Plantele medicinale ca medicamente pot fi administrate in numeroase forme. Unele pot fi luate ca alimente si consumate cu regularitate in dieta, precum busuiocul, afinele, usturoiul sau ghimbirul. Fiecare monografie din materia medica include dozaje generale pentru formele obisnuite in care ta data este administrata. Metodele de preparare a telor sunt descrise in aceasta sectiune.
Ceaiurile si decocturile sunt o maniera sigura de administrare a anumitor te medicinale. Bautul unei cesti fierbinti dintr-un ceai placut la gust poate fi o experienta extraordinar de relaxanta si tamaduitoare prin ea insasi. De asemenea, lichidele sunt absorbite mai rapid decat solidele, in special la pacientii cu digestie slabita. Pentru anumite te medicinale, cum ar fi ceaiul verde si ulmul alb (Ulmus ful), ceaiul este cea mai eficace maniera de a fi administrare. Dezantajele ceaiurilor sunt ca numeroase te medicinale (boswellia, ginkgo, gum guggal, ciulinul laptos) au constituenti care nu se dizol bine in apa si nu sunt eficace sub forma de ceaiuri. Alte te medicinale au un gust neplacut (palmierul pitic, iarba fetei, leriana), iar a-i face pe pacienti sa bea cesti dintr-o bautura neplacuta la gust limita bunavointa acestora. Unii pacienti vor gasi, de asemenea, prepararea ceaiului prea consumatoare de timp sau nepractica.
Tincturile sunt extracte de te intr-un amestec de alcool si apa. Desi nu sunt foarte concentrate (1:5 greutate/volum), tincturile prezinta antajele lichidelor. Mixtura de alcool si apa extrage o gama larga de constituenti din ta, iar alcoolul sporeste absorbtia tei cu aproximativ 30%, astfel ca dozele sunt mult mai mici decat in cazul ceaiurilor. Prin urmare, factorul gust este intr-o mai mica masura o problema, iar tincturile sunt convenabile. Un pacient poate duce cu sine o mica sticluta de picaturi, iar tinctura poate fi pusa in apa, ceai sau suc atunci cand este necesar. Un antaj suplimentar al tincturilor este ca tele care isi pierd puterea cand sunt uscate (echinacea, silurul, gura-lupului) pot fi preparate in tincturi proaspete (1:2 greutate/volum), care isi pastreaza activitatea foarte eficace. Cea mai mare rezer in privinta tincturilor este ca ele contin alcool, iar persoanele cu probleme privind abuzul de alcool sau boli grave de ficat, precum si femeile gravide vor evita folosirea lor.

Extractele fluide sunt extracte mai concentrate cu alcool si apa (1:1 greutate/volum), iar ele ofera multe dintre beneficiile oferite de tincturi cu o putere mai mare la dozaj mai mic. Extractele fluide originale nu sunt obisnuite pe piata americana si exista o mare confuzie, deoarece producatori diferiti folosesc terminologii, tehnologii si extracte lichide diferite pentru a-si crea produsele. Definitia farmaceutica a unui extract fluid include folosirea caldurii in procesul de productie, care poate fi folositor pentru constituentii solubili la cald sau daunator pentru constituentii sensibili la cald.
Extractele spray-dried sunt extracte lichide care sunt supuse unui proces de spray drying intr-un agent pudrat precum celuloza si tele pulverizate. Aceste extracte sunt concentrate moderat (8:1, 5:1, 4:1 greutate/volum), adesea pot mentine actiunea intregii te si sunt cu usurinta incapsulate, astfel incat gustul nu constituie o problema. Prin procesul de spray drying se creeaza de asemenea o cantitate semnificati de caldura in cadrul procesului, iar acesta poate tama constituentii sensibili la caldura precum uleiurile eterice.
Capsulele continand te uscate macinate tind sa aiba actiune si digestibilitate foarte restransa. Plantele care ar trebui luate sub aceasta forma sunt cele continand minerale drept constituenti primari (lucerna, coada calului, urzica, ozul). Cata vreme pacientul are o functie digesti rezonabila, capsulele sunt o cale superioara de ingerare a telor bogate in minerale. Dezantajul capsulelor in general, indiferent ca ele contin te macinate sau extracte spray dried, este acela ca sunt mai greu de digerat decat lichidele. Pacientii (mai ales copin mici) care nu pot inghiti capsule nu pot folosi acest tip de produs.
Capsulele gelatinoase sunt o metoda folositoare de ingerare a nutrientilor uleiosi precum vitamina E sau suplimentii bazati pe ulei precum uleiul de seminte de limba-mielului, uleiul de seminte de in sau uleiul de seminte de primula. Capsulele gelatinoase sunt mai usor de inghitit decat capsulele sau letele, insa ingredientele sunt supuse la o caldura considerabila in timpul procesarii, iar posibilitatea ca uleiurile sa rancezeasca este o problema substantiala.
Pastilele sunt adesea dificil de digerat, insa in acest format pot fi comprimate cantitati mai mari de te si extracte din te. Pastilele neinvelite sunt mai dificil de inghitit, insa sunt mai usor de digerat. Cele mai multe pastile contin retete ale telor si/sau suplimentilor care sunt unice pentru fiecare producator, iar eficacitatea lor depinde de calitatea ingredientelor si de liditatea retetei ca regim terapeutic.

