Raportul nectar-polen s-a obsert (El Bamby si colab., 30/389) ca este riabil in timpul zilei. Astfel, la florile de bumbac nectarul este secretat dimineata 17%, la pranz 21,2%, ca seara sa ajunga la 20,5%. Continutul sau in zahar cuprinde in medie pentoze si tetroze (18,7%), levuloza 8,4%, dextroza 0,78%, manoza 1,6%, rafinoza 0,87%. Variatiile datorita diferentei dintre specii o putem exemplifica prin obsertiile grupului M. Battaglini si colab. (22/474) asupra a cinci specii de prunus (tabelul 34).

Zaharuri (%) in diferite specii de prun

Specia Fructoza Glucoza Zaharoza Raport F/G

Prunus amigdalus 54,6-56,3 41,7-44,6 0,25-l,6 1,23-l,37

Prunus armenica 54,5-56,5 42,7-45,0 0,40-0,80 1,21-l,33

Prunus piersica 46,9-54,5 38,0-45,4 3,1-l4,2 1,20-l,28

Prunus domestica 54,8-55,2 44,0-45,1 0,5-0,7 1,21-l,25

Prunus malus 43,0-52,2 34,9-43,1 4,6-22,0 1,21-l,23

Studiile efectuate privitor la tratarea cu diferite substante a semintelor a relet date interesante atat pentru apicultorii ce vor randamente crescute in obtinerea mierii ce decurge din cantitatea de nectar a florilor, cat si in ceea ce priveste mecanismele subtile ale biologiei telor, mai ales privitor la metabolismul lor. Un astfel de studiu s-a facut prin tratarea semintelor cu diferiti reactivi, ca acidul boric, precum si hranirea extraradiculara a telor. Ca urmare a unui asemenea tratament frecventarea de catre albine a telor de hrisca rezultate din seminte tratate cu acid boric s-a intensificat cu 21%, iar in cele tratate cu cenusa cu 24%. La tratarea semintelor cu acid boric, recolta de seminte a fost de 18,6 q/ha, adica cu 10% mai mult fata de martor, iar in cazul tratarii cu cenusa de lemn - 20,8 q/ha, ceea ce depaseste cu 19% martorul. Rezultate semnificative s-au obtinut si la trifoiul rosu. Din toate ingrasamintele cu bor, cele mai multe zaharuri in nectar au rezultat in parcelele stropite cu molibdat de amoniu (cu 52,8% mai mult fata de martor); sulfatul de mangan a contribuit la marirea cantitatii de zaharuri in nectarul florilor cu 49,1%, iar sulfatul de zinc cu 22,8%. Pulverizarea cu molibden si bor a telor, efectuata la inceputul infloririi in regiunea Riazan (Rusia) a contribuit la marirea cantitatii de nectar in flori cu 33%, iar a concentratiei de zahar cu 6%. Tratarea semintelor de bob furajer cu microelemente (B, Mn, Mo, Zn) inainte de insamantare a asigurat cresterea cantitatii de zaharuri in nectar cu 11-27%. Tratarea prin stropire a telor cu sulfat de mangan si molibdat de amoniu mareste concentratia de zaharuri in nectarul semincerilor cu 21,7-52,4 %, mai frecvent de catre albine (datorita nectarului mai dulce) si implicit creste recolta de seminte.

Nectarul lucernei (medicado sati L) - contine (S. Kropaco, 20/371) trei zaharuri: glucoza, fructoza si manoza, ultimele doua in aceeasi cantitate, care riaza in jurul a 30 de procente din cantitatea totala a nectarului, glucoza reprezentand 40 procente.
Analiza cromatografica a zaharurilor nectarului de tei din Extremul Orient a oferit urmatoarele rezultate (Pelmenev, 20/247) (tabelul 35):

elul 35 Zaharuri (%) in nectarul a doua specii de tei

Zaharuri Tilia amuriensis Tilia mandschurica

Glucoza 31,1 23,4

Fructoza 30,4 25,2

Zaharoza 32,2 45,3

Maltoza 6,3 6,1
Procentul de zaharoza creste odata cu rsta florii, trecand de la 28% la 43% in 3 zile. Arborii centenari secreta un nectar mai bogat in zaharoza cu 2 pana la 3%.
Nectarul din Cehoslocia provenit de la diferite specii de te a fost studiat de O. Haragsni si colab. (33/576), prezentand unele caracteristici in privinta continutului de zahar (%) din cantitatea medie pe floare exprimata in mg/zi (tabelul 36).

elul 36 Continutul de zahar din nectar la diferite specii de te si arbori

Specia Continutul de zahar din nectar, %

Acer pseidopolis 40,8

Acer tanoides 34,5

Aesculus hipocast. 40,2

Aesculus octandra 69,2

Aesculus cornea 42,5

Aesculus pavia 41,6

Aesculus versicolor 54,3

Aesculus turbinata 59,6

Lonicera nigra 46,0

Lonicera xylosterum 43,0

Robinia pseupolis 46,5

Tilia cordata 30,1

Tilia platyfhylos 20,3

Tilia tomentora 24,5

Dupa M. Barbier, 1970, peretele extern al polenului sau exima este foarte rezistenta la tratamentele chimice, chiar puternice, fiind constituita din polimeri cu greutate moleculara mare cu formula generala: C90 H138 O24-27 analiza compozitionala oferind elementele: celuloza 10-l5%, lipide 60-65%, iar fractiunea xilenica reprezentand 10%, procentele fiind riabile in raport de specia analizata.