A se vedea studiile speciale despre diferite tipuri de alge: alge rosii, alge brune, muschi de Corsica, iarba de mare sau varech. Exista numeroase motive care ne-au determinat sa acordam o atentie deosebita acestui modul. Pentru anumiti cercetatori algele marine sunt "prima manifestare a vietii" [Paul Gloess]; numeroase lucrari si argumente vin sa detalieze aceasta afirmatie. Astfel, geofizicianul Mac Gregor a descoperit nu demult, in Africa de Sud, roci cu o vechime de peste doua miliarde de ani care contin fosile de alge. S-ar parea ca algele au fost primele fiinte de pe eta noastra (dupa bacterii, pe care Dauvillier le considera "stramosul lumii vii"). Acum patru miliarde de ani s-a consituit materia organica originala din care s-a nascut alga unicelulara. Exista alge foarte bogate in minerale, mai ales calciu si siliciu. Pulberea de Tripoli era bine cunoscuta de vechii soldati si de elevii lui Prytane care o foloseau la lustruirea nasturilor uniformei - ea provenea din alge fosile din familia Diatomeae. Acestea sunt tot alge calcare, milepore, care se gasesc in recifele de corali din Pacific. Un alt motiv care m-a determinat sa studiez algele il constituie proprietatile lor inabile, utilizate in mod empiric in
alimentatie si in uz extern, cu multe secole in urma. Algele s-au dovedit a fi foarte bogate in oligoelemente, in vitamine, in enzime si diverse substante antibiotice a caror importanta, la ora actuala, este bine cunoscuta in mentinerea sanatatii sau in tratarea bolilor, fapt ce face ca algele sa fie considerate agenti de prim ordin in materie de terapeutica.
Clasificare. Aceste criptogame, care au ascunse organele de reproducere, fara flori si frunze, al caror aparat vegetativ se reduce la un thal, fac parte din clasa Thalophyte, impreuna cu
ciupercile si lichenii. Marimea acestora variaza de la cateva miimi de milimetru (diatomee, partea cea mai importanta a fitoctonului - un ansamblu de vegetale si animale microscopice, in suspensie, in apele dulci si sarate; pentru viata pestilor, acestea sunt de o importanta capitala; se stie ca poluarea, pe care nici un guvern n-a fost capabil s-o interzica, distruge intr-un ritm accelerat acest fitocton) pana la 300 m lungime (ca in cazul laminarelor gigantice din marile australe, o singura alga putand cantari 100 kg). Acestea traiesc fie fixate pe stanci in apele mai putin adanci, fie libere, mentinute la suprafata apei de flotoarele lor, la o distanta mai mare sau mai mica de coaste. La suprafata apelor se afla algele verzi, la adancimi mai mici algele brune si la adancimi foarte mari algele rosii.
La ora actuala algele sunt clasificate in:
Chlorophyceae sau alge verzi, din care se cunosc mai multe specii ce se consuma in tarile nordice ca Islanda, Scotia, denumite Vaucheria adogonium Ulva lactuca.
Phaeophyceae sau alge brune, cele mai folosite in Franta; dintre acestea fac parte speciile: fucaceac (Fucus ascophyllum, F. ceratus, F. vesiculosus sau iarba de mare), foarte raspandite pe coastele franceze ale Canalului Manecii si ale Atlanticului; unele fac parte din
regimul alimentar al anumitor populatii din Extremul Orient; laminariaceae (Laminaria flexicaulis, Laminaria saceharina), consumate din abundenta de chinezi si carora li se atribuie proprietati afrodiziace; din mucilagiul acestor alge se extrage o materie coloidala numita algina, folosita la prepararea alginatilor, ingrosatorilor folositi in alimentatie (creme-instant) si in industrie (filaturi, industria lacurilor, izolatori electrici); din aceasta familie face parte iarba plutitoare sau strugurele-marii care se gaseste din abundenta in Marea Sargaselor.
Florideae sau alge rosii, din care cele mai cunoscute sunt: Chondrus crispus sau carragaheen, un lichen folosit ca gelifiant sau ingrosator in anumite preparate ca gelatina, supe, dulciuri, desert-instant, prajituri si de foarte mult timp folosit ca mucilagiu in preparatele farmaceutice; Alsidium sau muschi de Corsica ; Gelidium, din care se extrage substanta gelifianta Agar-agar, folosita de asemenea in industria alimentara si in farmacie; Rhodynenia etc.
