Mierea de iarba-neagra

Mierea de iarba-neagra

Mierea de iarba-neagra este produsa de catre albine din nectarul de iarba-neagra Calluna vulgaris. Aceasta este o ta comuna care se gaseste pe vaste terenuri silicioase unde formeaza, in anumite locuri, un covor continuu sub pinii maritimi.

Mierea de iarba-neagra are caracteristici atat de originale incat nu poate fi confundata cu nici o alta. Are o savoare puternica, usor amaruie si un puternic miros de floare. Se poate spune ca si poate place celor care cauta in miere altceva decat un simplu edulcorant.
Continutul in apa este ridicat : in jur de 22-23%, ceea ce este anormal pentru o miere obisnuita dar admis pentru mierea de Calluna pura. Vascozitatea sa este anormala : ea este tixotropa. Nu poate fi extrasa din faguri prin metodele obisnuite.

Forta centrifuga realizata de extractoare nu are nici un efect asupra mierii atata timp cat este sub forma de gel. Pentru a o aduce in stare de sol se folosesc aparate speciale numite 'perforatoare'. Aceste aparate, manuale sau electrice, au baterii de ace a caror distantare si asezare corespund cu cea a celulelor. Acele patrund in celule si distrug structura de gel a mierii fara a deteriora fagurii; acele sunt montate pe arcuri foarte suple si se termina cu cate un

varf bont. Imediat ce perforarea a adus mierea in stare de solutie, aceasta poate fi extrasa ca orice miere prin forta centrifuga.
Datorita acestei proprietati uimitoare a mierii de iarba-neagra, apicultorul o poate obtine in stare pura. Practic, este suficient sa faca o extractie dubla. Dupa ce se  descapaceste fagurele, acesta este pus in centrifuga ; mierea normala este extrasa, iar cea de iarba-neagra ramane. Se pune in functie perforatoarea si se mai pune fagurele a doua oara in extractor. Mierea provenita din aceasta a doua extractie este miere pura de iarba neagra.
Tixotropia mierii de iarba neagra se datoreste unei proteine care se gaseste in nectar care poate ajunge la 2% din greutatea mierii.

Incalzind moderat mierea de iarba neagra, se obtine o gelificare mai intensa. Pasteurizarea la 65C timp de cateva minute este suficienta pentru a distruge drojdiile si pentru a dezvolta gelificarea. Ea permite obtinerea unei mieri de iarba-neagra care se pastreaza bine in ciuda unui procent de umiditate foarte ridicat.
Tixotropia mierii de iarba-neagra are o influenta ciudata asupra cristalizarii. Germenii de cristalizare fiind imobilizati in gel, cristalele cresc pe loc, in timp ce intr-o miere obisnuita, curentii de convectie antreneaza germenii in toata masa. Se formeaza cristalele care pot atinge 1 sau 2 mm in diametru ; sunt aglomerari aproape sferice si foarte dure.
Mierea de iarba-neagra are o coloratie medie mergand spre rosu care atinge 85 mm pe scara Pfund. Se observa o anumita tulbureala datorata prezentei proteinei.
Conductibilitatea electrica este relativ ridicata, pentru o miere de flori, ca si continutul in substante minerale, pH-ul este cuprins intre 4 si 4,6 ; aciditatea este medie. Spectrul zaharurilor indica predominanta neta a fructozei asupra glucozei si importanta mica a zaharurilor secundare. Aceasta compozitie favorizeaza o viteza mica de cristalizare.
Se poate, de asemenea, scoate in evidenta ca un caracter original, continutul foarte bogat in amilaza.
Spectrul polinic al mierii de iarba-neagra poate fi mult modificat prin modul de extractie. Intr-adevar, folosirea perforatoarelor introduce in miere cantitati importante de polen provenind din celulele unde acesta este stocat de albine. In plus, vascozitatea anormala impiedica considerabil epurarea prin diferenta de gravitate. In aceste conditii, polenul care se depune pe suprafata mierii, in cateva zile ramane prizonie ;

acesta este gasit la analiza, al carei rezultat este modificat. De aceea, o miere foarte pura de iarba-neagra poate sa contina ca polen dominant o specie total diferita, ca de exemplu polen de castan. Cand se face analiza polinica a unei mieri de iarba-neagra care nu a fost imbogatita in mod artificial in polen, prin tehnicile de extractie, se gaseste polenul de iarba-neagra dominant si in cantitate normala. In fiecare din regiunile producatoare de miere de iarba-neagra exista o flora secundara destul de variata pentru a putea deosebi o miere de iarba-neagra provenind din alta regiune sau tara.