Cercetarile au dus, dupa diferiti autori, la identificarea a 18 substante cu structuri chimice diferite. S-au descris: acidul cinamic si
alcoolul cinamic, chrizina (Kustenmacher, Jaubert) si vanilina (Dietrich), izovanilina, acacetina, kaempferi-dina, ramnocitrina, quercitina, pinostrobina, oxidimetoxiflavona, dioxi-dimetoxi-flavona (Popravco si colab.). De asemenea si alte substante precum: acidul cafeinic, galangina, tectochrizina, izalpinina, pinocembrina prin utilizarea tehnicilor moderne de cromatografie, TLC, gaz-cromatografie etc. De asemenea s-a identificat acidul ferulic, ce se caracterizeaza printr-o actiune antibacteriana (pentru
bacteriile grampozitive si gramnegative) contribuind si la actiunea bacteriostatica, manifestand totodata, intr-un grad insemnat si o actitate antiaglutinanta.
La lista substantelor bioactive se adauga pe langa auxine, tamine, flavonoide si microelemente precum: Ba, Fe, Zn, Cu, Co, Mn, Ni, Al, Sr, Cr, Ag, Sn, Si, Mg, Ti. Numarul microelementelor gasite in propolis coincide cu cel gasit in mugurii de plop, ceea ce constituie o dovada certa in sprijinul teoriei despre originea
propolisului care indica drept sursa a acestuia, exudatele rasinoase ale speciilor de plop. in propolis s-a identificat si o terpena din grupul cariofilenului (acetoxi-betulenol) si o aldehida cromatico-izovanilina.
Din familia flavonelor sunt mentionati produsii: chrizina, tectochrizina, flavone-oximetilate si din grupul flavonolilor: galangina, izalpralina, derivati oxi-metilati, ramnocitrina, kaemptoferidul; din grupa flavononelor s-au identificat: pinocembrina, pinostrobina, cat si derivatii oximetilati, iar din grupa derivatilor quercitinei: acetoxi-betulenolul si izovanilina.In printa acizilor alifatici si esterilor acestora, in exudatul mugurilor nu s-au identificat cei cu catena lunga, ci numai cei cu catena scurta (cu putini carboni).
Acizii aromatici si esterii lor prezenti in extractele de propolis s-au identificat a fi cei cu actiune antifungica si antibacteriana, unii fiind alergeni.
Alcoolii au variate proveniente: meolismul albinei, ceara si exsudatele din muguri. Aldehiclele pron din exsudatele mugurilor, prezentand multe sortimente. Cetonele au fost prezente numai la trei specii. Chalconele inrudite cu flavonele sunt considerate a fi derivate din acestea in cursul constituirii propolisului. Dihidro-chalonele sunt apreciate de unii cercetatori ca artefacte caracteristice mugurilor de plop, aceste substante fiind balsamifere care determina atractia albinelor la specia respectiva.
Flavonoidele (flavononele) impreuna cu flavonele prezinta proprietati anti-micotice. Aceasta grupa de compusi fenolici din propolis sustine actiunea antimi-crobiana, conferind acestui produs melifer actiuni terapeutice.
Propoiisul european de la apis melifera ca si cel de la albinele fara ac ecuado-riene au prezentat aceleasi proprietati, desi proportiile unor componente difera; sortimentele de propolis ecuadorian nu contin aminoacizi aromatici si nici esterii lor, precum nici flavone sau flavonone (cauza actitatii antimicrobiene a celor europene).
Actiunea specific biomedicala de a crea la unele persoane sensibile reactii alergice s-ar datora prezentei cafeatului de fenil-ester al acidului cafeinic, care actioneaza ca un alergen de contact; de mentionat ca acest compus apare in exsudatele de muguri de plop pana la 20% in functie de specie. Chiar daca exsudatele de la diferite specii de plop sunt similare calitativ, ele variaza in printa participarii lor cantitative in propoiisul in care sunt incorporate. Variatiile acestora sunt foarte complexe si ample; acidul cafeic, de exemplu, si esterii sai, care au un rol esential in actitatile antimicrobiene ale propolisului, precum si in cele alergenice, constituie 20% din aceasta specie de propolis recoltat pe un areal la 400 m distanta.