Rasayanele ayurvedice

Unele dintre rasayanele ayurvedice traditionale sunt preparate intr-o pasta vegetala concentrata sau in gem cu miere si ghi. Folosirea de catre indieni a untului decantat {ghi) a devenit standard, deoarece aceasta substanta este in mod special protectoare pentru stomac si intestine impotri efectului picant al telor care sunt frecvent considerate ca fiind intaritoare ale focului digestiv. Preparatele facute cu miere, ghi si zahar de trestie sunt considerate a fi superioare pilulelor si capsulelor gelatinoase obisnuite pe care suntem obisnuiti sa le luam in Occident. Puterea acestor te este permanent inchisa in ghi si miere. Conform textelor ayurvedice, untul clarificat {ghi) care este mai vechi de zece ani dezvolta puternice insusiri medicinale, iar proprietatea astringenta a mierii care este mai veche de un an contine de asemenea efecte medicinale.In practica moderna a medicinei ayurvedice, tele sunt preparate de obicei in pastile sau capsule si nici mierea, nici untul clarificat (ghi) nu sunt incluse.

Tonicele chinezesti
Multe dintre tele folosite in medicina chinezeasca nu sunt in mod particular placute la gust. Chinezii cred ca "un medicament bun este amar, dar bun pentru tratarea bolii, cu cat mai amar, cu atat mai bun". Exista cate exceptii la regula generala a gustului rau al telor medicinale chinezesti. De fapt, unele te ( modulul 12, "Adaptogenele ca aliment") sunt gatite in terci sau supa de orez ca remedii tonice hranitoare.

