarieni,aflata la
limita inlaturarii pericolului.In principiu,stupina ar trebui sa fie un
'spatiu inchis',insa circulatia facila a
albinelor(pastoral,vecinatati)nu favorizeaza aceasta stare.
TRATAMENT VARROOZA -VARACHET : Substanta
activa,raspandita prin fumigatii,actioneaza asupra parazitilor prin contact
molecular.Este un medicament de sinteza,cu un bun randament,care administrat
corect duce la reducerea masiva a parazitilor.Un dezavantaj : Prin modul de
administrare(fumigatii),nu actioneaza si asupra puietului capacit.De aceea cele
mai eficiente tratamente sunt cele de toamna,cand in stupi nu mai exista acest
puiet capacit.Retineti acest lucru pentru ca este foarte important.
Modul de administrare :Toamna,la sfarsit de
septembrie (sau functie de vreme),cand puietul capacit a disparut se fac 3
tratamente.Este permisa existenta unei cantitati mici de puiet la primele doua
tratamente,insa cel de-al treilea se face neaparat fara prezenta acestuia.Intervalul
intre tratamente este de 7 zile,iar temperatura exterioara sa fie peste 12
grade C.
Prin urdinis,asezata pe o tablita,se introduce o banda
speciala,aprinsa,pe care picuram substanta activa : 2 picaturi pentru un corp
multietajat,3 picaturi pentru un corp Dadant si 4 picaturi pentru un stup
orizontal. Atentie la aprinderea benzii : nu inhalati fumul si mai ales
supravegheati stupii,pentru ca este pericol de incendiu.Tratamentele se fac
dimineata devreme sau seara cand majoritatea albinelor sunt in stup.Nu mariti
doza de substanta activa pentru a nu intoxica albinele.
Astfel tratate si scapate de majoritatea acarienilor
familiile vor ierna in bune conditii.In primavara se mai face un tratament(o
singura administrare),profitand de faptul ca puietul este putin extins.Unii
autori mai indica si un al treilea tratament dupa extragerea mierii de
salcam,insa avand in vedere eficienta scazuta,si pericolul mare de
contaminare,ramane la latitudinea fiecaruia daca e bine sau nu.
TRATAMENT VARROOZA - MAVRIROL : Mavrirolul este
destinat combaterii varozei cat si a braulozei la albine.Substanta activa este
'mavrik' si se administreaza sub forma de benzi textile
impregnate,actionand prin contact.Prezentarea este in role de 5 m,o cutie fiind
folosita la 10 familii.
Dupa terminarea tratamentului cu Varachet si inainte de
strangerea albinelor in ghemul de iernare,se introduc fasii de Mavrirol in
mijlocul cuibului si avand grija ca acestea sa nu intre in contact cu
fagurii(pe cat posibil).Acestea vor ramane 3-4 luni in cuib,actionand latent
prin contact.Mare atentie insa la inceputul primaverii sa scoateti benzile(si
pe cele cazute pe fundul stupului),pentru ca riscati sa contaminati mierea.Se
poate afirma ca tratamentul cu Mavrirol este o prelungire fericita a celui cu
Varachet,astfel fiind eliminati si parazitii care eventual au scapat in toamna.
TRATAMENT VARROOZA - ACID FORMIC : In Occident pentru a
limita cat mai mult efectul nefast al medicamentelor de sinteza asupra
produselor stupului se practica asa numita 'chimie biologica'.Acidul
formic fiind o componenta care se gaseste in multe alimente a devenit un produs
preferat.Folosirea lui de catre stuparii romani este insa la scara
redusa.Tratamentul cu acid formic nu se face inainte sau in timpul
culesului,cea mai buna perioada de aplicare fiind la sfarsitul verii dupa ce
ridicam mierea din stupi.Conform literaturii de specialitate si tratamentele de
primavara duc la cresterea procentului de reziduri din miere si ceara.
Modul de administrare :O placuta de carton de
20/30 cm si 1,5 mm grosime,se imbiba cu acid formic in concentratie de
60%.Pentru un fagure standard se folosesc 2 ml acid formic diluat,deci pentru
un corp Dadant aprox. 20 ml.Este recomandat ca placuta de carton sa fie asezata
pe fundul stupului si acoperita cu o plasa de sarma cu ochiuri mici,pentru ca
albinele sa nu intre in contact cu substanta activa.Tinem placuta in stup
5-7 zile,facem o pauza de alte 7 zile,si apoi repetam operatiunea de 3 ori,in
total fiind facute 4 tratamente.Temperatura la care se face tratamentul este de
12-25 grade C.Ca o recomandare suplimentara ; restrangeti pe cat posibil
cuibul pentru a mari efectul si fiti atenti la manevrarea acidului pentru ca
este puternic coroziv.
In urma folosirii acestui tratament se obtin rezultate
bune fiind distrusi chiar si parazitii din celulele capacite.Asezarea placutei
pe fundul stupului si nu pe partea superioara a ramelor protejeaza matca.
TRATAMENT VARROOZA - METODA BIO : Am mai vorbit ca
acarianul varooa are o mare preferinta,puietul de trantor ;apicultorii trebuie
sa profite de aceasta 'slabiciune' a parazitului si sa procedeze
astfel pentru a-l inlatura ; o prima varianta ar fi aceea de a folosi rama
claditoare pe tot parcursul anului si dupa ce fagurii cu celule de trantor sunt
construiti,insamantati si capaciti sa fie recoltati.Cealalta varianta consta in
introducerea unei rame cu celule de trantor in toamna, la marginea cuibului si
ridicarea acesteia in primavara dupa ce a fost insamantata si capacita.Trebuie
spus ca aceste metode nu ne scapa de acarieni insa pot fi un mijloc eficient de
a mai reduce din ei.