Pinocebrina, la randul ei, constituie 36% din propoiisul balsamifer din desertul Sonora (Arizona), unde exista plopul balsamifer fremonti. Exsudatul de pe mugurii de brad carina este bogat in pinocebrina, in timp ce in probele de propolis din Anglia aceasta substanta atinge abia 1%. Edent, asemenea diferente mari in
compozitia propolisului trebuie sa aiba efect asupra proprietatilor biologice respectiv antimicrobiene (T. Saysbrook, F. R. Whatley, 1990) ale acestuia.
Diferentele in compozitia propolisului poate fi exemplificata astfel si prin cel din Rusia descris in mod constant prin extractul alcoolic ce prezinta urmatoarele actitati antimicrobiene (el 42).
Tabelul 42
Actitatea antimicrobiana a propolisului
Germeni Ug/ml
Staphilococus aureus 45
Bacillus cereus 35
Bacillus subtilis 100
Microbacter. phei. 37
Esterichia coli 85
Sacharomices ceresie 200 '
Microsporum lanosum 50
Candida albicans 600
Compozitia acestui tip de propolis include derivati din clasa flavonelor dupa cum arata elul 43.
Tabelul 43
Compozitia propolisului din Rusia
Flavone Structura
Acazetina 5.7 - deoxi - 4 metoxi flavona
Kempferidol 5 oxi - 7,4 - dimetoxiflavona
Ramnozitrin 5,7 - dioxi 3,4 dimetoxiflavona
Pinostobina 5,7 dioxi - 3,4 - dimetoxiflavona
Izovanilina 3 oxi - 4 metoxifenazaldehida
Querzerina 3.5.7,4 - pentoxihidroxiflavona
Prezenta flavonelor libere si sub forma de glicozide atesta ca materialul brut din te a fost "prelucrat" enzimatic de catre albina. S-au descris aproximativ 15 compusi izolati si cu structura silita prin extractie alcoolica. Lae si Villanmeva au izolat galangina si pinocembrina care inhiba bacillus subtilis in concentratie de 65 si 30 gramma/ml. Compusii 3,5 dioxi-4,7 dimetoxi-flavona si 5,7 dioxi-3,4 dimetoxiflavona prezinta actiuni inhibitorii (25 si 35 u,g/ml) asupra micromicetelor patogene (microsporum lausonum si trycophiton) iar 3,5,7 trioxi-4-metoxi-flavona este activa asupra microorganismelor rezistente la acizi (micobacterium phlei - 25 u.g/ml). S-a constatat, de asemeni, ca fractiunea extrasa ce contine compusii din clasa dioxi-metoxiflavo nelor prezinta actitati biologice la concentratiile de 8-20 Hg/ml.
Compozitia probelor de propolis recoltate pe o mare zona geografica a indicat clar sursa relativ comuna de materie prima vegetala folosita de albine la prepararea acestui produs. Identificarea acestei surse pe baza principiilor taxonomiei chimice si cercetarea sa cromatografica in numeroase obiective vegetale, printre care si polen, muguri de diferite specii lemnoase si de arbusti, diferite secretii ale telor (cleiuri, rasine etc.) au aratat ca singurul amestec de substante apropiat de propolis ar fi secretiile mugurilor de
mesteacan aflati in stare de repaus. Din extractele alcoolice ale mugurilor de mesteacan gator (betula verrucosa) au fost izolate si identificate aceleasi componente si aproximativ in aceeasi concentratie ca in propolis. In ceea ce priveste celelalte componente, neidentificate inca in propolisul de tipul descris si in secretiile mesteacanului - judecand dupa mobilitatea lor cromatografica - sunt de asemenea identice.
Pe baza acestor date, cel mai raspandit tip de propolis, care se caracterizeaza prin prezenta componentelor enumerate mai inainte, a fost desemnat ca "de mesteacan". Al doilea tip de propolis, dupa raspandirea in partea europeana a Rusiei a fost desemnat ca "de plop". Compozitia sa chimica este corelata cu aceea a secretiilor mugurilor de plop (populus nigra). Aceasta se caracterizeaza in special prin prezenta componentelor flavonelor. Asemanarea compozitiei chimice a secretiilor mugurilor de plop si a propolisului cules in Franta a fost prezentata de catre Lae si colab. -l970.
In propolisul din Cehoslovacia s-a identificat acidul perulic (derivat al acidului cinamic) retinandu-se si observatia ca extractul efectuat cu alti agenti decat alcoolul (derivati de petrol, de exemplu) duce la obtinerea de componente mult mai active din punct de vedere biologic (microbiologic).
Cercetarea propolisului italian (M. Corsi - 1976) prin cromatografie in faza gazoasa a edentiat prezenta componentelor: anetol, alfa-pinen, beta-pinen, vanilina, eugenol, borneol.
