Considerarea organismului uman ca un sistem integral (Neacsu, 1973, 1980) in care "arhitectura" biologica se bazeaza pe integralitatea morfo-functionala a unor subsisteme integrate definite structural si functional specific si corelativ-integrat (sistemele: cardio-vascuIar, osteo-articular, respirator, digestiv, uro-genital etc), duce la posibilitatea unei interpretari real adecvate biologic a cunoasterii si monitorizarii starii functionale in ipostazele de sanatate sau patologic.
Optiunea unei asemenea viziuni duce la realizarea unei paradigme conceptuale in alegerea mijloacelor de monitorizare biologica, farmacologica, psihologica si lucrativa a organismului nostru, omul fiind considerat ca o fiinta bio-psiho-socio-culturala, unica pe Terra.
Ca atare interpretarea, cercetarea proceselor normale sau patologice, in mod special, trebuie sa cuprinda metodologii adecvate structural si tehnologic (culegere de date, parametrii specifici etc, soft interpretaticu algoritmi adecvati etc.) inclusiin cuprinsul farmacologiei produselor active din cadrul apiterapiei (a produselor stupului in general), cuprinzand si aspectele benefice curative sau preventive.
O astfel de atitudine (v. Neacsu, C. Apiterapia in Romania. Bucuresti, Editura Medicala, 1994) caracterizeaza activitatea de cercetare a grupului de
apiterapie romaneasca, cu o traditie de multe decenii, concretizata prin metodologii specifice si prioritare urmarite in timp indelungat si pe Ioturi mari de pacienti cu un spectru larg de afectiuni pentru consolidarea unor concluzii ferme privitor la eficienta apiterapiei, in privinta reactivitatii organismului valid (pentru preventie si ameliorare), cat si pentru a asigura, mai ales, conditiile unei patologii cronice.
Experienta acumulata de unii autori, mai ales in privinta utilizarii terapiei cu VA (Al. Partheniu si altii, de ex.), a dus la concluzia necesitatii cunoasterii starii functionale a neurodinamicii functionale sub latura sa sistemica de reglare difuza (nespecifica) - inclusireactivitatea neuro-vegetativa - prin asocierea sistemica a electroencefalogramei cu doi indicatori electrofiziologici neurovegetativi, respectireflexul electrodermal (RED) sau reflexul cerebral de impedanta, echivalent cu primul in ceea ce priveste reglajul nervos si analiza dinamica a reflexogramei clinoortostatica (RCO).
Datele oferite de EEG cuprind, pe langa unele categorii de informatie utilizate in acest domeniu fiziologic in literatura, si altele, pe care le socotim mai cuprinzatoare si anume aspectele activitatii undelor alfa (incidenta si in special regularitatea undelor in raport cu anvelopa fusurilor alfa). Activitatea acestora din urma, in cadrul examinarii uzuale EEG reflecta mai ales reactivitatea circuitelor specifice de legatura a cortexului cu trunchiul cerebral; pe de alta parte, RED reflecta in principal functionarea regulata a circuitelor ce leaga cortexul frontal cu diencefalul si acesta din urma cu trunchiul cerebral.
Utilizand aceste examinari s-a putut constata existenta unei distorsiuni in reactivitatea cerebrala la toti pacientii cu afectiuni reumatismale sau cu arteriopatii (Al. Partheniu). S-a aratat ca mai ales in cazurile cu arteriopatii aterosclerotice ale membrelor inferioare, indicatorul neuro-vegetaticerebral prezinta intotdeauna o dinamica sever alterata mai ales la cronici sau cu localizari bilaterale. Totodata s-a remarcat de asemenea ca specific si faptul ca exista prezente si distorsiuni ale reglajului nervos cardiac evidentiate prin aspectul reflexogramelor clino-ortostatice, traduse clinic prin tahicardii inerte si persistente.
Prezenta acestor distorsiuni cerebrale sistematice la pacientii avand arteriopatii aterosclerotice periferice duce la concluzia aplicarii unei terapii patogenice cu VA, avandu-se in vedere actiunea neuroplegica a veninului asupra ortosimpaticului care interfera reglajul nespecific, cat si cel neurovegetativ. In plus utilizarea din ce in ce mai completa a efectelor reflexogene ale imunizarii cu VA, inclusicele legate de modificarea algica cutanata prin procesul "imunizarii locale".