Concluzii : lupta cu acest adevarat distrugator este o
lupta de durata.Bineinteles ca mijloacele de combatere in lume sunt mult mai
largi.Sunt o serie de medicamente si metode de care romanii doar au
citit.Simpla lor enumerare nu ar ajuta cu nimic.Ceea ce trebuie sa stim este ca
aplicand cu discernamant si la timp ceea ce avem,putem obtine rezultate bune.
Loca americana - o boala care starneste controverse
Loca americana este o boala bacteriana,foarte
contagioasa,produsa de agentul patogen Bacillus larvae.Boala apare catre
sfarsitul primaverii sau pe tot parcursul verii si afecteaza numai puietul,
a carei moarte survine dupa capacire.Putem afirma ca loca americana este
boala puietului capacit,iar prin efectele nefaste pe care le are asupra
familiilor,este una dintre cele mai periculoase si de temut.Contaminarea se
face prin circulatia albinelor de la un stup la altul(sau stupina),unelte
,miere sau polen infestat,achizitii de roiuri si familii afectate de boala.
Manifestare clinica : aspect imprastiat al
puietului,moartea larvelor (numai a celor capacite),miros de clei de tamplarie
a larvelor moarte,aderenta la celule a larvelor,prezenta solzisorilor uscati.
Diagnosticare :cea mai sigura diagnosticare se
face de catre un laborator specializat.O diagnosticare destul de sigura (in
faza mai avansata a bolii) se poate face si de catre stupar prin interpretarea
semnelor clinice si prin asa numita 'metoda a betigasului' ; se ia un
betigas,chibrit sau scobitoare si se introduce in celulele cu puiet mort ;
daca lichidul (larva moarta) se intinde intr-un filament lung,sigur este loca
americana ; lichidul dens (larva moarta) are culoarea galben-cafenie,mergand
pana la culoarea cafelei cu lapte.
TRATAMENT LOCA AMERICANA - Fiind o boala intalnita in
toata lumea tratamentul locii americane se poate caracteriza astfel prin
'cate bordeie,atatea obicee'.In principiu boala se poate trata cu
antibiotice,numai ca de aici pleaca toate divergentele.Antibioticele sunt
'proscrise' in U.E,iar prin tratament acestea trec in
miere,polen,ceara,pastura si produsele devin impropii exportului.
Cum procedeaza 'puritanii' din U.E cu
familiile bolnave :unii distrug toate familiile de albine si o iau de la
capat,cu repopulari masive cu material genetic indemn de boli(oare asa o
fi?..in orice caz asa se intampla la modul declarativ) ; o alta alegere este
aceea de aplicare a procedeului 'roiului artificial' ;procedeul
consta in eliminarea tuturor fagurilor din stup si distrugerea sau prelucrarea
lor in locuri autorizate,cu recuperarea cerii.Albinele impreuna cu matca se
trec in alt stup dezinfectat,prin scuturare si introduse cu ajutorul unei
palnii mari de carton.Noul stup se doteaza numai cu faguri
artificiali,albinele urmand sa fie hranite cu sirop de zahar 1/1,daca nu exista
cules in natura.Practic metoda reprezinta punerea familiei in stare de roi
artificial.Se afirma ca mierea care mai exista in gusa albinelor,contine o
cantitate mica de spori care nu mai duce la o noua infestare.
In literatura de specialitate,mai este o referire la
tratamentul cu antibiotice,care poate fi prescris de catre medicul veterinar
(uite ca si-au lasat si ei o portita de iesire).Toate metodele sunt urmate de o
dezinfectare puternica .Lucrul bun care trebuie luat de la ei este acela ca pun
mare pret pe o preventie anuala a bolii.Cert este ca pe legislativ,fiecare
tara din U.E,are o anumita politica in domeniul apicol,neajungandu-se la un
punct comun.
Acum sa trecem la Romania : ca si altii
(ex.americanii),in Romania specialistii considera ca familiile bolnave de loca
americana pot fi salvate.Pretul este insa mare,stuparii ramanand cu satisfactia
ca si-au salvat stupinele.Bineinteles daca avem nenorocul ca stupina noastra sa
fie afectata de loca americana,intreaga cantitate de produse este compromisa
(cel putin la export).Toti stuparii romani trebuie sa inteleaga ca trebuie
sa ia masuri de preventie ; schimbarea la max. 2 ani a tuturor fagurilor din
stupi ; dezinfectarea anuala a stupilor,ramelor,fagurilor de la rezerva ;
dezinfectarea de cate ori este nevoie a uneltelor; prevenirea furtisagului ;
mentinerea in stupina numai a familiilor puternice (cele slabe se unesc sau se
distrug); procurarea de material genetic indemn de boli ; limitarea pe cat
posibil a pastoralului ; mentinerea stupinei ca un teritoriu
'inchis',etc.
Combaterea si tratarea bolii : Combaterea locii
americane incepe prin distrugerea familiilor slabe,mai ales daca acestea sunt
atacate si de alte boli.La familiile puternice se distrug numai fagurii care
prezinta semne de boala.Antibioticele folosite in tratament sunt LOCAMICIN ,
SULFATIAZOL ,TERAMICINA ; modul de administrare,dozele si alte reguli de administrare
le gasiti in prospectul pus la dispozitie de producator. Din nou trebuie spus
ca tratamentul care nu este urmat de masuri igienico-sanitare se face in
zadar.Sa recapitulam ce avem de facut : distrugem familiile slabe ; curatam
stupii de urme de ceara,propolis,ii spalam cu lesie de soda caustica 4%,clatim
bine cu multa apa,apoi flambam lemnul cu lampa de benzina sau gaz ; indepartam
fara mila fagurii cu puiet afectat de boala,flambam usor ramele cu flacara
;spalam si dezinfectam toate uneltele si utilajele ;curatam toate resturile si
le ardem ; mierea extrasa este buna numai pentru consumul uman,fiind total
interzisa hranirea albinelor ;
Doua sfaturi de incheiere : NU faceti tratamente
preventive cu antibiotice,pentru ca nu sunt necesare.Asa riscati sa pierdeti
(prin contaminare) toata recolta de produse.Celalalt sfat este : preveniti
boala,pentru ca altfel o sa aveti mari necazuri !!!