Compozitia chimica a propolisului japonez (S. Mochida si colab. 30/474) a fost realizata prin studiul a doua sortimente de propoiis recoltate din regiuni diferite din Japonia: Ehime si Akita (1980), compusii izolati din cele doua surse, din sud si nord este redata in elul 44.
Tabelul 44
Compusi in propolisul Japonez
Compusul Zona Ehime Zona Akita
Acid acetocinamilidenic - +
Acid dimetoxicinamic + +
Acid cafeic + +
Alnustinol + -
Alnusina + -
Pinosilna + -
Metilen-galangina + -
Galangina + +
Chrysina + +
Alpinetina + -
Kempferol - +
Neosakureneirin - +
Acidul metil alnusic + -
Cofeatul de benzii - +
Tectochrisina + +
Pinostrobina + -
Pinocembrina - !
Majoritatea compusilor izolati din propolisul de la Ehime se regasesc in exudatul rasinos al arborelui zashabushi (alnus sieboldiana), fiind considerat a fi principala sursa a acestui polen.
Efectele farmacologice ale propolisului din Ungaria (Papay V si colab. -30/486) au fost relevate experimental pe animale prind actiunea acestuia in
dermatologie si alte domenii (arsuri, ulcere, reumatism). La sursele de propoiis din regiuni diferite si de la populi gemma s-au analizat actitatile: antimicrobiana, antifungica, antiinflamatorie si de crestere a rezistentei capilarelor. Efectele citate au fost testate pe animale de laborator ativ cu substante de referinta (fenil butazona, venotom, chrysina, nistatin). S-au edentiat efecte nu numai ative, dar adesea - la unele sortimente - superioare substantelor martore. Compusii izolati din propolisul de populi gemma sunt prezentati in elul 45.
Compusi izolati din propolis si populi gemma
Compusii Propolis Muguri de populi gemma
Flavone
Chrysina + +
Tectochrisina + +
Apigenina + +
Acacentina - +
Oximetil-flavone + +
Flavonoli
Galangina + +
Oximetil-galangina + +
Isalpinina + +
Kempferol + +
Kempferide + -
Ramnocitrina + -
Ramnetrina + +
Isoramnetrina + +
Quercetina + -
Dimetil-quercetina + -
Flavonone
Pinocembrina + +
Pinostrabina + +
Pinobanksina + +
Acetil-pinobanksina + +
Oximetil-flavone + -
Dihidroxi-flavone + +
Propolisul din Ungaria rezulta mai ales din specia populus nigra, identifi-candu-se 87 compusi in propolis si 71 in populi gemma, 35 din acestia fiind identificate in cele doua surse.
Cercetarile mai recente au aratat ca in zona cu clima temperata a Rusiei sursa de propolis o reprezinta secretia mugurilor unor arbori: plopul,
mesteacanul si altii (petula verucosa). S-a silit existenta a doua tipuri de secretii: primul tip rezulta de la mugurii de iarna, care contine un mare numar de compusi (aprox. 15); al doilea tip de secretie contine numai 8 compusi, cuprinzand alfa si beta polifenoli si alfa acetoxi betulenol si sacuranetina ca inhibitori de crestere (de ex. alfa acetoxi betulenolul 1 inhiba cresterea la o concentratie de 10-4 10_s moli). Acest derivat volatil reprezinta un factor de atractie pentru albine, greutatea sa moleculara redusa putand fi unul din factorii care echilibreaza cantitatea de
polen din fagure.
Mugurii axilari din te vara obligator nu cresc, deoarece sunt acoperiti cu substante cu caracter inhibitor al cresterii si antimicrobian; caracterul antimicrobian ajuta la protectia contra microorganismelor fitopatogene si la o "igienizare" a stupului.
Apar si noi probleme prind albinele. Se stie ca in unele zone geografice albinele sunt foarte sensibile la unele maladii, pe cand in alte regiuni nu. Albinele din Extremul Orient, de exemplu, nu sunt atinse de loca (maladie specifica albinelor) dar dupa deplasarea lor in alte regiuni geografice (zona europeana a Rusiei, de ex.) ele den vulnerabile; deci rezistenta lor la aceasta boala nu este genetica, ea depinzand de unii factori ce se gasesc in mediul ambiant. Se poate ca unul din principalii factori sa fie prezenta in Extremul Orient a unei te foarte importante ca sursa de propolis. S-au descris (Kazan) in propolis doua flavone (I si II), a caror proportie difera in diferite sortimente de produs; se pare ca in Extremul Orient exista si o ta lemnoasa de specie apropiata.
