Arbore sacru din templele asiatice, avand o inaltime de peste 40 de metri si o chime de peste doua sute de milioane de ani. Ginkgo vine de la cuvantul japonez Yin-kuo care inseamna caisa de aur, aluzie la fructul acestui arbore, iar biloba pentru ca este o specie cu frunze bilobate. La ora actuala se mai gaseste in padurile din Extremul Orient si in cateva parcuri din Europa, unde a fost adus in secolul al XVIII-lea. Darwin l-a considerat o fosila vie a carei longevitate se datoreaza marii rezistente la atacurile insectelor, ciupercilor, bacteriilor, virusilor.
Partile utilizate: fructul (pulpa acestuia) in Asia, iar in Occident numai frunzele.
Principalii constituenti: hidrocarburi, acizi organici liberi si esterifiati, acizi aminati, sitosterol, pinitol, catecoli, flavonoli, sescviterpene, diterpene, dar nu se cunosc bine adevaratele principii acti.
Proprietati: fructul intreg este pentru asiatici expectoram si sedativ, iar pulpa este digestiva si rmifuga; fructul este folosit si in unele tipuri de conjunctivite, leucorei (probabil cu actiune antibiotica); frunzele sunt insecticide si antifungicide; occidentalii folosesc numai frunzele cu actiune de activare a circulatiei (antispasmodic, vasodilatator. antiinflamator).
Indicatii: insuficiente noase ale picioarelor, tulburari ale permeabilitatii capilare, edeme, capilarita (inflamatie a vaselor capilare, eruptii de pete rosii), hemoroizi, deficit in circulatia arteriala cerebrala si periferica (tulburari de atentie si de memorie), sechele ale accidentelor vasculare cerebrale sau ale traumatismelor craniene, manifestari ale arteritei la picioare.

Modul de folosire:

- infuzie din 10 g frunze uscate la o cana de apa fierbinte, se lasa sa infuzeze 10 minute si se beau trei cani pe zi;

- extracte (dirse specialitati).