Produsele naturiste standardizate

Produsele naturiste standardizate sunt in mod frecvent recomandate in literatura, mai ales de catre autori care nu sunt fitoterapeuti. Ideea ca fiecare doza a unei te are exact aceleasi niveluri ale constituentilor activi este un concept atractiv si conforil pentru practicienii care obisnuiesc sa foloseasca produse farmaceutice. Totusi, majoritatea telor medicinale nu sunt folosite pentru stari primejdioase vietii, nici nu au o toxicitate substantiala, astfel incat dozajele nu au nevoie sa fie la fel de precise ca in cazul medicatiilor farmaceutice.
Credinta ca fiecare ta medicinala are un singur constituent activ este de obicei falsa. Cele mai multe te medicinale au zeci sau chiar sute de constituenti care pot contribui la actiunea lor. Unii dintre constituenti pot avea actiune directa, iar alte ingrediente "inerte" pot sa nu aiba efecte directe, insa pot spori disponibilitatea pentru corp, reduce toxicitatea sau stimula functionarea prin intermediul unui mecanism fara legatura. Pentru cei mai multi fitoterapeuti, constituentul activ este ta insasi. Numerosi producatori si "autoritati academice in te medicinale" ar dori sa credeti ca numai produsele naturiste standardizate au efect si ca toate tele medicinale ar trebui standardizate, insa acest lucru este necinstit si tine mai degraba de sistemele pietei si credintei decat de realitate. Realitatea este ca mai putin de 10% dintre produsele standardizate de pe piata sunt standardizate la constituentii activi cunoscuti ai tei implicate.
Exista, de fapt, doua tipuri de standardizare. Primul este aderata standardizare, in care o anumita substanta fitochimica sau un anumit grup de constituenti este cunoscut ca and actiune. Ginkgo, care consta din 26% ginkgo-flavone si 6% terpene, este un bun exemplu de standardizare aderata. Alte produse care intalnesc acesti parametri sunt ciulinul laptelui, curcumina (facuta din turmeric) si palmierul pitic (care consta din 85 la 95% steroli grasi). Aceste produse sunt foarte concentrate si nu mai reprezinta intreaga ta, astfel ca ele sunt considerate acum ca fiind fito-farmaceutice. in numeroase cazuri, cum se intampla cu ginkgo si ciulinul laptelui, ele sunt in mare masura mai eficace decat ta intreaga, dar unele efecte ale tei pot fi pierdute, iar potentialul pentru efecte adverse si interactiuni ta/medicament poate creste. Spre exemplu, curcumina poate avea o actiune antiinfla-matoare mai puternica decat intregul turmeric, dar in doze mari ea poate irita mucoasa gastrica, pe cand extractul din radacina intreaga de turmeric are efecte gastro-protectoare.
Celalalt tip de standardizare se bazeaza pe garantarea de catre producatori a prezentei unui anumit procent din ceea ce este cunoscut ca fiind un component-reper. Acesti componenti-reper nu sunt, de obicei, constituentii activi si in timp ce ei pot ajuta la identificarea tei, ei nu sunt indicatori ai activitatii terapeutice. Un produs echinacea standardizat la acidul cafeic sau un produs de sunatoare standardizat la 0,3% hipericin este realmente nesemnificativ. Nici unul dintre acesti componenti nu reprezinta activitatea terapeutica sau insusirea tei. Aceasta nu inseamna ca nu este nevoie de standarde de calitate; ele sunt cu certitudine necesare. Mai intai, fiecare produs fitoterapeutic are nevoie sa fie identificat botanic pentru a fi sigur ca ta respecti se afla in produs. Contrafacerea gurii-lupului (Scutellaria laterifolia) cu dumbatul {Teucrius chamaedrys) a avut ca efecte tamarea ficatului la numeroase persoane.In completare la identificarea botanica exacta este foarte important sa se foloseasca partea corecta a tei, care sa fie recoltata la momentul potrivit si preparata corespunzator, si sa fie folosite tehnicile farmaceutice cele mai adecte pentru obtinerea celor mai bune medicamente.
Fitoterapeutii si-au standardizat intotdeauna produsele. Suna-toarea a fost culeasa la inmugurire sau in floare si numai partile superioare ale telor au fost recoltate. Tinctura sau uleiul de hypericum (sunatoare) lua o tenta profunda de rosu de burgundia si are o aroma puternica si distincta. Cata hipericina este prezenta intr-o doza? Cata hiperforina per doza? Fitoterapeu-tii nu stiu, insa stiu ca preparatul fi activ si actiona deoarece indicatorii pe care i-au urmarit sunt prezenti intotdeauna. Fitote-rapeutii si-au standardizat medicamentele la calitate, nu la cifre.Intrucat piata fitoterapeutica continua sa creasca, simpla utilizare a vechilor standarde de calitate este probabil nepractica. Totusi, fitoterapeutii ar sugera ca simpla folosire a diferitelor cantitati de substante fitochimice a caror prezenta este usor de testat nu constituie o solutie. O sinteza a stiintei fitoterapeutice traditionale si a cercetarii moderne antaja producatorul fitoterapeut, consumatorul si practicianul.