Loca europeana - sau 'dracul
nu e asa de negru'
Trebuie sa spunem din start despre loca europeana ca
este o boala tratabila.Loca europeana nu trebuie niciodata confundata cu cea
americana,pentru ca nu are un impact la fel de grav,decat daca nu o combatem.Primul
sfat : daca constatati prezenta bolii , nu va repeziti direct la
antibiotice,pentru ca de multe ori albinele reusesc sa invinga boala,daca luam
masurile adecvate.
Manifestare clinica - Boala are o incidenta mai
scazuta asupra familiilor de albine,decat loca americana.Cu precadere ataca
puietul in stadiul de larva tanara(3-4 zile) si mai rar larvele capacite.Perioada
de aparitie este in primavara,in preajma primului cules principal(salcam)sau
intre culesuri,de unde se trage concluzia ca ataca familiile de albine cand
sunt in dificultate.Familiile atacate prezinta urmatoarele semne clinice :faguri
pestriti ; larvele moarte sunt rasucite in celule,fiind atacate cu precadere
larvele necapacite(nu lipsesc insa si cele capacite); larvele descompuse sunt
de culoare cafenie inchisa ; capacelele celulelor atacate sunt infundate si cel
mai probabil si gaurite ; mirosul larvelor moarte este de
'acru',fiind similar cu cel al otetului.Daca ati citit la loca
americana despre 'proba betigasului',aflati ca la loca europeana nu
se formeaza filamente( masa descompusa nu se intinde,decat in cazuri rare).
Modul de raspandire - Boala se raspandeste in
acelasi mod ca in cazul locii americane :albine hoate sau ratacite,miere
contaminata,unelte contaminate si toate celelalte.
Combatere si tratament - Se observa ca cele mai
afectate familii sunt cele care au iesit slabite din iarna.Prezenta altor boli
si mai cu seama a nosemozei,constituie un factor favorizant,la fel si absenta
culesurilor in primavara.Din fericire familiile afectate reusesc de foarte
multe ori sa inlature natural boala,instinctul lor de curatire fiind cel care
le ajuta.Ce avem noi ca 'stupari responsabili' de facut :
In primul rand ar fi asigurarea unui bun cules,sau
daca nu hranim artificial ; indepartam toti fagurii afectati de boala pentru a
ajuta albinele sa-si faca curatenie ; stropim toti fagurii cu sirop de zahar cu
acelasi scop de stimulare a instinctului de curatenie ; in cazurile mai grave
se poate proceda la inlocuirea matcii,banuit fiind faptul ca o intrerupere a
oatului,ar da un ragaz albinelor sa curete fagurii.
In cazuri foarte grave,daca nu putem controla boala,se
fac tratamente cu antibiotice - TERAMICINA , ERITROMICINA , LOCAMICIN - insa
stiti ca aceasta masura are si consecinte nedorite.Toate masurile si
tratamentele trebuie completate de o dezinfectare la 'sange' a stupilor,ramelor,uneltelor,fagurilor
cu hrana,etc.
Sfaturi finale - Incercati sa eliminati boala fara
folosirea antibioticelor ; NU faceti tratamente preventive cu antibiotice ;
aplicati masurile igienico-sanitare ; schimbati toti fagurii la 2 ani,ca masura
de preventie.
Puietul varos (ascosferoza) - o
crestere a frecventei de aparitie
Puietul varos face parte din seria de boli micotice -
adica acele boli care sunt provocate de ciuperci.Nu este o boala exagerat de
grava,insa prin faptul ca in ultimul deceniu inregistreaza o crestere a
frecventei de aparitie,am considerat necesar sa o aducem in prim-.
Manifestare clinica - pe oglinda si fundul stupului sunt
larve moarte,uscate si mumificate ; puietul moare in stadiu de larva si
preninfa ; culoarea puietului atacat este alba,gri sau negricioasa ; fagurele
produce un sunet caracteristic cand este scuturat ; boala prefera (pentru a
cata oara?),puietul de trantori fara a ocoli totusi si pe cel de lucratoare.
Raspandire si frecventa de aparitie - ratacirea albinelor
sau furtisag ; schimbul de faguri ; folosirea de unelte si utilaje (inclusiv
stupi) contaminate,etc.Boala apare la cateva familii si se raspandeste daca nu
ii dam atentia cuvenita.Dupa cum am mai spus,numarul stupinelor infectate creste
alarmant.
Prevenire si combatere - la aparitia puietului varos
stuparii au o contributie decisiva.Familiile slabe,umiditatea crescuta in
stup,polenul umed,cuibul largit fara discernamant,sunt factori favorizanti.In
literatura de specialitate se afirma ca puietul varos ar fi o 'boala
secundara', si ca aparitia are o frecventa crescuta la familiile atacate
de varooza.Practic puietul varos 'nu se dezvolta in tesutul larvelor
sanatoase'.
In
Inainte de a trece la tratamentul
medicamentos,incercati sa eliminati boala astfel :reducerea cuibului prin
scoaterea fagurilor de prisos,neocupati bine de albine ; eliminarea fagurilor
cu puiet afectat de boala si introducerea de faguri artificiali sau claditi si
dezinfectati ; dezinfectati fundul stupului,pentru ca acolo au cazut larvele
moarte si care au fost scoase de albine ; imbunatatiti ventilatia,reduceti
umiditatea stupului ; stropiti fagurii cu sirop de zahar pentru a stimula
instinctul de curatire.
