Compozitia mierii
In miere se regasesc substantele continute la origine in nectar sau in picaturile de mana aruncate de puricii de te. Dar actiunea albinelor asupra acestor materii prime nu este numai mecanica ; ea se exercita in profunzime aducand transformari chimice importante si, in acelasi timp, imbogatirea cu substante noi provenite chiar de la albine.
Materiile dulci sunt adunate de albinele culegatoare in gusa, ca solutii; la trecerea prin aceasta parte anterioara a tubului digestiv ele sunt imbogatite cu secretii salivare ce au diverse actiuni enzimatice.
Pentru a deveni miere, nectarul sau mana trebuie
sa fie regurgitate, preluate de alta albina, depuse intr-o
celula, reluate din nou, regurgitate, reluate si asta pana cand
isi pierde excesul de apa si compozitia i se
standardizeaza. Caci, fara indoiala, cel mai
interesant este faptul ca variatiile de compozitie intre mieri
de origini florale diferite, sunt mai mici decat cele care se pot
evidentia intre nectaruri. Un nectar cu continut predominant de
zaharoza este supus actiunii unei invertaze salivare si din el
rezulta un amestec de glucoza si levuloza. Trebuie sa
adaugam ca actiunea enzimelor albinei nu este insa
chiar atat de simpla ; nu este vorba numai de hidroliza dizaharidelor ca
de exemplu maltoza, ci de formarea zaharurilor superioare noi, care nu au
existat in nectar. Activitatea albinei are ca efect reglarea optima a
umiditatii prin evaporare, nivelarea spectrului zaharurilor si
cresterea continutului in enzime.
Cand
continutul in apa se reduce la mai putin de 17-l8% albina
capaceste mierea cu o pelicula subtire de ceara
pura. Capacelul pentru miere este mult mai etans decat cel
pentru puiet. Evaporarea apei se face in doi timpi : intr-un timp apa este
eliminata la nivelul pieselor bucale ale albinei, care expune la aer
picatura de nectar pe care o regurgiteaza; in al doilea timp,
maturarea se desavarseste in celule deschise ; apa se
evapora prin ventilare energica si prin ridicarea temperaturii.
Sunt necesare mai multe zile pentru a transforma nectarul in miere, pe timp
frumos.
Principalele
componente ale mierii proaspat recoltate
Continutul
in apa al mierilor variaza destul de mult in functie de originea
lor florala, de anotimp, de intensitatea culesului, de puterea coloniilor
de albine si, bineinteles, de felul in care apicultorul a facut
recoltarea. Valorile cele mai scazute se situeaza in jur de 14%
Si cele mai ridicate in jur de 24-25%. Valoarea optima este in jur de
17%. O miere prea 'uscata', este greu de extras si de
conditionat. Prea umeda risca sa fermenteze si gustul
ii este atenuat.
Zaharurile
reprezinta 95-99% din substanta uscata a mierii. Putem spune
ca apa si zaharurile impreuna formeaza practic intreaga
miere. Trebuie sa mai facem insa diferenta printre zaharuri,
intre cele prezente in mod regulat si in proportie ridicata
si cele care se gasesc mai neregulat si in cantitati
scazute. Cele doua zaharuri mai abundente in miere sunt glucoza (sau
dextroza) si fructoza (sau levuloza). Ambele sunt monozaharide care
raspund formulei globale C6H12O2. Continutul mediu de levuloza
in miere este de aproximativ 38%, si de glucoza de
31%.
Urmeaza
dizaharidele formate prin asocierea a doua monozaharide. Este vorba in
principal de maltoza si zaharoza (7,3% si respectiv
1,3%).Zaharurile superioare, formate din mai mult de doua zaharuri
simple,nu reprezinta in medie decat 1,5% din miere, dar cu o variatie
destul de mare deoarece sunt mieri care pot sa contina pana
la 8% si chiar mai mult.
S-au putut identifica pana la ora actuala cincisprezece zaharuri
diferite in miere, dar ele nu se gasesc niciodata toate impreuna.
In afara celor mentionate, s-au identificat izomaltoza, turanoza,
maltuloza, nigeroza, kojibioza, leucroza, melezitoza, erloza, kestoza, rafinoza
si dextrantrioza. Cercetarile care se fac in lume arata ca
lista nu este inchisa.
Acizi
organici
Toate
mierile au o reactie acida ; ele contin, nu cum se credea
altadata., acid formic provenind din glanda de venin,
ci un amestec de acizi organici dintre care unii sunt prezenti in nectar
in timp ce altii rezulta din multiplele reactii care
isi au sediul in miere. Acest lucru se poate dovedi printr-o analiza
a hranei stocata de albine carora li se administreaza un sirop
de zahar foarte pur ; aceasta hrana stocata devine
acida. Analiza acizilor organici continuti in miere a
aratat ca acestia sunt numerosi, dar cel care predomina
este acidul gluconic provenind din glucoza. Au fost pusi in evidenta
acizii : acetic, lactic, malic, succinic, butiric, citric piroglutamic si
formic. Prezenta lactonelor este practic
Aminoacizi
si proteine
Substantele
azotoase nu reprezinta decat o parte infima din mierea pura.
Nivelul azotului din miere este in medie de 0,04% ceea ce, transformat in
proteine, da aproximativ 0,26%. Este vorba de aminoacizi liberi si de
proteine care pot fi de diverse origini. Aceste substante azotate pot fi
prezente in nectar, pot proveni din secretiile albinelor sau pot fi
continute in grauncioarele de polen care sunt constituentii
normali ai mierii.