Cyanophyceae sau alge albastre.
Partile utilizate: talul uscat si transformat in pulbere.
Principalii constituenti:
1. Minerale din abundenta, in proportie de 24 - 25 %, oligoelemente in cantitati considerabile: iod - anumite alge contin mai mult iod decat apa de mare (in general 0,40 -0,50 % pana la 1 % din greutatea lor, in stare uscata, in timp ce apa de mare contine mai putin de 2 mg/l), sub forma de ioduri, iodati, iod volatil chiar si in algele gigantice, de tip Laminaria [P Dangeard]; algele elaboreaza iod printr-o veriila "transmutatie chimica" [Spindler]; brom - in alge se gaseste mai putin brom decat in apa de mare care contine 80 -l00 mg/l; magneziu, potasiu, sodiu, calciu, fier, aluminiu, mangan, fosfor, sulf, clor, cupru, nichel, siliciu, staniu, rubidiu, germaniu, galiu, argint, plumb, bismut, arsenic, antimoniu, litiu, bor, zinc, aur, bariu, cobalt, strontiu, ser, titan, vanadiu, argon, cripton.
2. Diastaze si vitaminele: A, Bl, B2, B6, B12, C, D, D2, E, F, K, PP; anumite alge contin o cantitate de vitamina B12 abila cu cea continuta de ficat, iar altele contin vitamina E in aceeasi proportie ca si germenii de grau.
3. Acizi aminici: acid glutamic, cistina, metionina, leucina, valina, serina, tirosina, lisina, acid aspartic.
4. Glucide: manitol, alguloza, laminarina si materii grase.
5. Clorofila - un compus organomagnezian care permite algelor sa absoarba energia luminoasa pentru a fabrica substantele asimilabile de catre animale; clorofila este asociata si altor pigmenti: bruni, albastri, rosii, care au acelasi rol, absorbtia facandu-se pentru portiuni diferite ale spectrului solar.
6. Mucilagii, mai ales speciile fucus, carragaheen, ce contin 70 - 75 %, gelidium, din care se extrage substanta Agar-agar, bogate in diverse
minerale ca: potasiu, calciu, magneziu, sodiu.
7. Substante antibiotice continute de speciile Chlorella vulgaris si Chlorella pyremoidosa - alge verzi unicelulare ce produc substanta clorelina, activa asupra stafilococului auriu, stafilococului piogen; Buellia canescens, din care se extrage diploicina; diversi licheni contin de asemenea substante antibiotice; anumite specii de alge, cum ar fi Cladonia si Cetraria islandica, furnizeaza acidul usnic; prezenta algelor in apa de mare o face pe aceasta sa aiba proprietati bactericide si cicatrizante;
8. Celuloza in procent mic, de 6 - 12 %, in atie cu ceilalti constituenti, de aici decurgand extraordinara bogatie a algelor in principii active.
Proprietati: stimuleaza schimburile si glandele endocrine, contra imbatranirii tesuturilor, reechilibrante generale, intaresc capacitatea naturala a organismului de a se apara, remineralizante, stimuleaza circulatia, ajuta la slabire, impotriva scrofulozei, antigutoase. antireumatismale, antiinfectioase.
Indicatii (uz intern si extern): a) Pentru copii: in limfatism, ganglioni, rinof'aringite cronice, la cei suspecti de tuberculoza. in predispozitii generale spre imbolnaviri, demineralizari.