Bolile necontagioase
In categoria bolilor necontagioase intra urmatoarele boli:
- puietul racit;
- boala de mai;
- diareea albinelor;
- anomaliile matcilor.
Puietul racit apare de obicei primavara, in familiile slabe, care au cuiburile nerestranse si neimpachetate. Poate apare si atunci cand apicultorul largeste prea mult cuibul familiei de albine sau mentine prea mult stupii deschisi pe timp nefavorabil, rece, precum si atunci cand in familia de albine, ca urmare a unei boli, numarul albinelor s-a redus foarte mult si puietul a ramas neacoperit.
Simptome
Larvele bolnave nu emana nici un miros caracteristic, isi pastreaza forma si consistenta, dar isi pierd luciul si culoarea lor devine cenusie.
Prevenirea racirii puietului se face prin aplicarea unor tehnologii corespunzatoare de crestere a albinelor (tinerea cuibului strans, primavara, pana cand timpul permite introducerea fagurilor noi in cuib), prin mentinerea unor familii puternice, cu destule albine acoperitoare si prin combaterea bolilor albinelor adulte, care reduc numarul albinelor din colonii.
este o boala a albinelor tinere, mai ales a albinelor care se ocupa de cresterea puietului. Ea apare de obicei primavara, cand familiile de albine se dezvolta puternic si este crescuta o cantitate mare de puiet. Albinele doici produc, in aceasta perioada, foarte mult laptisor pentru hrana puietului, motiv pentru care ele consuma mult polen. Acesta nu poate insa sa fie prelucrat fara o cantitate suficienta de apa. in zilele reci cand nu pot zbura, sau intensitatea zborului este redusa, apare lipsa de apa, fenomen ce duce la un fel de constipatie a albinelor tinere.
Contaminarea
De cele mai multe ori sunt afectate toate familiile dintr-o stupina, deoarece lipsa apei le afecteaza in egala masura.
Simptome
La iesirea din stup, albinele tinere se tarasc in fata urdinisului, incearca sa zboare, dar cad la pamant si mor. Au abdomenul umflat, iar excrementele sunt galbene pana la cafeniu deschis si au forma unor carnaciori cu consistenta tare. Daca se apasa pe abdomen, iese o pasta tare, galbena. Aceste simptome apar mai ales primavara, dupa o perioada rece.
Tratamentul
se face cu sirop de zahar foarte diluat, pulverizat pe albinele de pe faguri sau administrat in alimentator si prin instalarea adapatorilor in apropierea stupilor.
este o boala fiziologica nemolipsitoare a albinelor adulte si este consecinta unui consum ridicat de hrana sau miere de calitate inferioara. Boala mai poate fi cauzata si de zgomote mari produse in jurul stupinei, de prezenta unor daunatori in cuib, de pierderea matcii, de blocarea urdinisului si, ca urmare, de neefectuarea zborului de curatire etc.
Simptome
Boala se evidentiaza prin aparitia excrementelor de culoare castanie pe faguri si rame, cu miros neplacut. Albinele bolnave de diaree pierd capacitatea de zbor, se tarasc in fata urdinisului si au corpul acoperit cu excremente. Abdomenul lor este mult marit, iar atunci cand sunt luate in mana si presate pe acesta, elimina excremente sub forma de jet.
Tratamentul
In
cazul aparitiei diareii si pentru prevenirea aparitiei altor
boli, se recomanda, pe langa ingrijirea corecta, administrarea
de ceai de te medicinale sau sirop medicamentos, cu antibiotice, ca in
cazul locii europene.
Pe
langa bolile infecto-contagioase, matcile pot prezenta si un
numar mare de anomalii, produse fie de procese distrofice ale sistemului
neuro-endocrin, fie de natura congenitala
Matcile
manifesta tulburari fiziologice legate de varsta, care se
manifesta prin modificari structurale. Astfel apare atrofierea
glandelor producatoare de venin, inchiderea la culoare a tubilor Malpighi,
pigmentarea tesutului adipos, fibrozarea si calcifierea valvei
vaginale etc.
Ca urmare a unor tulburari nervoase, la matci se pot observa pareze,
paralizii precum si depunerea de oua nefecundate. Aceste
tulburari apar ca urmare a unor traumatisme fizice survenite cu ocazia
marcarii, taierii aripilor sau altor manipulari, precum si
ca urmare a unor disfunctiuni ale sistemului neuroendocrin.
Dintre
tulburarile somatice se pot aminti: matci pitice (apar cand culesul
in natura este insuficient si nu determina modificari in
structura interna sau externa), matci cu extremitati
somatice anormale (cu aripile sau membrele slab dezvoltate, anormale, nu pot
zbura si nu se pot mentine pe suprafata fagurilor),
ginandromorfismul (aparitia, ca urmare a unor factori nefavorabili de
mediu pe acelasi individ a unor organe proprii celor doua sexe),
ciclopismul (prezenta unui singur ochi compus, de forma
semilunara, dispus central), microcefalia (aparitia unor albine cu
capul mai redus) etc.
Aparatul
si organele de reproducere pot prezenta urmatoarele modificari:
aplazia ovarelor (ovare complet nedezvoltate), atrofia ovarelor (matcile
au fost normale, dar ca urmare a unui dezechilibru neuroendocrin, depunerea de
oua se diminueaza), hipoplazia ovarelor (dezvoltarea
insuficienta a oviductelor, ovare reduse ca volum, consistenta
si culoare modificate, sterilizate), obstructia ovarelor (stagnarea
spermei in oviducte ca urmare a nedezvoltarii corespunzatoare a
culei spermatice), obliterarea oviductelor prin calculi rectali (intestinul
posterior supraincarcat cu concretiuni calcaroase, oblitereaza
caile genitale) etc.