Trebuie facuta o mentiune speciala pentru mierile de
iarba neagra (Calluna vulgaris) a carei vascozitate
anormala (tixotropie) este datorata prezentei in nectar a unei
proteine speciale. Cand mierea este foarte pura, aceasta
proteina poate atinge in ea 2%.
Lipide
Fractiunea
lipidica a mierii este foarte slaba si nu a facut
niciodata obiectul cercetarilor. Probabil ca extractul eteric
din miere contine mai ales ceara provenind de la extractie.
Saruri
minerale
Toate
mierile contin elemente minerale dintre care cel mai important este
potasiul. Sarurile de potasiu reprezinta aproape jumatate din
substantele minerale; acestea nu depasesc procentajul de 0,1% in
mierile de calitate obisnuita. Mierile foarte inchise la culoare
si mierile de presa care contin mult polen ating procentaje mai
mari.
Elementele
cel mai bine reprezentate in miere, in afara potasiului, sunt clorul, sulful,
calciul, fosforul, magneziu!, siliciul si fierul.
Alaturi
de aceste elemente majore, in miere se afla un numar important de
elemente rare, sau oglio-elemente, care nu exista decat in starea de urme
si care nu au putut fi puse in evidenta decat prin metode foarte
fine, cum este metoda activarii, care necesita folosirea unui reactor
atomic pentru a face transmutari. Rezultatele cele mai interesante
obtinute astfel se refera la corelatia intre continutul in
elemente rare al mierilor si originea lor florala sau
geografica. Astfel, doua mieri de salcam sau doua mieri de brad,
provenind din doua regiuni diferite se deosebesc prin prezenta
elementelor rare deosebite.
Enzime
Originea
enzimelor din miere este dubla : o parte din ele provine din nectar,
cealalta din secretiile salivare ale albinelor. Se cunosc in special
o invertaza si o amilaza. Invertaza este responsabila de
hidroliza dizaharidelor ; amilaza ataca amidonul si il
transforma in glucoza. Dar mierea contine si alte
enzime, in special o catalaza, o fosfataza si o
gluco-oxidaza care transforma glucoza in acid gluconic, care este,
dupa cum am vazut principalul acid organic din miere. Fragilitatea
enzimelor si usurinta cu care ele sunt distruse de
caldura fac posibila folosirea lor ca indicatori ai
supraincalzirii mierii.
Vitamine
Mierea
este relativ saraca in vitamine in atie cu alte alimente
si in special cu fructele. Nu contine nici o vitamina
liposolubila (vitamina A si D) ; contine putine vitamine
din grupa B si uneori putina vitamina C. Vitaminele din
miere isi au aproape intotdeauna originea in grauncioarele de polen
pe care aceasta le contine in suspensie. Nu este cazul vitaminei C, care
provine din nectar, dar numai din cel de menta, dupa cunostintele
noastre in stadiul actual. Vitaminele din grupul B prezentate in miere,
aceleasi care se gasesc in polenuri sunt tiamina, riboflavina,
piridoxina, acidul pantotenic, acidul nicotinic, biotina si acidul folic.
Aceleasi vitamine se regasesc, in doze mult mai mari, in
laptisorul de matca.
Pigmenti
Se
stiu putine lucruri despre pigmentii care dau culoare mierii. Ei
apartin probabil grupelor carotenoizilor si flavonoizilor.
Arome
Metodele
moderne de analiza chimica si, in special cromatografia in
faza gazoasa, au permis sa se faca studii asupra
substantelor care dau mierii aroma sa deosebita. Se spera
ca se vor descoperi usor indicatorii specifici care sa
permita caracterizarea sigura a originii florale a mierilor. A fost
descoperit intr-adevar antranilatul de metil ca indicator al mierilor de
portocal dar alaturi de aceasta substanta s-au mai
descoperit cateva zeci de alcooli, cetone, acizi si aldehide fara
sa se fi putut desprinde vreo lege a aparitiei acestor
substante. Se pare ca aroma mierii este data de cateva zeci de
substante care dealtfel, nu sunt stabile ; ele se degradeaza cu
timpul, se transforma, astfel incat toate mierile vechi dobandesc in cele
din urma acelasi miros usor ranced, provenind din reactiile
enzimatice si din fermentarile care continua sa se
produca, la temperatura obisnuita, in mierea extrasa.
Substante
diverse
Inventarul
pe care il facem nu are pretentia sa fie exhaustiv. Mierea este un
produs biologic, deci complex. Ea nu este 'vie' contrar a ceea ce se
scrie adeseori, dar este sediul unor transformari constante care decurg
din continutul ei in enzime active. Mai contine si factori
imperfect determinati sau deloc, cu proprietati biologice
interesante. In primul rand trebuie sa luam in considerare
activitatea antibacteriana care incepe sa fie bine cunoscuta,
activitatea colinergica si altele incomplet cunoscute si foarte
greu de studiat tocmai din cauza ca mierea nu este un produs simplu
si nici cu compozitie
Laptele de vaca are un continut hidric de 87,5% si 12,5% substanta uscata. Proteinele: sunt in cantitate de 34 g/l, laptele de vaca -fiind de [...] |
Cercetarile au dus, dupa diferiti autori, la identificarea a 18 substante cu structuri chimice diferite. S-au descris: acidul cinamic si alcoolul [...] |
Calitatea mierii oferita pe pietele interne si externe este apreciata dupa calitatile ei fizice si chimice. Aceasta difera in functie de fl [...] |
Copyright © 2010 - 2024
: eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact
Despre mierea |
Alte sectiuni |
Ai o problema medicala? |