oboseala generala fizica si intelectuala, anemie, rahitism,
tulburari de crestere, scolioze, retardari motorii, sechele de convalescenta (boli sau interventii chirurgicale), lipsa poftei de mancare, tulburari nervoase, neozisme, insomnii, tulburari determinate de pubertate, tulburari glandulare (
insuficienta tiroidiana), sechele ale paraliziei, frecventa neadaptare in marile orase,
alergii diverse; in atie cu baile marine, baile cu alge "ii ajuta pe copin slabuti sa aiba constitutii si temperamente noi" [LandouzyJ. Pentru adulti: in oboseala generala fizica si intelectuala, tulburari glandulare, stress, tulburari nervoase, neozisme, insomnii, demineralizari, anemii, convalescente prelungite, senescenta si toate tulburarile asociate acesteia,
tulburari de menopauza, reumatisme cronice, degenerative (artroze), reumatisme inflamatorii (poliartrita cronica evolutiva, spondilartritism), cu exceptia puseelor acute (sub forma de bai), artritism, diverse dureri (nealgii, dureri musculare, celulitice, sciatice, nealgii intercostale, dureri pelviene), obezitate, celulita, ateroscleroza, hipertensiune, limfatism, astm, afectiuni pulmonare cronice (bronsite, emfizem), rinofaringite cronice, afectiuni cronice ale sinusului, afectiuni ginecologice neinflamatorii acute, tulburari menstruale insotite sau nu de dureri, sechele ale fracturilor, leziuni osteoarticulare si paralizii, tulburari digestive (hiperaciditate gastrica), diarei, enterite, colite, anumite tipuri de constipatii, diverse alergii, migrene, anumite tulburari de circulatie (bufeuri, tendinta spre varice, gambe obosite, umflari ale gleznelor), anumite afectiuni cutanate, seborei, acnei, psoriazis, prurit,
eczeme uscate, degeraturi.
Contraindicatii: bai (in acest caz algele pot fi administrate pe cale interna dupa o posologie silita de medic):
boli infectioase in faza acuta, inflamatii acute, afectiuni evolutive, anumite
dermatoze (eczeme supurante),
tuberculoza pulmonara, abces pulmonar, decompensare cardiaca, afectiuni cardiorenale, reumatisme articulare acute, hipertiroidie (maladia lui Basedow), boli mentale.
Modul de folosire: Uz intern:
a) In alimentatie: dintotdeauna algele s-au bucurat de o foarte mare importanta in
alimentatia popoarelor din Orient si Extremul Orient, precum si a celor nordice. La ora actuala opinia s-a schimbat, tot mai multe populatii interesandu-se de aceasta materie dietetica. Pentru a-si echilibra alimentatia bogata in
orez si peste uscat, chinezii, japonezii si havaienii consuma mari cantitati de alge. in aceste tari algele sunt consumate pentru proprietatile lor ca stimulente sexuale si impotriva imbatranirii. Algele de tip Laminaria saccharina sunt renumite pentru proprietatile lor afrodiziace. Japonezii cultiva o alga rosie, Porphyra tenera, foarte apreciata si consumata in stare uscata, sub denumirea Nori. Pe o frunza de alga ei asaza orez fiert si
carne sau peste, ruleza frunza si o taie felii pe care le mananca pe strada, ca sandviciurile din alte tari. Aceasta hrana Nori se foloseste si la alte feluri de mancare, supe, sosuri. Alga Gelidium sub denumirea de Kanton intra in compozitia supelor, prajiturilor, in patiserie. Frunze din Laminaria (japonica, religiosa) sunt consumate in China sau Japonia sub denumirea de Kombou la toate felurile de mancare, taiate in bucati; din acestea chinezii si japonezii fac chiar si un ceai. De secole islandezii consuma o alga rosie denumita Rhodymenia palmata si o alga bruna numita Alaria esculenta. in Scotia si Irlanda se fabrica o
paine din algele brune denumite Himanthalia. in Franta algele se consuma in restaurantele chinezesti, japoneze sau vietnameze, dar se gasesc si in industria alimentara in cremele-instant, in diverse meniuri pentru micul dejun, in supe, prajituri. Importanta algelor va creste in viitor pentru ca, conform afirmatiilor lui Paul Gloess, "tele marine reprezinta sursa vitala cea mai sigura, deoarece lichidul hranitor al marii se imbogateste permanent, in timp ce solul hranitor al etei noastre saraceste mereu".
- Pulbere in casete si comprimate folosite in terapeutica, in numeroase preparate farmaceutice. Din pacate sunt considerate doar ca un aport mineral util datorita continutului bogat in oligoelemente, ca un aliment concentrat bogat. Pe langa continutul ridicat de minerale, anumite tipuri de alge contin substante mucilaginoase, cu actiune regulatoare intestinala, apreciate mai ales in cazuri de constipatii, diarei sau diverse infectii intestinale (colite, enterite). Administrarea algelor sub forma de casete poate fi mai comoda decat ingestia lor prin alimentatie.
- Pulberile de alge cu adaugarea drojdiei de bere au dat rezultate interesante in cazul subiectilor obositi sau bolnavi de una din afectiunile mentionate la paragraful Indicatii.
- Infuziile si decocturile, utilizate frecvent altadata, sunt mai putin agreate la ora actuala.
