Sisteme de intretinere

Prin cresterea si intretinerea familiilor de albine in diferite tipuri de stupi, apicultorii au urmarit dintotdeauna sa asigure conditiile optime de dezvoltare a coloniei de albine, astfel incat sa obtina productii ridicate de miere, ceara si alte produse apicole si, implicit, un venit economic corespunzator. Conducerea dezvoltarii coloniei de albine si exploatarea acesteia se face diferit, in functie de
tipul stupului in care este intretinuta:

Stupul orizontal

Stupul vertical cu magazin

Stupul multietajat

Sunt doua sisteme principale de stuparit: stuparitul stationar si stuparitul pastoral.

In cadrul sistemului de stuparit stationar familiile de albine pot fi intretinute in stupine amplasate in aer liber pe vetre permanente sau in stupi amplasati in pavilioane fixe.

Atunci cand familiile de albine se intretin in stupi amplasati in aer liber pe vetre permanente, pentru realizarea unei productii de miere corespunzatoare este necesar ca in regiunea in care este amplasata stupina sa existe conditii faborabile de clima si o flora bogata.

Acest sistem de stuparit este practicat in special de apicultorii cu efective reduse de familii de albine, amatori, precum si de apicultorii a caror stupini sint amplasate intr-o zona caracterizata prin cel putin doua culesuri de nectar, salcam si tei, salcam si floarea soarelui, salcam si faneata sau mana.

Avantajele practicarii stuparitului stationar sunt: cheltuieli mai mici (nu sunt cheltuieli de transport la masivele melifere), posibilitatea folosirii stupilor cu volum mare, posibilitatea organizarii in conditii optime a selectiei si ameliorarii albinelor, prelungirea duratei de exploatare a stupilor si inventarului apicol care nu se degradeaza prin transport, posibilitatea efectuarii si a altor activitati aducatoare de venit (pomicultura, legumicultura, viticultura, etc.).

Dintre dezavantaje ar fi posibilitatea calamitarii principalelor culesuri de nectar din suprafata razei economice de zbor a albinelor culegatoare (seceta, grindina, etc.) si, deci, nerealizarea productiei de miere in sezonul apicol respectiv.

Sistemul de intretinere a familiilor de albine in stupi amplasati in pavilioane fixe consta in adapostirea stupilor in paviloane special amenajate construite din caramida sau scanduri, sub forma unei incaperi cu o deschidere longitudinala spre care sunt indreptate in afara urdinisurile stupilor, acestia fiind asezati unul langa altul, pe stative si vopsiti in culori diferite (cel putin peretele frontal) pentru evitarea ratacirii albinelor.

In afara de incaperea in care sunt amplasati stupii pavilionul dispune si de alte camere, de odihna pentru apicultor, de stocare a fagurilor de rezerva, de reparatii a utilajului apicol, etc.

Din pasiune pentru albine multi apicultori cu simtul artistic dezvoltat au realizat asemenea constructii, cu tenta artistica, frecvent intr-un peisaj pitoresc.

Dintre avantajele folosirii pavilioanelor fixe ar fi posibilitatea examinarii familiilor de albine in orice conditii de vreme, chiar si pe ploaie, stupii fiind la adapost, durata de viata mai mare a stupilor, lemnul din care sunt construiti fiind protejat de ploaie deci putrezeste mai greu, posibilitatea folosirii stupilor cu volum mare, etc.

Ca dezavantaj ar fi costul ridicat al ridicarii si intretinerii acestor constructii, dependenta de conditiile locale de cules, spatiul redus de examinare si manipulare a coloniilor de albine.

Sistemul de stuparit pastoral a aparut ca urmare a necesitatii valorificarii superioare a resursele de nectar din cat mai multe zone bioapicole, prin deplasarea rapida a familiilor de albine de la un cules la altul. Se practica astfel o apicultura moderna, dinamica, de maxima eficienta, productiva si economica. In cadrul stuparitului pastoral se poate practica intretinerea familiilor de albine in stupi amplasati pe vetre de stupina temporare sau in stupi amplasati in pavilioane mobile.

