Atat prin experiente pe om si pe animale, cat si din reactiile de raspuns ale bolnavilor, s-a dovedit ca VA are o actiune puternica si complexa asupra sistemului nervos. VA, care are o compozitie complexa, lucreaza asupra sistemului nervos prin multe din componentele sale, mai ales prin unele enzime din compozitia sa.
Emilsson a aratat ca VA influenteaza sistemul nervos vegetati regularizand tulburarile circulatorii provocate de spasme ale vaselor, aceasta actiune inlaturand o cauza principala atat in inflamatii, cat si in tulburarile ce duc la degenerari ale tesuturilor cum ar fi in spondiloze sau artroze. Prin aceasta, aplicarea veninului poate calma crizele reumatice si, mai mult, poate preveni si impiedica agravarea degenerarii tesuturilor.
Rossbach, introducand la animale veninul in circulatia cerebrala sau intra-cavitar a aratat ca sunt influentate atat reflexele nervoase in legatura cu musculatura membrelor, cat si celulele nervoase din centrul respirator sau al reglarii presiunii arteriale. Felhow a aratat ca VA ajuta, cu efect durabil, la vindecarea tulburarilor de somn ale reumaticilor. Tot el arata efectul puternic si durabil al veninului asupra centrilor nervosi din diencefal care regleaza diureza, aceasta apreciere fiind facuta si la bolnavii tratati si de alti autori (Mladenov). Autorul citat gaseste si faptul ca veninul are o actiune de stimulare, de redresare a activitatii scoartei cerebrale slabita in timpul crizelor reumatice. In plus efectul curativ al veninului asupra unor nevroze (Harcenko, Bruck, Partheniu si altii) demonstreaza actiunea importanta a veninului asupra SNC. Oriov si colab. au putut demonstra experimental ca o dilutie mare de VA (1/10 000 g/ml) determina fluxul lichidului perfuzat (32/250).
Veninul actioneaza puternic asupra diferitelor sectoare ale maduvei coloanei vertebrale, ale creierului si provoaca perturbari in raporturile de subordonare intre centrii nervosi (Orio 1963), la baza modificarilor functionale stand procesul de reducere a labilitatii fiziologice a centrilor nervosi situati la diferite niveluri in SNC. Experimental s-a observat ca VA in doze usor suporile (0,025-0,002 mg/kg) provoaca reducerea capacitatii centrilor reflecsi ai maduvei fata de totalul excitatiilor subcorticale si marirea perioadei latente a reflexului flexor (dozele minime fiind de 10 ori mai mici decat dozele active). Se pare ca VA exercita influenta nu numai asupra centrilor maduvei spinarii, ci si asupra sectoarelor creierului care regleaza starea functionala a maduvei (Orlo 35/506). Perturbarea legaturilor functionale intre centrii nervosi poate fi legata de blocarea de catre VA a influentelor descendente de reglare asupra maduvei spinarii din punctele de vedere al formatiei reticulate a trunchiului medular nervos si al altor sectoare suprasegmentare, in speta asupra cailor reticulare polisinaptice si asupra structurilor creierului mare, care exercita o influenta de ameliorare sau de franare a reflexelor motoare.
Influenta de blocare a VA asupra sectoarelor superioare ale creierului si in speta a formatiunii reticulare se explica prin activitatea sa intensa de blocare a ganglionilor si prin actiunea colinolitica puternica in ceea ce priveste sistemele colinoreactive respective (N. Artemo S. Sergheeva, 1962).In contextul acestor date, consolidate experimental, s-a abordat de unii autori (Partheniu) interpretarea mecanismelor de actiune in viziunea dinamicii informationale prin care VA participa in organismul uman, cu referire la o metodologie de aplicare a terapeuticii cu venin nativ sau extracte diferite preparate. intr-un articol de sinteza asupra actiunii VA, Al. Partheniu releva in legatura cu aspectul functional nervos (foarte important din punct de vedere cibernetic) un efect difuz, nespecific, "ascendent" asupra reactivitatii corticale cerebrale prin actiunea de blocare asupra cailor reticulare ascendente (demonstrata si de Orlo 1964). Observatiile efectuate de autorul citat, la om, respectiv la persoane sanatoase (sportivi) dar si la pacienti cu nevroze sau alte boli cronice (arteriopatii si forme de reumatism), care se aflau deja imunizate cu VA, atesta un efect inhibitor evident al reactivitatii cerebrale neurovegetative, efect conditionat in primul rand de formatiunea reticulata a trunchiului cerebral si de sistemele nespecifice diencefalocorticale si care era indus acut si repeil, prin doze de VA cu care organismul respectiv era de mult obisnuit. Este vorba de inhibarea sistemica si semnificativa - de ordinul a 50% - a amplitudinii reflexului electrodermal (RED), atat pentru stimulari predominant proprio-ceptive cat si pentru cele predominant interoceptive (metoda cu conditii standardizate denumita corelativ integrata - Partheniu, Neacsu si colab., 1973).
Efectul neurovegetativ cerebral se traduce in primul rand printr-o atenuare a reactivitatii componentelor nespecifice activatoare ascendente (cu adresa corticala) din sistemele difuze tronco-corticale (reticulat) si talamo-corticale, asociata eventual si unei atenuari a componentei facilitatoare reticulate descendente (sau/si unei exacerbari a componentei descendente supresoare paralele).In prodigioasa sa activitate de cercetare biofiziologica a VA asupra nivelului functionarii SNC, Al. Partheniu a utilizat acest indicator neuro-vegetativ (RED) -derivat din reflexul cutano-galvanic precizat de H.G. Wang si colaboratorii, iar pentru neurodinamica cerebrala umana de M. Demetrescu si colab., 1958. De asemenea a utilizat si modalitatea echivalenta, a reflexului cerebral de impedanta (RCI) ca indicator cardional pentru neurodinamica cerebrala (alaturi de EEG), validare efectuata la 3000 de persoane valide, dar si la circa 1500 pacienti tratati cu VA. Autorul a putut remarca faptul ca inhibarea acestui reflex, indusa de VA, reprezinta o modificare a reflexului de tip invers aceluia pe care-l determina un "stres psihic".
Un al doilea aspect remarcabil este acela ca la toti pacientii examinati, care prezentau localizari artrozice, precum si Iacei cu arteropatii obliterante periferice, RED examinat in modul corelativ-integrat a prezentat distorsiuni, cu agravarea in functie de severitatea si vechimea afectiunii.

