Numai atunci cand boala a penetrat in organismul slabit de stres si de neintretinere, se produce o adevarata alerta de gradul zero. Atunci se apeleaza la Dinitate, la doctor, sau chiar la leacuri prescrise de babe, prieteni sau de alte persoane absolut neautorizate. Noi dorim ca dv. sa actionati permanent pentru a va intretine sanatatea, iar atunci cand boala s-a cuibarit in organismul dv. sa puteti singuri sa o tratap, sa avep incredere ca efortul dv. nu se ve irosi in zadar.
"Numai experienta iti da certitudine" spunea Sfantul Albert cel Mare. Noi completam ca la experienta va trebui sa fie adaugata si stiinta care, va asigura cunoasterea, orizontul si perspectiva succesului. Din timpurile cele mai indepartate, cautandu-si cele necesare traiului, omul a observat ca anumite te consumate au proprietati terapeutice ndecand anumite boli, alinand dureri sau favorizand cicatrizarea unor rani. Despre utilizarea telor in terepeutica s-au facut cercetari ample inca din antichitate si trebuie spus ca, tratementele cu te au constituit unul din cele mai eficiente mijloace de ndecare a numeroase maladii pana in zilele noastre. Cateva exemple pot fi conngatoare pentru cei sceptici:
- Parintele istoriei, Herodot, a scris despre iscusinta geto-dacilor in utilizarea telor medicinale in terapeutica.
Fitoterapia, adica tamaduirea bolilor prin utilizarea telor medicinale reprezinta si in spatiul carpato-danubian metoda cea mai veche de ndecare a bolilor.
Stramosii nostri erau foarte cunoscuti si apreciati in intreaga lume antica pentru tratamentele pe care le aplicau. in acest sens exista o serie de izvoare scrise care vorbesc despre aceasta:
- astfel Discoride in celebra sa lucrare "De materia medica" scrisa in primul secol al erei noastre, citeaza 27 de denumiri dacice ale unor te medicinale.
- Un alt reprezentant de prestigiu al lumii antice, poetul latin Vergiliu arata ca, un adevarat tezaur de te medicinale il reprezinta litoralul Marii Negre si afirma in scrierile sale: "Pontul (este vorba de Pontul Euxin) da leacuri "si tot el mai spune: "Multe ierburi rodeste Pontul".
- Trebuie aratat ca in medicina naturala Romania ocupa si astazi un loc foarte important. Pe teritoriul tarii noastre cresc peste 3700 de te, adica mai mult de jumatate cat vegeteaza in intreaga Europa, dintre care peste 700 au proprietati medicinale.
Prima farmacopee romana a aparut la Bucuresti in 1862, ea cuprinzand 300 de remedii simple, dintre care 217 erau de origine vegetala. in 1935, la Fundatia Culturala Regala, in colectia "sectiunea satului" sub semnatura lui Vasile Voiculescu -cunoscutul poet, prozator si dramaturg roman - erau adunate la indemana. "Toate leacurile la indemana". Asa dupa cum se arata, " sectiunea ne deprinde in manuirea buruienilor si florilor de leac, cum si cand trebuiesc folosite, dupa felul bolii si varsta bolnavului.
Aceste buruieni de leac, apucate din mosi stramosi, ne n ca o zestre a trecutului, care nu este bine sa fie lepadata".
Si in lucrarea noastra vom prelua din recomandarile marelui scriitor cu prire la unele dintre "leacurile vegetale".
- in anul 1979 este publicata prestigioasa lucrare a lui Vaier Butura intitulata "Enciclopedie de etnobotanica romanesca". Autorul arata ca din cele 3200 te mentionate, 876 din specii sunt folosite in traditiile etnoiatrice ale poporului nostru. Alte lucrari prestigioase pe care le citam sunt: "Terapeutica naturista" de Arcadie Percek, "Plantele medicinale in terapeutica" de Stefan Mocanu si Dumitru Raducanu, "Ghidul telor medicinale uzuale" de Florentin Craciun, Mircea Alexan si Carmen Alexan si "Minienciclopedia de medicina naturista romaneasca" de Gregorian Bivolaru.
