Perioada cresterii albinelor tinere pentru iernare

Perioada cresterii albinelor tinere pentru iernare

Catre sfarsitul culesului principal (sfarsitul lunii iulie), puterea familiei de albine incepe sa scada. treptat, ajungand la 50% fata de inceputul primului cules principal.

Incepand cu prima decada a lunii august, perioada in care se inregistreaza scaderea simtitoare a culesului, adeseori incetarea acestuia, activitatea de zbor a albinelor precum si intensitatea cresterii puietului se reduce vizibil, totodata inregistrandu-se o mortalitate mare in randul albinelor. Albinele care raman sunt foarte uzate, matca incetineste mult ouatul si albinele alunga trantorii din cuib. Aparitia culesurilor tarzii, de nectar si polen, in aceasta perioada, stimuleaza ponta matcii insa intensitatea cresterii puietului nu atinge nivelul din vara. Treptat, albinele care au participat la culesurile de vara, pier.Albinele ce eclozioneaza in perioada august-noiembrie sunt albinele care vor ierna. Ele traiesc intre 7 si 8 luni. Albinele eclozionate in toamna vor ingriji si hrani puietul de primavara. Desi au varsta calendaristica mare, aceste albine sunt fiziologic tinere, neuzate. Longevitatea mare a acestor albine se datoreaza faptului ca participa intr-o mica masura la cresterea puietului si la activitatea de cules nectar si polen, si datorita acumularii de rezerve lipoproteice in corpul gras, in urma consumului intens de pastura. Cu rezerve de hrana suficiente in stup si in organism, cu albine tinere,familia este pregatita sa intre in perioada urmatoare.

Perioada de iernare, a repausului de iarna

Pe masura racirii timpului, o data cu scaderea temperaturii sub 12C, ouatul matcii, cresterea puietului si zborurile inceteaza, familia de albine intrand in perioada de iernare, a repausului de iarna, care incepe de din octombrie-noiembrie si se termina in ianuarie-februarie, cand matca isi reia activitatea si in cuib apare puietul.

Scaderea temperaturii su 12C la familiile slabe si 8C la familiile puternice determina albinele sa paraseasca fagurii laterali si sa se restranga pe fagurii din mijlocul cuibului si sa formeze, in dreptul urdinisului, ghemul de iernare, ce are o forma apropiata unei sfere. Albinele au adoptat pentru iernare sfera deoarece aceasta are suprafata minima raportata la un volum maxim fiind astfel forma perfecta pentru conservarea temperaturii.

Albinele pe perioada iernii sunt active si se organizeaza in intervalele dintre faguri, intr-o anumita ordine ierarhica. Astfel, la periferia ghemului sunt albinele mai in varsta, ce stau mai aproape unele de altele si formeaza 'coaja ghemului'. Aceste albine acopera complet intervalul dintre doi faguri, mai ales celulele goale, stand cu capul orientat spre interiorul celulei si cu aripile putin ridicate, pozitie in care raman nemiscate. Coaja ghemului are o grosime de 2,5-7cm, temperatura mentinandu-se constanta la nivelul acesteia in jurul valorii de 6-8C. Albinele din interiorul ghemului se dispun mai afanat si produc caldura, prin miscari caracteristice de picioare, abdomen si aripi (de aici zumzetul caracteristic ce se aude la ascultarea coloniei).

In functie de marimea populatiei familiei de albine, perioada din an, temperatura exterioara si starea cresterii de puiet, in ghem se realizeaza temperaturi diferite. Astfel, de la incetarea pontei si a cresterii puietului si pana la reluarea lor, in mijlocul ghemului se realizeaza temperaturi maxime de 20C (la 0C temperatura exterioara) si pana la 25C cand afara temperatura este foarte scazuta. Cand temperatura exterioara ajunge aproape de 14C, spre sfarsitul lunii ianuarie, inceputul lunii februarie, albinele se incep sa se miste mai activ, produc caldura mai multa iar temperatura din ghem incepe sa creasca. Daca in interiorul acestuia, cand se incepe cresterea puietului, temperatura este de 34-35C, temperatura cojii ghemului, a stratului extern de albine se mentine in jurul valorii de 6-8C. Cat timp sunt in ghem, pe timpul iernii, albinele incalzesc doar ghemul si nu interiorul stupului, diferenta de temperatura dintre interiorul stupului si exterior fiind doar de 1-2C.

Producerea caldurii in timpul iernii se face pe seama consumului de miere. Albinele se hranesc cu mierea si pastura care se afla doar in fagurii ocupati de ghem. Ele se misca in sus, pe faguri, apoi spre peretele din spatele stupului. Cantitatea de miere consumata de o familie normal dezvoltata pe timpul iernii variaza intre 7 si 10kg. Odata cu aparitia puietului, spre sfarsitul iernii, odata cu cresterea temperaturii creste si cantitatea de hrana consumata, iar familia intra in perioada inlocuirii albinelor batrane, de toamna, cu cele tinere, de primavara.

Perioada inlocuirii albinelor care au iernat

In perioada cuprinsa intre sfarsitul lunii ianuarie si inceputul lunii februarie, daca timpul este prielnic, familia de albine asigurata cu provizii de hrana suficienta si protejata de schimbarile bruste de temperatura, matca incepe ouatul.