In contingenta posibila cu inhibarea de catre VA a reactivitatii sistemelor activatoare nespecifice (troncular si diencefalic) Partheniu considera si efectul inocularii de venin de a favoriza (uneori corecta) functia hipnotica (efect mentionat de catre W. Fehlow inca din 1935). Aparitia acestui efect regularizator al distorsiunilor functiei hipnotice se regaseste in relatarea unor pacienti la care s-a realizat o imunitate cu VA. Acest impact complex al VA la diferite niveluri integratoare necesita si o prezentare sub aspect cibernetic a mecanismelor care se desfasoara in acest context biologic. Autorul citat considera ca la fundamentarea unei asemenea caracterizari cibernetice concura, in mod semnificati cel putin urmatoarele elemente:
1) Implicatiile inocularii VA in organismul uman (sau la alte mamifere) cuprinde un spectru larg de efecte, in primul rand prin caracterul de corelativitate sistemica a organismului, astfel ca putem retine sinoptic urmatoarea schema (dupa Al. Partheniu, 1982):

Efectul veninului de albine

Organe Reactii tisulare Functii sanguine
- inima - generale - efecte antitrombinice
- vase sanguine - energogeneza celulara - efecte imunologice -muschi -tesut conjunctiv

2) Mentiunile din literatura asupra distorsiunilor reglajelor cibernetice, ca substrat patogenic al bolilor cronice in care se afirma eficienta VA, de retinut: arteropatii obliterante, determinari reumatice, hipertensiune arteriala. Acestea pot beneficia, in prezent, de o interpretare cibernetica evidenta (patologia informationala: A. Restian, C. Neacsu, sau in cazul reumatismului: A. Masturzo, C. Neacsu, Al. Partheniu).
Veninul deregleaza conducerea excitatiei in formatiunile sinaptice ale SNC si are multe trasaturi de actiune cu ale substantei colinolitice centrale N. Injectarea dozelor mici (0,025-0,0025 mg/kg) duce la marirea considerabila a timpului de activare a reflexului flexor central si la reducerea brusca a capacitatii centrilor nervosi, la sumarea excitatiilor subliminale (N. Artemo B. Orlov). Actiunea se manifesta si prin incetarea provizorie a conducerii impulsurilor nervoase ale cailor reti-culate polisinaptice, inhiband influenta de activare si franare a formatiunii reticulate a trunchiului cerebral si creierului mic asupra neuronilor motori extensori ai ma-duvei spinarii (N. Orlo 1965).
Administrarea preventiva a VA reduce in mare masura reactivitatea spastica, cresterea perioadei de latenta a reactiei, slabirea activitatii motorii si a intensitatii crizei spastice, actiune bazata nu numai pe reducerea exciilitatii, dar si prin inlesnirea dezvoltarii procesului de franare in formatiunile medulo-subcorticale din creier, raspunzatoare pentru aparitia si dezvoltarea reactiei spastice. Se preconizeaza mecanismul blocarii sistemelor colinolitice reactive ale formatiunii reticulate, in care se creeaza focarul primar al excitatiei patologice, impiedicand activarea exagerata a acestuia prin excitatii aferente (N. Orlov). Confirmarea acestei capacitati de blocare a fost obtinuta prin modelul hiperkineziilornicotinice, injectarea preliminara a VA prevenind evident dezvoltarea hiperkineziei nicotinice la 75% (experientele fiind efectuate pe soareci si iepuri).
Veninul excita interoceptorii zonelor reflexogene intestinale si hemoreceptorii din sinusul carotidian (Orlo Artemov). Injectarea repetata sub cutana determina tulburari ale ciclului menstrual, care face parte din sindromul de stres determinat de VA. Acesta blocheaza sinapsele periferice, dar si cele colinergice ale SNC (Orlov si colab., 1980), dozele fiind 1:10-l:100 depuse pe trunchiul nervos (ce determina edeme pe epiner distrugerea tecii de mielina, fuziunea cu citoplasma fibrei). Pe scoarta cerebrala s-a observat: distrugerea membranei citoplasmatice, a mitocon-driilor, nucleilor, vacuolizarea citoplasmei in neuroni. Nevroglia ofera o bariera a penetratiei VA in tesut. Efectul puternic asupra sistemului aferent al regiunii somato-senzoriale si efectul asupra structurilor nervoase si regiunilor asociate insoteste efectul integrator al VA, sustinut si de autor (Orlo 22/526).