Unele
matci pot deveni trantorite, adica din ouale depuse de ele
se nasc numai trantori, fie datorita expulzarii cantitatii
de sperma, fie ca urmare a unor tulburari functionale cauzate de
un spasm nervos la nivelul sfincterului receptaculului seminal, care
impiedica iesirea spermatozoizilor pentru un moment. Uneori, ca urmare
a unei infectii virale, spermatozoizii prezinta degenerari
morfologice, cum ar fi rasuciri, incovrigari si alte forme
bizare, acestea influentand negativ evolutia embrionului.Matcile
cu diverse anomalii trebuie inlocuite imediat ce au fost depistate, cu alte
matci tinere si prolifice.
Intocxicatiile albinelor
La albine, intoxicatiile se pot produce cu:
polen;
nectar;
miere de mana;
pesticide folosite la combaterea daunatorilor de culturile agricole.
Aceasta intoxicatie este cauzata de polenul toxic recoltat de albine de la diferite te otravitoare situate in raza de zbor a albinelor.
Printre
tele polinifere care intra in aceasta categorie amintim: omagul,
ceapa, nemtisorul, tutunul, maselarita, laptele cucului,
teiul argintiu si multe altele. Intoxicatiile albinelor in
anumiti ani se produc din cauza alcaloizilor, glucozizilor si
uleiurilor eterice volatile, pe care aceste te le contin. Uneori, sub
influenta unor factori de mediu si unele te polinifere cunoscute
ca nevatamatoare pot produce polen toxic pentru albine.
Boala
apare in diferite perioade ale sezonului activ si afecteaza in
special albinele tinere si puietul neavand un caracter contagios. in mod
obisnuit, boala este de scurta durata, dar un timp nefavorabil
si lipsa unui cules de polen neotravitor, prelungeste si
agraveaza boala, producand moartea prin intoxicare a unui numar mare
de albine.
Simptome
pe care le prezinta albinele bolnave sunt in functie de continutul in substante toxice ale polenului consumat.
Intoxicatia cu polen se poate recunoaste prin prezenta pe scandura de zbor, in fata urdinisului si pe fundul stupului, a unui numar mare de albine moarte. Albinele au abdomenul marit si la o usoara atingere a lui cu mana, elimina excremente de consistenta pastoasa, de culoare galbena-verzuie. Aceleasi materii fecale se gasesc din abundenta si pe capacele stupilor.
Uneori albinele prezinta si paralizii ale membrelor posterioare si ale aripilor.
Tratamentul
este nespecific si consta in administrarea siropului de zahar (1:2), caldut (37C), in doza de 500 ml pentru o familie, din 2 in 2 zile, pana la disparitia simptomelor clinice.
Aceasta boala este determinata de consumul de nectar toxic secretat de aceleasi te care produc si polenul otravitor. De obicei, boala se instaleaza odata cu aparitia timpului nefavorabil secretiei de nectar si afecteaza mai mult albinele culegatoare. S-a constatat ca nectarul toxic contine pe langa alcaloizi si glucozizi si manoza, un zahar cu proprietati toxice deosebite pentru albine. Atunci cand nectarul daunator este recoltat in cantitate mare, mierea care rezulta din el devine periculoasa si pentru consumul uman.
Simptome
Albinele
intoxicate cu nectar devin nelinistite, apoi agitate, treptat isi
pierd capacitatea de zbor, se tarasc pe pamant, fie in fata
urdinisului, fie in jurul telor cu nectar toxic, paralizeaza
si mor. Daca consumul de nectar toxic a fost mai mic, albinele
isi pot reveni.
Tratamentul
consta in administrarea de sirop de zahar, cate 500 ml zilnic fiecarei familii, timp de 3-5 zile.
Intoxicatia
cu mana se manifesta mai ales in timpul iernii si la inceputul
primaverii, dar poate apare in tot sezonul activ, ori de cate ori albinele
culeg acest produs. In lipsa nectarului floral, albinele recolteaza mana
in cantitati mari si o prelucreaza in miere de mana,
care apoi este depozitata in faguri ca rezerva de hrana.
Toxicitatea
mierii de mana nu este intotdeauna aceeasi, ea variaza de la o
perioada la alta si de la o localitate la alta, fiind in functie
de tele de pe care se recolteaza, de insectele care o produc, de
conditiile meteorologice si de compozitia ei. Toxicitatea ei
este determinata de sarurile minerale si mai ales cationii de
potasiu, precum si de alte elemente.
Digestibilitatea
ei pentru albine este mica, ceea ce duce la supraincarcarea rectului
peste limitele fiziologice in timpul iernii. Actiunea ei
daunatoare fata de albine este in raport direct cu
proportia in care se amesteca cu miere florala Cand rezervele de
hrana sunt formate exclusiv din miere de mana, tulburarile
digestive insotite de actiunea toxica si de posibilitatea
declansarii nosemozei decimeaza in totalitate familiile
respective de albine.
Deoarece
modificarile ce apar la albinele intoxicate cu miere de mana nu sunt
caracteristice, ele putandu-se confunda cu alte boli ale albinelor adulte,
diagnosticul clinic nu este posibil, se face un examen microscopic al
intestinului mijlociu si posterior al albinelor si un examen de
calitate a mierii.
Combaterea
intoxicatiei cu miere de mana se face prin examinarea
calitatii mierii si excluderea de la iernare a proviziilor in
care exista miere de mana.
In general, prin medicament se intelege acea
substanta care introdusa in organismul viu este in stare sa
diminueze sau sa inlature tulburarile pe care acesta le
prezinta.