Uz extern:
- Bai. La sfarsitul secolului trecut, baile cu alge au cunoscut un avant deosebit in Franta. Utilizate in curele marine si de catre diverse institute marine, algele sunt la indemana oricui are o cada. Reprezinta un mijloc simplu si eficient de tratament, deoarece actiunea lor terapeutica este facilitata de piele, acest organ mult timp necunoscut si care, departe de a fi un simplu invelis exterior, este fara indoiala glanda cea mai importanta a organismului. Baile de alge actioneaza prin mineralizarea organismului sub influenta caldurii. Indicatiile terapeutice sunt numeroase, deoarece baile de alge duc la o vasodilatare a arteriolelor si capilarelor, inclusiv a arterelor coronariene [Hauffe], favorizand o intensificare a meolismului celular, a resorbtiei de exudate, a cicatrizarii tesuturilor, a functiilor glandulare, stimuland apararea naturala a organismului, atenueaza sau inlatura debilitatea in aparare [A. Moussons], conducand la o regenerare organica. Daca pentru
rahitism aerul marin constituie un tratament specific [Comby], baile de alge sunt considerate la fel de importante pentru organismul uman. Experienta a confirmat toate aceste date, iar analizele moderne au permis explicarea lor.
Modul de efectuare a bailor de alge:
Se pune saculetul cu alge in cada si se lasa sa curga peste acesta apa cat mai fierbinte, care face ca algele din saculet sa-si mareasca volumul. Se umple apoi cada, apa avand temperatura de 35 - 37AC, uneori chiar 38AC ; durata baii este de 15 - 20 min., uneori 1/2 de ora (care nu trebuie depasita decat dupa trei, patru bai de 15 - 20 min. pentru a testa susceptibilitatea individuala). Baile se fac dimineata, dupa amiaza sau seara, ca bai de relaxare. Nu trebuie depasite doua, trei bai pe saptamana, pentru o serie de zece, douazeci, care se pot repeta de mai multe ori intr-un an, la intervale de una-trei luni. Dupa baie si uscare este bine sa se stea culcat o jumatate de ora. in timpul baii nu se foloseste sapun si se maseaza corpul cu saculetul cu alge, insistand mai ales la articulatii, pe portiunile celulitice sau cu grasimi. Persoanele care sufera de oboseala picioarelor, umflarea acestora, de
varice vor masa bine cu saculetul de alge dinspre talpa spre coapsa. in acest caz nu e nevoie de o baie completa, fiind suficienta o baie a picioarelor.
Baile de alge cu esente aromatice. Printre numeroasele lor proprietati, substantele aromatice au o mare capacitate de difuzabilitate, favorizand patrunderea prin piele a constituentilor, fapt ce le recomanda in baile de alge. Esentele sunt adevarati vectori folositi in balsamuri, unguente, creme sau lotiuni, pentru ca permit difuzarea transcutanata a principiilor active. De altfel, compozitia esentelor, revelatoare de
hormoni abili cu secretiile glandelor endocrine animale, le-a facut sa fie denumite hormoni vegetali si folosite in tratarea multor boli. Pe langa hormoni, esentele contin numerosi factori antiseptici, diuretici, tonici, antireumatismali, antispasmodici, circulatori etc. Deci esentele nu fac decat sa completeze baile cu alge, pe care le intaresc, fiind alese in functie de proprietatile lor specifice. O lunga practica a venit sa confirme aceste constatari; astfel s-au pus la punct diversi complecsi aromatici care sa dinamizeze baile de alge. Modul de folosire este foarte simplu. Se pregateste baia de alge dupa modul descris anterior, utilizatorul intrand in cada si turnand tubul cu esente aromatice in apa. Actiunea esentelor este mai eficienta daca apa va fi agitata cu bratele, iar utilizatorul isi va frictiona corpul. Va lua apoi saculetul cu alge, il va presa pentru a scoate principiile active si se va masa, asa cum s-a descris mai sus. Bai cu produsul farmaceutic Alg-essences realizat de Laboratoarele Cosbionat.
N.B. Odinioara se foloseau
cataplasme cu algele denumite Fucus vesiculosus sau iarba de mare contra gutei, adenitelor, scrofulozei. Cataplasmele din alge cu
argila nu sunt recomandate in cazul nealgiilor si durerilor reumatismale.