Temperatura din interiorul ghemului urca pana la 34-35C, creandu-se astfel conditii optime pentru cresterea puietului. Pana la zborul de curatire matca depune zilnic intre 20-l00 oua zilnic.

Dupa efectuarea zborului si aparitia in natura a nectarului si polenului proaspat, de la tele melifere cu inflorire devreme si pomii fructiferi, ponta matcii se intensifica ajungand, in luna aprilie, la o medie de 1000 oua pe zi.

La sfarsitul lunii aprilie familia de albine este formata numai din albine eclozionate de curand. Daca albinele care au iernat pot hrani doar o singura larva, avand o capacitate de hranire a puietului foarte redusa, albinele tinere, eclozionate primavara, pot hrani 2-3 sau chiar 4 larve. Datorita acestei capacitati mari de hranire a larvelor posedata de catre aceste albine tinere, a disponibilitatii nectarului si polenului proaspat, a intensificarii pontei matcii, ritmul de crestere, de dezvoltare a familiei de albine se accelereaza, familia intrand in urmatoarea perioada,

Perioada de dezvoltare a familiei de albine

Pe masura ce vremea se incalzeste si in natura apare un cules de intretinere constant, activitatea de ouat a matcii se intensifica (depune peste 2000 de oua in 24 de ore), numarul albinelor care eclozioneaza il depaseste pe cel al albinelor batrane, epuizate, care mor, iar populatia familiei de albine creste in ritm alert. Dezvoltarea maxima a coloniei de albine se realizeaza in luna mai-iunie, in perioada de inflorire a salcamului. Concomitent cu cresterea capacitatii de secretie la albinele doici a hranei larvare, a laptisorului de matca, are loc si cresterea numarului acestor albine tinere. Daca la inceputul primaverii, pentru o albina doica reveneau 3-4 larve, catre sfarsitul primaverii se ajunge ca 3-4 albine doici sa hraneasca o larva. Se produce astfel un dezechilibru intre numarul de albine doici existente in colonie si numarul larvelor de ingrijit, e surplus de doici, care nemaiavand de lucru, de hranit larvele, isi consuma propriul laptisor produs, ceea ce determina dezvoltarea ovarelor acestor albine. Aceasta modificare de ordin fiziologic determina si modificarea comportamentelor albinelor doici, albinele devin inactive si familia intra in frigurile roitului. Albinele construiesc mai multe botci, pe marginile laterale si de jos a fagurilor, in care matca depune oua, si hranesc mai putin matca care scade in greutate, devine mai usoara, apta de zbor.

Ouatul scade brusc iar la putin timp dupa ce primele botci sunt capacite, deci in preajma iesirii din botci a matcilor tinere, matca batrana impreuna cu o parte din albine si trantori parasesc stupul sub forma de roi. In a 9-a zi dupa iesirea primului roi (roi primar), poate iesi al doilea roi (roi secundar) care este mai mic decat precedentul si are matca tanara, neimperecheata. De obicei albinele tin captive matcile tinere in botci, pentru a le elibera pe rand, in functie de plecarea roiurilor, ceea ce le face pe acestea sa 'cante', sa emita sunete repetate si ascutite ce pot fi auzite chiar din afara stupului. Cateodata insa albinele scapa nesupravegheate botcile, iar cu o data cu roiul pleaca mai multe matci virgine. La o zi-doua dupa roiul secundar poate iesi al treilea roi si peste o zi al patrulea roi, roirea continuandu-se pana in momentul in care familia ce a roit va ramane cu mai putin de 1kg de albine.

Din cauza inactivitatii albinelor in perioada premergatoare roitului, cat mai ales din cauza slabirii familiei de albine prin divizare, tocmai in preajma sau in timpul culesurilor de productie, roitul se soldeaza cu insemnate pierderi de productie, fapt pentru care este considerat, de apicultorii comerciali, ce urmaresc productia, un fenomen nedorit. Daca roitul coincide cu perioada culesului mare (principal), recolta de miere este pierduta aproape in totalitate. Culesul principal se refera la inflorirea masiva a principalelor te melifere care ofera productii ridicate de miere (salcam, tei, floarea-soarelui). Pentru valorificarea integrala a culesului principal este necesar ca familia sa aiba un numar mare de albine, intre 60000 si 80000 de indivizi, si sa fie tinuta in permanenta in stare de activitate. Apicultorul trebuie sa ia toate masurile pentru a mentine activa familia de albine pe perioada culesurilor, sa se asigure ca aceasta este sanatoasa, ca are spatiu suficient pentru depozitarea nectarului si a polenului, pentru ponta matcii si sa evite, prin aplicarea diferitelor procedee, intrarea familiei in frigurile roitului. Sezonul de roire naturala dureaza, in tara noastra, de la sfarsitul lunii mai pana catre sfarsitul lunii iulie.

Odata cu terminarea culesurilor de productie, pe la sfarsitul lunii iulie, familia de albine intra, din nou, in perioada cresterii albinelor tinere pentru iernare, ciclul se reia.