In
ultimii ani, in combaterea bolilor infecto-contagioase ale albinelor s-au
folosit si se folosesc numeroase antibiotice si chimioterapice, care
administrate in doze necorespunzatoare pot deveni toxice pentru organismul
acestora.
Simptome
Sub actiunea dozelor prea mari de antibiotice, puietul isi schimba pozitia normala in celule, isi pierde culoarea normala, devenind de nuanta mai inchisa si, in general, este inlaturat din celule de catre albine. Albinele adulte s-au dovedit mai rezistente decat puietul fata de actiunea toxica a antibioticelor si sulfamidelor.
Diagnosticarea acestor intoxicatii medicamentoase la puiet si la albinele adulte se face pe baza examenului de laborator, al anchetei toxicologice si anamnezei, pentru a exclude astfel confundarea cu alte boli infecto-contagioase sau cu alt tip de intoxicatii. Pentru a evita aparitia acestor manifestari in stupina, se recomanda a respecta dozele si protocolul de administrare a medicamentelor prescrise de specialisti pentru fiecare boala in parte.
In agricultura sunt folosite din ce in ce mai multe substante chimice deosebit de toxice pentru combaterea bolilor si daunatorilor telor de cultura sau a celor din zona forestiera.
Aceasta
metoda chimica de combatere a daunatorilor duce la
scaderea numarului polenizatorilor naturali ai telor si la
necesitatea protejarii si folosirii dirijate a albinelor ca insecte
polenizatoare, in scopul sporirii productiei vegetale. Acest lucru se
poate realiza prin utilizarea unor substante chimice mai putin toxice
pentru albine si prin aplicarea lor in momente in care nu vin in contact
cu acestea.
Insecticidele,
indiferent de natura lor, de ingestie, de contact sau de respiratie, sunt
nocive atunci cand penetreaza organismul albinei si provoaca un
dezechilibru fiziologic la cateva procese biologice fundamentale.
Deoarece,
evolutia toxicozei este de obicei fulgeratoare, in cursul unei zile
pot fi distruse mai multe prisaci, iar aceasta evolutie depinde
de distanta si suprafata tratata, precum si de natura
si remanenta substantelor aplicate.
Simptome
Daca insecticidul utilizat este mai putin nociv, sau distanta dintre stupina si cultura tratata este mai mare, familiile de albine intoxicate au o activitate mai redusa si prezinta un mare numar de albine moarte pe fundul stupului, in fata urdinisului si in directia zborului. O parte din albinele care supravietuiesc cad de pe faguri, se tarasc in fata urdinisului, iar alta parte incearca sa paraseasca stupul impreuna cu matca. Puietul de albine intoxicat isi schimba pozitia, culoarea, se atrofiaza si piere.
Pana la utilizarea unor insecticide netoxice pentru albine, dar cu acelasi efect pentru distrugerea daunatorilor agricoli, singura posibilitate de prevenire a intoxicatiilor la albine consta in respectarea legislatiei in vigoare privitoare la interzicerea stropirilor cand tele melifere sunt in perioada de inflorire (ordinul nr. 127/21 oct. 1991). in cazul cand sunt tratate anumite suprafete agricole sau forestiere cu substante insecticide in perioada cand sunt cercetate de catre albine, familiile de albine trebuie transportate la cel putin 5 km de zona in care se aplica combaterea, sau se inchid pe intreaga perioada de tratare si de remanenta a substantei insecticide pe te. Durata inchiderii familiilor de albine se scurteaza mult atunci cand dupa aplicarea tratamentului chimic intervine o ploaie, apa reducand efectul nociv al substantei chimice aplicate, diluand-o.
Daunatorii albinelor
Albinele si produsele lor (ceara, mierea) pot fi atacate de o serie de daunatori. Acestia sunt:
gaselnita; fluturele 'Cap de mort'; viespile; lupul albinelor; |
furnicile; prigoriile; ciocanitorile; soarecii. |
Gaselnita sau molia cerii este reprezentata de doua genuri: Galleria mellonela (gaselnita mare) si Achroea grisella (gaselnita mica). Aceste specii fac parte din grupa fluturilor de noapte, care depun ouale pe firmiturile de ceara de la urdinis sau de pe fundul stupului, sau chiar pe rame si faguri, in special pe cei pastrati in depozite. Sunt atacate mai ales familiile slabe, adapostite in stupi vechi, deteriorati cu multe crapaturi.
Femela gaselnitei mari depune in medie 700 de
oua, iar cea a gaselnitei mici, 200-300 de oua, din care
dupa 10 zile ies larve, ce reprezinta de altfel principala sursa
de proteine. Pe masura ce larvele consuma, ele construiesc
galerii pe care le tapeteaza cu o tesatura din fire
matasoase, ce le protejeaza impotriva intepaturilor
albinelor. Dupa circa 30 de zile, larva isi inceteaza
hranirea si isi construieste o gogoasa de culoare
alba, din care dupa alte 14 zile vor iesi fluturi. In
conditii favorabile de temperatura (30-34C), ciclul complet de
dezvoltare este de circa 44 de zile, putandu-se repeta de 3-4 ori pe an. La
temperaturi mai scazute, ciclul se prelungeste, astfel la 0C, larva,
nimfa si insecta mor in timp de 12 ore, iar la -l5C, moartea se produce
dupa 45 de minute, frigul fiind cel mai mare dusman al moliei.
Mentinerea
fagurilor de rezerva toamna tarziu in stupii populati, sub
protectia albinelor pana la instalarea timpului rece si apoi
depozitarea in magazii neincalzite, reprezinta modalitati de
prevenire a aparitiei moliei.
