Ca si argila, nici
polenul nu-si gaseste locul printre
legume sau fructe. Dar, data fiind bogatia deosebita a constituentilor sai, si implicit proprietatile pe care le are, este indreptatit sa fie prezent in inile acestei carti. De altfel, am mai vorbit despre el si in alte lucrari. Pentru modulul acesta scurt, am extras esentialul, rod al propriei mele experiente, precum si din alte lucrari anterioare, mai ales ale lui Jaques Meurant, apicultor la Castellane (din Basses-Alpes)1.
Din numeroasele observatii pe care le-am cules, adesea intimplator, transmise chiar de catre beneficiari, reiese ca si polenul merita numele de aliment-medicament.
Ma indoiesc ca polenul va putea fi clasat in vreo lista oarecare, si mai ales ca i se va impune vinzarea prin cutare sau cutare categorie de comercianti. Cine ar putea fi vinzatorii? Oare nu gasim anumite categorii de piini la brutari, in localurile de regim, la Inno, Pretunic si la farmacisti? La fel si pentru miere, laptisor de matca si atitea alte produse inclasabile, pentru ca tin totodata de aliment si de un tratament.
Orice s-ar spune si s-ar face va fi pesemne anevoios sa li se interzica unor produse ale Naturii
chiar daca sint inzestrate cu puteri salvatoare
dreptul de a fi consumate zilnic cum se procedeaza de la origini, si de a fi vindute peste tot. Este cazul patrunjelului, ale carui proprietati sint nenumarate. Unul dintre extractele lui ureaza de vreme indelungata in farmacopee. Ca sa nu mai vorbim de
morcov care a fost studiat de prof. Lion Binet'si de M. Stgumza pentru proprietatile sale anti-anemice si pentru actiunea lui asupra tranzitului si asupra florei intestinale*. Mai amintim si cazul rzei care permite tocane bune, savuroase mancaruri cu
varza murata, dar a carei actiune este, de asemenea, recunoscuta stiintific in
ulcerul de stomac si in ciroze. Este, desigur, si cazulgermenului de griu, al algelor, al aromatelor si al citor alte fructe, legume, cereale, toate "alimente-medicamente".
Polenul face si el parte din aceasta categorie. Gratie exceptionalei lui bogatii in vitamine, in acizi aminati, in
minerale si in oligoelemente dirse, aduce intr-adevar organismului numeroase elemente, absolut necesare, de care
alimentatia moderna este prea adesea lipsita!
Ca si in germenul de giiu sau in alge, elementele sale actioneaza sinergie, asa cum le-a asociat natura, nu in proportii fanteziste, (cum este cazul pentru numeroase fabricatii moderne, produse incomplete, "de confectie").
Ca si in germenele de griu sau algele alimentare,
mierea sau
uleiurile de masa pure (untdelemnul din
masline scurs inainte de teasc), polenul nu poate fi asimilat cu vreun medicament oarecare. Este, inainte de orice un aliment pe care bogatia sa nu-l lasa sa fie consumat in doze exagerate.
Polenul este tonifiant. Persoanele in virsta, ca toti oamenii obositi (intelectual sau fizic1, femeile insarcinate), vor beneficia de el in mod considerabil, uneori cu efecte rapide. Anemicii, indivizii cu o mai mica rezistenta la infectii vor aa de la
polen incontesile foloase. Prin factorii de crestere pe care ii contine, polenul este folositor copiilor.
Asemeni altor produse naturale (mult mai mult chiar decit unele) polenul se comporta asemenea unui reechilibrant organic.
Experienta a dodit ca poseda in plus anumite proprietati de reglementare (intestinala mai cu seama) si dezintoxicare generala.
Pentru experimentarea pe care am intreprins-o in privinta aceasta acum vreo 20 de ani, m-am servit de polenul lui J. Meurant. in felul acesta, am putut sa controlez realitatea observatiilor pe care acest specialist si le notase cu constiinciozitate vreme indelungata.
Pe linga astenii, nervozitate si insomnie, numeroase
tulburari coli-tice, de origini foarte dirse (socotind si
colitele amoebiene, sint fericit influentate de catre curele de polen. Constipatiile, ca si dia-reele, chiar foarte chi, sint intr-o insemnata proportie, ameliorate, ba chiar inlaturate. Bolnavi suferinzi de
artroza rtebrala au putut sa se declare usurati in urma imei
cure de polen.
Folosirea repetata a polenului i-a facut sa cistige in greutate pe anumiti bolnavi slabiti, pe care nimic nu reusea sa-i redreseze ponderal, fara sa le dauneze celor predispusi la ingrasare. Prostatismul, daca pot aprecia dupa ce mi-a fost dat sa constat (pentru cazuri totusi destul de limitate) ar fi vindecat in parte prin curele de polen.
O cura va cuprinde, pentru un adult, 500 g pina la 1 kg de polen, pe care il va lua, in doze variabile, dupa caz si dupa individ, la micul dejun sau inainte de masa de prinz, insotit de o inghititura de apa. E preferabil sa se inceapa printr-o lingurita, timp de opt pina la cincisprezece zile. Se va spori progresiv pina la doza de o lingura.
Pentru unii dintre cei care folosesc polenul,
digestia poate aa la inceput, efecte laxati (in general discrete), pe care le vor aprecia mai ales constipatii cronici. Ceilalti, vor micsora doza.
Pentru copin sub zece ani, deza de o jumatate de lingurita,^ in fiecare dimineata, timp de |o luna sau de doua, pare sa fie utila si necesara.
Vom putea repeta cu folos curele de polen. Doua sau trei cure anuale, fiecare de cite o luna si jumatate pina la doua luni vor reprezenta ritmul optim pentru cei mai multi. Se vor alterna, asociindu-se, dupa cazuri.
cu
laptisorul de matca in doze de 1,50 g la 100 sau 125 g de
miere (formula lui J. Meurant, citat mai inainte).
Ca si pentru alimentatie, se va cuni sa ne adresam unui producator serios, care garanteaza puritatea produselor, conditie sine qua twn a eficacitatii si a inocuitatii lor.
Un extract de polen a fost experimentat pe un anumit numar de copii intre 3 luni pina la 12 ani, aflati in evidenta policlinicii medicale infantile J. B. Thiery la Nancy (1974). S-au putut remarca efectele favorabile ale polenului in cazul lipsei poftei de mincare, pe curba greutatii, si in astenie. "Faptul, conchid experimentatorii, ca este vorba de un produs natural, de origine getala, nu poate decit sa ne indemne la prescrierea lui".
