Sistemele traditionale de medicina precum ayurveda din India, medicina traditionala chineza, medicina tibetana, medicina greco-araba (Unani-Tibb), medicina eclectica si kampo din Japonia au o lunga si impresionanta istorie a eficacitatii. Traditii mai putin cunoscute, incluzand fiziomedicalismul si medicina indienilor americani, africana si siddha (din Sri Lanka), contribuie de asemenea cu vaste cunostinte si experiente din care putem spicui. Cercetarea moderna a confirmat si continua sa confirme mult din utilitatea si siguranta a ceea ce s-a folosit ca ingrijire medicala fundamentala de catre o mare parte a populatiei lumii.
Este important de inteles ca medicina fitoterapeutica traditionala difera in teorie si practica de medicina occidentala. in sistemele medicale fitoterapeutice traditionale, remediile (in primul rand vegetale) au fost considerate adesea drept corectori ai dezechilibrelor interne mai degraba decat tintirea pur si simplu a simptomelor, precum in medicina occidentala. Dezechilibrele interne erau considerate subiective si adesea descrise prin concepte precum yin si yang, dosha si umori - termeni larg priceputi de marea masa a populatiei. Fitoterapeutul trata dezechilibrele interne si folosea remedii fitoterapeutice pentru a trata atat aceste dezechilibre, cat si simptomele. Dezechilibrele implicau in egala masura corpul si mintea, astfel incat un dezechilibru intern putea afecta toate categoriile de trairi. Nu exista presupunerea vreunei rupturi intre minte si corp, asa cum se intampla adesea in medicina occidentala.
PERCEPEREA PLANTELOR MEDICINALE ASTAZI
Anumite te medicinale, precum black cohosh, echinacea, usturoiul, kava, ciulinul laptos, palmierul pitic" si sunatoarea, au devenit populare de-a lungul ultimilor douazeci de ani, dar remediile fitoterapeutice, mai putin. Medicina fitoterapeutica este inca putin inteleasa de public, de catre personalul medical si de catre media.
Dupa o scurta luna de
miere in cursul careia tele medicinale au fost portretizate drept "leacuri minune", vedem astazi articol dupa articol asupra pericolelor telor medicinale. Ca in cele mai multe situatii, adevarul ramane ascuns sub inselaciunea mass-media, a stiintei prost sau saracacios intelese, a pretentiilor exagerate si a impotrivirii noastre naturale la idei noi.
A considera remediile fitoterapeutice fie ca panacee, fie ca otravuri ne orbeste in fata realitatii, care de cele mai multe ori nu este nici una, nici alta. Lipsa de experienta, educatie si informatie de calitate cu privire la tele medicinale ii face pe consumatori victime usoare ale publicitatii de piata si miturilor despre tele medicinale. Aceeasi lipsa de experienta, educatie si informatie ii face pe multi medici si furnizori "clasici" de servicii medicale suspiciosi si stanjeniti, in special in fata pretentiilor exagerate ale vindecarilor miraculoase cu remedii nedovedite, luate de pacientii lor.
Exista o foarte reala diferenta intre utilizarea alopata a telor medicinale si practica adevaratei medicine fitoterapeutice. Diferitele sisteme de medicina fitoterapeutica au propriile vederi si practici distincte, dar cele mai multe au in comun trei lucruri.
Mai intai, au o filozofie pe care se bazeaza, care creeaza un fundament si o structura pentru practica medicinei. Frecvent, credintele pe care se bazeaza se concentreaza asupra a ceea ce medicina naturopata numeste vis medicatrix naturae sau puterea tamaduitoare a naturii. Aceasta idee a fost teza centrala a medicinei asa cum a fost predata de Hippocrate, Moses Maimonide, medicul german Christoph Hufeland si de unul dintre primii medici americani Jacob Bigalow. in multe sisteme medicale, nu numai ca corpul este considerat auto-tamaduitor prin sine insusi, ci exista o importanta relatie si legatura intre aspectele fizic, emotional si spiritual ale fiecarui pacient. in medicina chineza, tibetana si cherokee (cunoscuta ca nvwoti), se poate acorda atentie de asemenea aspectelor ce pot fi percepute ca relatii externe si efecte ale familiei, comunitatii si mediului fiecarui pacient.