Atacul
gaselnitei asupra fagurilor incepe de la cei laterali si se
termina cu cei cu puiet din cuib. Gaselnita isi
construieste galerii pe sub puietul capacit, determinand moartea
acestuia, fie ca urmare a vatamarii lui, fie ca urmare a
intoxicarii acestuia cu excrementele parazitului.
Gaselnita este un daunator foarte periculos, ce poate
distruge intr-un timp scurt intregul echipament de faguri din depozitele de
pastrare.
Ca
masuri de profilaxie se recomanda mentinerea familiilor
puternice, reformarea anuala a fagurilor vechi care sunt purtatori de
germeni patogeni si de oua de gaselnita,
curatirea periodica a stupilor de resturile de ceara
si depozitarea fagurilor cu acid acetic glacial, care se aplica pe
foile de hartie intercalate intre randurile de rame.
In
cazul unui atac masiv se recomanda indepartarea fagurilor puternic
atacati, iar la cei mai putin atacati se va depista si se
vor deschide galeriile cu ajutorul unui varf de cutit sau cu un cui,
permitand astfel albinelor sa efectueze mai bine operatiunile de
indepartare a larvelor si de refacere a celulelor deteriorate.
Fluturele 'Cap de
mort'
Fluturele
cap de mort (Acherontia atropos) este un fluture mare, de marimea
palmei unui om atunci cand are aripile desfacute. Denumirea ii vine de la
un desen asemanator craniului unui om ce il are pe partea
dorsala a aripilor. In zbor produce un zumzet specific, perceptibil de la
distanta. El patrunde in stup seara, pe urdinis, consuma
miere si prin miscarea aripilor agita albinele.
Pentru
a impiedica accesul lui in stupi, se recomanda micsorarea
urdinisului in functie de populatia de albine si instalarea
gratiilor pe timpul toamnei.
Viespile
Viespile
ataca albinele din familiile slabe, in special toamna cand albinele nu
zboara, pentru a le consuma mierea, acestea
fiind mai rezistente la frig. Se cunosc multe specii de viespi
daunatoare: Vespa crabro, Vespa germanica, Vespa
gallica, Vespa silvestris, Vespa media etc. Vespa crabro
sau gargaunul este cea mai daunatoare dintre
speciile de viespi, caci pandeste albinele la urdinis, le
ataca din zbor si le mananca.
Viespile
traiesc in colonii adapostite in scorburile copacilor, in
soproane, poduri, stresini sau in pamant. Atacul lor se produce
dimineata, cand timpul este mai racoros si albinele sunt mai
putin vioaie si se apara mai greu sau chiar deloc.
Combaterea
viespilor consta in depistarea si distrugerea cuiburilor cu
insecticide, mai ales primavara, cand sunt in numar mai mic,
putandu-se distruge femelele care supravietuiesc solitare, oprind astfel
aparitia generatiilor tinere.
Lupul albinelor
Lupul
albinelor (Philanthus triangulum) se aseamana cu viespile,
dar este mult mai mare. El isi face cuibul in pamant si
sapa multe galerii pe unde circula. Ataca albinele la
urdinis, in zbor si pe flori, le fixeaza bine intre picioare, pe
unele le mananca, iar cu altele isi hraneste larvele
din cuib.
Combaterea
acestei insecte se face in mod asemanator cu a viespilor, sau prin
omorarea ei cu o paleta in timp ce zboara prin stupina, avand un
zbor lent.
Furnicile
Aceste
insecte apartin mai multor genuri, fiind periculoase pentru albine. Ele
patrund in stup prin crapaturi, pe la urdinis sau
podisor, fura peste 1 kg de miere pe zi si nelinistesc
albinele. In apropierea padurilor, unde se gasesc populatii
numeroase de furnici, pot fi distruse familii intregi de albine sau redusa
foarte mult capacitatea de productie.
Combaterea
consta in amplasarea stupinelor in zone fara furnici sau unde
acestea sunt putine, ungerea suporturilor stupilor cu pacura,
asezarea sub picioarele stupilor a unor cutii cu petrol, presararea
de cordoane de sare, desfacerea musuroaielor si administrarea
insecticidului apoi astuparea acestuia, iar in cazul atacului masiv, se
muta stupina.
Prigoriile
Prigoria
(Merops apiaster) cunoscuta si sub denumirea de albinarel,
este o pasare mica, cu un colorit al penajului foarte
frumos. Traieste in regiuni cu terenuri puternic erodate (rape), unde
isi construieste cuiburi sub forma de galerii adanci de 1-2 m sau
in scorburile copacilor. Pe timp rece si innorat, cand nu gasesc
hrana, prigoriile se aduna in stoluri mari, atacand albinele din
stupina sau pe cele ce se intorc de la cules, acestea avand un zbor mai
greoi si mai lin. Atacurile sunt mai numeroase in luna iunie, cand
isi cresc puii si in luna august cand se pregatesc de plecare
spre tarile calde. O prigorie poate consuma intr-o zi 60-80 de
albine.
Combaterea
prigoriilor atunci cand numarul lor este foarte mare se poate face prin
distrugerea cuiburilor cu diferite substante de tip respirator.
Ciocanitorile,
prin modul lor de viata, aduc o contributie importanta la
combaterea daunatorilor din paduri si li cu pomi
fructiferi. Datorita auzului lor fin, ele reusesc sa depisteze daunatorii
de scoarta si daunatorii xilofagi, exact acolo unde se
gasesc in copaci, indiferent de stadiul lor de dezvoltare (larva,
pupa, adult) si le distrug. De aceea sunt pe drept numite
'doctorii padurilor'.