Stuparitul pastoral cu stupii amplasati pe vetre de stupina temporara este practicat, datorita efecientei sale si productiilor de miere ridicate care se obtin in urma practicarii lui, atat de apicultorii amatori cat si de cei semiprofesionisi si profesionisti.

De toamna, cand albinele intra la iernat, pana primavara, la inceperea infloririi lilor de pomi fructiferi si a rapitei, familiile de albine sunt amplasate pe vetrele de iernare, care sunt ferite de vanturi si curenti reci si permit urmarirea indeapoape a dezvoltarii coloniei de albine. Odata cu inflorirea culturilor melifere de rapita stupii se incarca in diferite mijloace de transport (camioane, remorci, vagoane, platforme mobile descoperite - solutie moderna, cu incarcarea cu macaralele fixate de camion si motostivuitoarele) si se deplaseaza la aceste culturi pentru valorificarea nectarului si mierii,iar la destinatie se aseza pe paleti.

Culesurile timpurii la pomi fructiferi si rapita dezvolta puterea coloniei pentru valorificarea urmatorului cules, cel mai important din an, cel de salcam (I si II). Dupa ce acest cules s-a sfarsit, familiile de albine pot fi deplasate la urmatoarele culesuri, de zmeura, faneata, mana si zburatoare in zona montana, la coriandru, tei si floarea soareui in zona colinara si de stepa precum si in zona inundabila a Deltei Dunarii in lunile septembrie si octombrie, pentru valorificarea cuesurilor tarzii, dupa care stupinele se retrag din nou pe vetrele de iernare unde raman pana in primavara urmatoare. In functie de ul de productie elaborat de fiecare apicultor in parte si de posibilitatile de transport, stupii pot fi deplasati la toate culesurile amintite sau numai la unele dintre ele.

In orice conditii (cu exceptia cazurilor de calamitare, inghet, ploi reci si de durata) se obtin, prin practicarea acestui tip de stuparit, sporuri de productie insemnate. Acesta este principalul avantaj al stuparitului pastoral. Totusi, ca si dezavantaj, se poate mentiona costul destul de ridicat al transportului.

Stuparitul pastoral cu stupii amplasati in pavilioane mobile este o alta modalitate de practicare a stuparitului, cu mutarea coloniilor la culturile agricole entomofile, aparuta din necesitatea de a actiona rapid si eficient pentru mutarea stupinilor de la masivele melifere, in cazul efectuarii tratamentelor fitosanitare, pentru protejarea familiilor de albine impotriva efectelor imediate si remanente ale substantelor toxice folosite la stropiri. Transportul stupilor se face in pavilioane mobile inchise precum si in rulote apicole special destinate acestui scop.

Ca avantaje ale practicarii acestui tip de stuparit ar fi: mobilitatea ridicata prin deplasarea rapida a pavilionului sau a platformei de la un masiv melifer la altul, reducerea cheltuielilor si a efortului de incarcare-descarcare a stupilor pe mijloacele de transport, marirea duratei de folosire a stupilor ca urmare a protejarii acestora in incinta inchisa a pavilionului, crearea primavara a unor conditii bune de dezvoltare a familiilor de albine prin protejarea acestora in pavilion de curentii de aer reci si vanturi si economisirea spatiului necesar pentru asezarea stupilor.

Folosirea pavilioanelor prezinta si unele dezavantaje cum ar fi spatiul ingust din pavilion, incalzirea excesiva a interiorului pavilionului in zilele toride de vara precum si fenomenele de ratacire al albinelor culegatoare si de furtisag care pot aparea din cauza proximitatii, la distanta mica, a stupilor. Cu toate aceste dezavantaje, folosirea pavilionelor si a platformelor aduc un plus important in productia de miere si polen, de aceea practicarea stuparitului pastoral este, aproape in toate cazurile, recomandata.