Mierea de mana de brad

Mierea de mana de brad

In practica curenta, nu se vorbeste despre 'miere de mana de brad' ci pur si simplu de 'miere de brad'. Desigur, pentru profani distinctia este subtila ; pentru consumatori, ea este in general de neinteles, cum ar fi cea intre mana provenind de la diverse specii de hemiptere si de la diferite specii de conifere. In aceste conditii, se admite din ce in ce mai mult ca denumirea 'miere de brad' se aplica mierii de mana recoltata de albine pe brazi si pe molizi. Ceea ce nu exclude insa posibilitatea introducerii unor denumiri mai restrictive pentru productii locale de o calitate  exceptionala.

Perioada de productie, mai mult sau mai putin lunga, este vara.
Datorita compozitiei lor foarte deosebite, mierile de brad au o savoare dulce, foarte agreabila, asemanata maltului. Sunt putin dulci si au o aroma slaba. Culoarea, foarte intensa, poate sa mearga pana la negru dar deseori este mai deschisa. Totusi nu ar trebui sa fie sub 65 mm pe scara Pfund.

Continutul in apa este destul de slab, (mai mic sau chiar mult sub 18%). Vascozitatea este normala, dar mierile de brad cu continut mic de apa sunt mai vascoase decat mierile comune cu acelasi continut in apa si au tendinta sa fileze la transvazare.
PH-ul mierilor de brad este destul de ridicat putand ajunge pana la 5 ; el se situeaza in medie in jur de 4,6, insa aciditatea este mai degraba mare. Conductibilitatea electrica este ridicata, ca si continutul in substante minerale. Aceste caracteristici sunt destul de specifice pentru a fi utilizate la recunoasterea prezentei manelor intr-un amestec.
Spectrul zaharurilor este net diferit de cel al mierilor florilor de calitate obisnuita. Fructoza (37%) predomina asupra glucozei (32%), dar se gasesc si aproape 11% dizaharide si melezitoza in proportie destul de mare (pana la peste 10%). In general, se poate spune ca spectrul zaharurilor din mierile de brad este decalat spre zaharurile cu greutate moleculara ridicata. Este un fapt cunoscut de mult timp, dar inainte de folosirea metodelor de cromatografie ne multumeam sa punem in evidenta ce se numeau 'dextrinele' mierii de brad.

Am mentionat mai sus ca examenul microscopic al mierilor de mana da rezultate a caror interpretare este diferita de cea care se face pentru mierea de flori. Nu voi mai reveni asupra acestui aspect; sa mentionez totusi ca polenul care insoteste sporii de ciuperci si alte elemente urate da informatii asupra originii geografice a mierilor de brad. Cu conditia unei documentatii suficiente, putem distinge de exemplu, mierile de brad din Carpatii Orientali de cele din Carpatii Occidentali.
Mierile de brad joaca un rol foarte mare in Europa Centrala datorita intinderii padurilor de conifere in vest, in Germania, Elvetia, Austria si dincolo de ea, spre est. In Germania se face net diferenta intre mierile de brad provenind de la bradul pectinata si cele de la molizi, mult mai slab cotate.