In ornitofauna tarii
noastre sunt cunoscute 14 specii de ciocanitori. Speciile si
subspeciile de ciocanitori ce populeaza teritoriul tarii
noastre sunt: capantortura - Jynx torquila L., ghionoaia verde - Picus
viridis L., ghionoaia sura - Picus canus Gmel.,
ciocanitoarea neagra - Dryocopus martius (L.),
ciocanitoarea mare -- Dendrocopos major (L.), ciocanitoarea
de padure - Dendrocopos major pinetorum (C. L. Brehm),
ciocanitoarea sudica - Dendrocopos major candidus (Stres.),
ciocanitoarea de gradina - Dendrocopos syriacus (Hempr.
et Ehrenb.), ciocanitoarea de stejar - Dendrocopos medius (L.),
ciocanitoarea dobrogeana - Dendrocopos leucotos lifordi (Sharpe
et Dress.), ciocanitoarea spate-alb - Dendocopos leucotos leucootos (Bechst.)
ciocanitoarea mica - Dendrocopos minor hortorum (C. L.
Brehm), ciocanitoarea estica - Dendrorocopos minor buturlini Hart.
si ciocanitoarea de munte - Picoides tridactylus alpinus C.
L. Brehm.
Pe
langa rolul lor ecologic, pe langa ca sunt folositoare,
ciocanitorile pot produce si daune. Pentru apicultori ciocanitorile
reprezenta o problema in perioada de iarna. Deoarece sursele de
insecte, in aceasta perioada, sunt la cel mai scazut nivel de
peste an, ciocanitorile ataca stupii si se hranesc cu placere
cu albinele moarte, de pe fundul stupului, sau din ghem, cauzand astfel, prin
zgomotele facute, nelinistirea familiei de albine urmata de
consum mare de hrana si apoi diaree, ducand astfel la pierderea
totala a familiilor atacate.
Pentru a
pune la adapost stupii de atacul ciocanitorilor, apicultorul are la
indemana mai multe solutii practice, de la solutii simple cum ar
fi clasicele sperietori de pasari pana la uzul echipamentelor
furnizate de tehnica moderna, aparatele cu ultrasunete.
O
solutie ar fi imbracarea stupilor intr-o plasa de sarma cu
ochiuri mici. Astfel ciocanitorile nu au acces fizic la lemnul stupului
deci nu il pot gauri.
O alta
solutie este taierea unor saci din material plastic in fasii
si punerea acestora pe stupi. Fasiile vor flutura in vant, vor speria
ciocanitorile si, fiindca sunt din plastic si au
suprafetele netede, alunecoase, nu vor permite ciocanitorilor sa
se aseze pe ele si sa inceapa 'munca' de
gaurire a lemnului.
Pe stupi
si pe scandurile de zbor se mai pot aplica benzi cu cuie, cu obiecte
ascutite, evitandu-se astfel asezarea ciocanitorilor. Nu as
recomanda aceasta metoda deoarece aceste pasari ar putea fi
ranite si, dincolo de ubele provocate apicultorilor, sunt
pasari folositoare in ecosistem.
Apicultorul
mai poate pune pe langa stupina, in manunchiuri, benzi de
material reflectorizant, stralucitor care, in bataia vantului si
in razele soarelui, produc sunete si lumini care sperie
ciocanitorile. O varianta a acestor sperietori de pasari
sunt ochii miscatori: o forma rotunda, mare, in culori vii,
sub forma de cap cu ochi care, in bataia vantului, se misca
in toate directiile.
O
solutie moderna si eficace pentru prevenirea atacului
ciocanitorilor este folosirea aparatelor cu ultrasunete. Acestea emit
ultrasunete pe directia in care sunt indreptate creand un zid sonic ce
deranjeaza si tin la distanta pasarile
si alte insecte. In stupina pot fi folosite doar pe timpul iernii,
atunci cand albinele nu zboara, si la o distanta oarecare
de stupi deoarece asa cum deranjeaza pasarile,
tantarii, mustele, bondarii etc., deranjeaza si
albinele.
Crearea unor
adaposturi, cuiburi artificiale pentru ciocanitori, la
distanta de stupina pot determina ciocanitorile sa nu
mai atace stupii, sa caute hrana in afara stupinei.
Inchei acest
articol cu indemnul adresat apicultorilor sa incerce sa
foloseasca metode de prevenire a atacului acestor pasari in
stupina cat mai blande si sa le protejeze in aceasta
perioada critica a anului deoarece, in ciuda ubelor pe care
ciocanitorile le pot aduce stupilor, primavara ele
curata lile de pomi fructiferi de omizi si viermi,
pomii sunt sanatosi si astfel infloresc dand din
abundenta nectarul cel dulce albinelor.
Soarecii
Soarecii
patrund si se instaleaza in stupi toamna, pe la urdinis sau
prin alte crapaturi, consuma miere, pastura, distrug
fagurii si deranjeaza albinele. Pentru a impiedica patrunderea
lor in stup, la urdinis se instaleaza gratii sau reducatoare de
urdinis, a caror deschidere verticala sa nu depaseasca
8 mm. Primavara, fagurii atacati de soareci se topesc, iar
stupii se spala pentru a indeparta mirosul.
Combaterea
soarecilor si sobolanilor se poate face pe cale mecanica,
chimica sau biologica, dintre acestea, cea mai eficace este cea
chimica si se bazeaza pe momeli cu diferite rodenticide.
Se depun eforturi intense pentru cunoasterea, prevenirea si tratamentul bolilor alergice care s-au extins amenintator. Termenul de alergie a fost pro [...] |
Florile de galbenele au actiune calmanta si cicatrizanta pentru aceste afectiuni. Ceaiul se prepara din plante enflorescente, 2 lingurite la o [...] |
Arteritele constituie grupul cel mai important al bolilor arterelor periferice, dintre ele frecventa cea mai mare o au arteriopatia aterosclerotica, d [...] |
Copyright © 2010 - 2024
: eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact
Despre apiterapie |
Alte sectiuni |
Ai o problema medicala? |