In regiunea Moscova, de pilda, mugurii nu intra pentru mult timp in stadiu de repaus profund. Urmare a gerurilor mari in aceste zone se modifica compozitia substantelor ce compun invelisul mugurilor in sensul tipului A( 1), ceea ce constituie o pregatire pentru repausul organic.
In iernile dulci mugurii de mesteacan nu trec in stadiul de repaus organic sau trec pentru scurt timp. S-ar putea ca aceasta sa fie o cauza a talitatii scazute a mestecenilor tati in zonele urbane. Asemenea
tulburari meolice sunt zibile in recoltarea de nectar la teii tati pe rutele circulante cu intensitate mare a traficului. Desi in flori exista picaturi de nectar si timpul este favorabil zborului, albinele refuza sa ziteze florile teiului. S-a observat ca abia dupa ce teii trec in padurile riverane (parcuri) se intensifica actitatea albinelor, greutatea stupilor crescand brusc.
Cauza acestor fenomene nu poate fi redusa la efectul termic al orasului, dar poate constitui un element de cercetare; spatiul atmosferic al orasului este poluat cu unele substante a caror structura este analoaga cu cea a hormonilor care influenteaza dezvoltarea normala a telor. Structura ar putea fi similara etilenului-combinatie gazoasa cu formula simpla CH2=CH2 ai carui analogi se formeaza in timpul combustiei incomplete a carburantului motoarelor cu ardere interna. Etilenul se releva a fi un hormon vegetal care regleaza numeroase aspecte ale biologiei plopului, inclusiv a iesirii mugurilor din repaus, caderea frunzelor s.a.
Trebuie sa retinem si sensibilitatea extrem de crescuta a sistemelor receptoare ale albinelor, care le permite determinarea precisa a modificarilor survenite in compozitia chimica a acestor produse (nectarul sau secretia mugurilor). in felul acesta albina poate ser ca test de poluare.
Cercetarile francezilor (P. Lae) au aratat legaturile directe existente dintre propolisul aflat in stup si substantele care acopera mugurii de plop (populus nigra) care reprezinta originea principala a acestuia (60-73%) (Cizmarick-Savoia, 1972).
Materia rasinoasa bruta este aditionata secretiilor salivare ale albinei impreuna cu ceara si alte componente precum granulele de polen sau alte impuritati (aripi de albina etc).
Deoarece plopii, in general, sunt rari sau inexistenti in jurul stupinelor, albinele recolteaza in parte sau in totalitate substante structural apropiate de pe mugurii altor arbori. Se stie, pe de alta parte (Gonnet, 1968) ca albina lipsita partial de rezine de mugur de plop nu utilizeaza substante apropiate decat in caz de nevoie extrema si ca acestea nu poseda aceeasi actitate ca propolisul. Aceste cercetari prin constatarile obtinute explica marea variabilitate odorifica si de culoare care exista intre diferitele esantioane de propolis de origini si proprietati biologice diferite (Hambleton, 1951; Dereci si colab., 1964; Popravko, 1972), Verge, 1951).Inca din 1873 Piccard a pus in edenta chrysina si tectochrysina in substantele care imbogatesc granulele neactivate al polenului. In 1968 Egger si Tissut izoleaza in mugurii de plop: galangina, pinocembrina, izalpina emitand ipoteza ca aceste substante ar proteja vegetalul contra microorganismelor in timpul vegetarii (inactivarii) sale. In 1927 Jaubert descopera chryzina si tectochyzina in propolis. Francezii au descris: galangina (trihidroxiflavona) si pinocembrina (dihidroxifla-vona) si izalpina (Villaneuva, 1970), iar Lae (1960) arata o actiune inhibitoare microbiana a extractului de muguri similara cu acelui de propolis, alte parti ale arborelui neavand aceste proprietati. S-a aratat de asemenea (Vuillaume, 1958) ca extractele de propolis si de muguri de plop inhiba constructia de celule de matca in coloniile de albine.
Castorul este un mamifer care se hraneste in mare parte cu scoarte, mici ramuri si muguri de plop sau salcie. in captitate fara acest gen de hrana animalul capata
boli infectioase. Este cunoscuta producerea de catre castor a unei substante complexe, stocata in glande speciale, utilizata de animal in ndecare si denumita castoreum (utilizat si in industria parfumului).