- "Nimic in istorie nu e ciudatenie sau minune, ci toate faptele si sortii neamurilor cresc dupa oranduielile firesti si cu inteles cuminte al oricarei eti, lasate in om si fiara si buruiana aici pe pamant" spunea Vasile Parvan. O cilizatie stralucita cum era cea a Egiptului Antic nu putea sa ramana indiferenta fata de sanatate si de intretinerea ei. Trebuie aratat ca in atmosfera de mister si magie in care se tratau bolile, utilizarea telor medicinale era la mare pret. Astfel, egiptenii vechi cunosteau si intrebuintau efectele curative ale ricinului, pelinului, sofranului si a altor numeroase te.
- Un popor atat de talentat care a facut descoperiri epocale cum ar fi : busola, hartia, praful de pusca si multe altele, a fost preocupata de intrebuintarea si cultivarea telor cu proprietati terapeutice cu circa 5000 de ani in urma. in China se folosea reventul (Reum palmatum L) fara sa i se cunoasca principiile active, iar Ephedra sp. se utiliza in tratamentul astmei.
Utilizarea tei ginghao impotriva malariei este descrisa in "Manualul de prescriptiuni pentru tratamente de urgenta, scris in jurul anului 340 e.n. de medicul chinez Ge Hong, precum si in tratatul de medicina al lui Li Shizen, aparut cu aproape 13 secole mai tarziu.
Grecii si romanii, popoare care au creat cilizatii stralucitoare in antichitate, au dezvoltat foarte mult studiile asupra telor medicinale, cunostinte care au dominat tot Evul mediu. in cei 48 de ani de ata, medicul Paracelsus a calatorit mult, a invatat enorm, a experimentat, a scris, a ndecat. Si-a inchinat ata, fara ezitare, usurarii suferintei semenilor sai, intr-o vreme in care majoritatea medicilor isi tratau bolnai mai mult cu citate latinesti. in 1527, Paracelsus a aratat ca o mica parte din ta este activa, pe care a denumit-o "Arcanum" sau "Quinta essentia" "Arcanum", aprecia zionarul savant, s-ar gasi in te in cantitati extrem de mici. Prin aceasta ipoteza, Paracelsus a pus bazele notiunii de principii active, din acea epoca. Ulterior, numerosii cercetatori au facut studii aprofundate reusind sa izoleze principii active din te. Astfel vor fi izolate numeroase substate, care vor fi utilizate pentru a trata cele mai diverse boli.
Cateva exemple pot fi interesant de a fi cunoscute:
- in 1756, farmacistul suedez Scheele reuseste sa extraga din te sub forma cristalizata: acidul citric, acidul oxalic, acidul malic si acidul benzoic.
- in anul 1806, Serturner, izoleaza morfina din opiumjar in anul 1820 farmacistii Pelletier si Caventou separa chinina din sectiunex Chinae si stricnina din Semen Strychi. Si succesele s-au succedat unele dupa altele: oamenii de stiinta au reusit sa izoleze alte si alte principii active (alcaloizi, saponine, glicozide etc), introduse pe scara larga in terapeutica.
Pentru cei care nu sunt inca connsi sau doresc si alte exemple pentru a se connge de forta tamaduitoare a telor luam cateva argumente din sectiunea lui Maurice Messeque, un fitoterapeut francez contemporan "Oameni si te", un adevarat best-seller. in aceasta sectiune sunt prezentate exemple de bolna celebri ndecati pe calea fitoterapiei si anume: amiralul Fransois Darlan, fostul presedinte al Frantei Edouard Heriot, celebri oameni politici Robert Schumann, Winston Churchil, Konrad Adenauer, apoi multe alte personalitati ca regele Faruk, pictorul Utrillo si exemplele pot continua pe multe ini ale acestei lucrari. Folosirea indelungata a telor medicinale in decursul secolelor au creat conngerea ca ele sunt mijloace terapeutice de exceptie.
Trecand proba aspra a timpului, ele raman si in itor una din metodele cele mai valoroase in ndecarea bolilor. Progresele stiintei n-au inlatruat fitoterapia, ci au permis ca tamaduirea bolilor pe calea telot medicinale sa gaseasca noi cai, mai eficiente, mai apropiate de organismul uman in suferinta.