Al doilea si al treilea aspect al sistemelor medicale traditionale sunt interconectate - un sistem al energeticii si diagnozei diferentiale. Energetica este o cale reficace de intelegere a unei te medicinale nu prin constituentii sai, fapt care poate fi foarte problematic, ci prin activitatea si efectele sale in interiorul corpului uman. Termenul energetica descrie actiunile si insusirile unei anumite te medicinale. Sporeste (stimuleaza) sau diminueaza (calmeaza) functiile corporale, sporeste beneficiile unei bune nutritii, tonifica vreun organ sau umezeste vreun tesut uscat? Aceasta forma traditionala de farmacologie este folosita impreuna cu diverse tipuri de diagnostice diferentiale, astfel incat exista o intelegere a dezechilibrului sau a maladiei subiacente, iar tratamentul este specific pacientului. O medicina fitoterapeutica buna vindeca oameni, nu boli.
STANDARDELE OFICIALE PENTRU PRODUSELE FARMACEUTICE
Pentru identificarea corespunzatoare a telor medicinale si pentru dozajele corecte, au fost scrise si reactualizate de-a lungul anilor diverse farmacopei. O farmacopee este o culegere oficiala de informatii tehnice privind anumite remedii medicinale (deopotriva botanice si farmaceutice).
farmacopeea Statelor Unite
United States Pharmacopeia (USP)'2 este o publicatie care serveste drept competenta oficiala si este folosita pentru a sili standardele si regulamentele publice ale tuturor remediilor si altor produse medicale prescrise si vandute direct, fabricate si comercializate in Statele Unite. Monografii ale unor suplimente si ingrediente alimentare apar intr-o sectiune separata a USP.
FDA recunoaste USP si National Formulary (NF)'3 ca standarde oficiale, iar ele sunt publicate sub forma unui singur lum (USP-NF). USP-NF are, de asemenea, recunoastere oficiala guvernamentala in peste patruzeci de tari din afara Statelor Unite.
USP a fost publicata pentru prima data in 1820 si descrie substantele botanice,
minerale si animale derivate, folosite in prepararea medicamentelor. De-a lungul timpului, noi materiale au fost adaugate, iar altele au fost eliminate. Din pacate, multe dintre articolele abandonate erau botanice. intre 1870 si 1900, numarul articolelor botanice prezentate a scazut de la peste 600 la 169, ajungand apoi la 68 in 1970 si la 25 in 1990. Se pare ca an prezent are loc o revizuire a publicatiei in sensul adaugarii mai multor produse botanice. in 2005, USP continea 95 de monografii despre
suplimente alimentare, deopotriva botanice si nebotanice.
De ce au fost atat de multe produse botanice inlaturate din USP?
Medicina botanica a inceput sa fie inlocuita de medicamentele farmaceutice incepand de prin 1880. in parte, acesta a fost un rezultat al dezltarii industriei farmaceutice moderne si al descoperirii unor puternici constituenti coloranti sintetici ai gudronului de carbune de catre cercetatorii germani. Odata cu noul veac, tele medicinale au fost privite ca fiind demodate si relicve ale trecutului. Viitorul ingrijirii medicale era de acum ferm legat de laborator si de stiinta. in plus, monografiile USP, in special monografiile botanice, aveau de indeplinit doua criterii. Ele trebuiau sustinute stiintific, iar ingrijirea medicala trebuia sa le dovedeasca eficacitatea. Din pacate, cele mai multe remedii fitoterapeutice nu au indeplinit cerintele stricte ale USP, deoarece critica obiectiva a rezultatelor stiintifice era, de cele mai multe ori, indisponibila.
USP recunoaste ca unele remedii fitoterapeutice au fost utilizate vreme de sute, chiar mii de ani, dar continua:
"Dovezile stiintifice cu privire la siguranta si eficacitatea acestor produse sunt rare sau inexistente. Cea mai mare parte a informatiei privind remediile botanice in Statele Unite consemneaza utilizarea lor istorica, scrieri anecdotice si expuneri de caz. Exista in prezent cateva experimente controlate clinic facute aleatoriu pentru remediile botanice in literatura medicala din Statele Unite. Cele care exista au adesea o utilitate limitata, din cauza marimii inadecvate a esantionului sau a timpului insuficient de tratament. Nivelul dovezilor trebuie luat in considerare atunci cand sunt evaluate pretentiile privind insusirile remediilor botanice folosite ca suplimente alimentare."
Editorii USP sunt lipsiti de receptivitate la acceptarea oricarei cercetari care nu este controlata prin metoda placebo si a dublului orb ca baza pentru determinarea eficacitatii si sigurantei telor medicinale. Studiile ce folosesc placebo ofera medicatia aflata sub studiu unui grup de luntari si un alt agent cunoscut ca neavand efect, altui grup. in studiile de tip dublu orb, nici cercetatorii, nici luntarii nu stiu care medicament este administrat. in studiile de tip simplu orb, cercetatorii stiu, dar luntarii, nu. discutia noastra asupra cercetarii stiintifice din modulul 4.
