Panaceu milenar al chinezilor si al japonezilor, ta este cultivata cu precadere in Manciuria, Coreea, Siberia si America. Radacina, cu un miros si o savoare aromatica speciale, fuziforma, este adeseori bifurcata, asemanandu-se cu coapsele umane. Radacina tei salbatice nu se recolteaza decat atunci cand ta atinge varsta de cel putin zece ani, inaltimea de 1 m si un diametru la baza de la 5 la 10 cm.

Partile utilizate: radacina.

Principalii constituenti: amidon, rasina, esenta, steroli, guma, doi glucoziti (panacvilon), o fotosterina, un constituent apropiat din punct de dere chimic de hormonii sexuali (experimentarea a demonstrat ca acesta actioneaza ca si foliculina [R. Paris]), vitamine din grupa B, riboflavina si tiamina, substante ca saponina si ginsenozide.
Proprietati: stimulent (al sistemului nervos, fizic si intelectual), actiaza schimburile (glicogeneza, diureza cu eliminarea ureii), revitalizant, afrodiziac,' tonic pulmonar, cardiac, vasomotor, aperitiv, stomahic, febrifug, antalgic (dureri reumatismale).
Indicatii: oboseala generala (fizica si intelectuala), convalescenta dupa boli gra, impotenta, frigiditate, afectiuni pulmonare (pleurezii), inapetenta, atonie gastrica, imbatraniri ale tesuturilor, tremuraturi senile, arterioscleroza (ameteli, intunecari momentane ale derii, cefalei, zumzete in urechi), sindroame vasculare, afectiuni febrile, afectiuni psihosomatice.

Modul de folosire:

- comprimate care sunt lasate sa se topeasca in gura, in doze de patru, cinci pe zi, timp de doua, trei luni;
- tinctura-mama: 15 - 25 picaturi in putina apa, de trei ori pe zi, timp de patru, sase saptamani;
Pentru o informare mai ampla asupra ginsengului, redam un articol aparut in 1976 sub semnatura prof. A. Foucaud:

"Ginseng, panaceu sau iluzie ?

Cei ce recolteaza drogurile au nevoie de doi ochi, cei care le vand de unul si de nici unul cei ce le consuma.

(Prorb chinez)

Periodic, cate un drog-panaceu reapare pe piata sub dirse forme si cu atat mai mare este succesul cu cat este aureolat de farmecul misterios al originii sale extrem-orientale. Faima reinnoita a ginsengului este oare justificata ?
Scurt istoric
Desi unii vorbesc de mai multe milenii, se stie in mod sigur ca chinezii foloseau deja de 1 500 de ani virtutile radacinii cunoscute sub denumirea de ginseng. Numele originar provine din asocierea a doua caractere chinezesti care formeaza un cuvant ce se pronunta nhon sam, in vietnameza quoc ngu si ginseng in limba mandarina, aceasta ultima varianta prevaland. Fara a insista asupra interpretarii date de unii sinologi semnelor distincti ale ginsengului, se poate afirma ca numele tei se refera la aspectul radacinii acesteia, care evoca, in mod vag, partea inferioara a unui corp uman, cu cele doua picioare. Atat beneficul ginseng cat si malefica mandragora fac parte din acele te antropomorfe despre care se stie ca au dat nastere la multe legende. Istoria moderna a ginsengului, asa cum este cazul numeroaselor te originare din tinuturi indepartate, este legata de cele ale parintilor iezuiti, mari calatori, misionari intru credinta lui Dumnezeu. Unul dintre ei, parintele Jartoux, fusese insarcinat de Lang-Hi, imparatul Chinei, sa sileasca harta Tartariei. intr-o scrisoare din Peking, datata 1711, acesta a intocmit si o monografie foarte apreciata a ginsengului, pe care il intalnise cu aceasta ocazie la frontierele regatului Coreii, in 1709. Tot in acea perioada, in 1718, parintele Lafiteau, misionar al irochezilor, publica lucrarea Memoriu privind pretioasa ta ginseng din Tartaria, descoperita in Canada (Panax* quinquefolius, Linn6), aceasta fiind descrisa in 1704 de catre medicul Sarazin din Qu6bec. Introdus in Franta, ginsengul a cunoscut o perioada de glorie datorata faptului ca Ludovic al XlV-lea l-ar fi folosit, se spune, dupa ce il primise in dar de la ambasadorul Siamului. Ca urmare, ginsengul american si cel canadian, comercializat la un pret mai mic, s-au gasit din abundenta in farmacii, iar interesul manifestat fata de medicament nu a durat decat un timp, pentru ca, incepand din secolul al XlX-lea, aceasta radacina abandonata se degradeaza in laboratoarele farmaciilor.
Ginsengul asiatic este originar din Coreea si Manciuria, unde creste pe rsantii sudici ai muntilor, pe malurile raurilor sau in padurile dese, in mijlocul unei getatii abundente. Fiind o ta rara si greu de cules (chinezii plateau sume exorbitante pentru a o cumpara), a inceput sa fie cultivata cu mare grija. Ginsengul american creste in padurile racoroase, intr-o zona ce se intinde de la Quebec, Manitola pana in Arkansas, Louisiana, Alabama si Florida. inca din secolul al XVUI-lea, tone de radacini sunt expediate in China. Erau necesari aproximativ zece ani ca o ta salbatica sa poata furniza o radacina suficient de grea si de interesanta calitativ, de unde pretul prohibitiv.Incepand cu primul deceniu al secolului al XlX-lea, ginsengul este cultivat in Coreea, China, Japonia, U.R.S.S. si America (1870). Bine ingrijita, ta are nevoie doar de cativa ani pentru a da o radacina cu dimensiuni corespunzatoare si bogata in principii acti.

Concluzii
Activitatea fiziologica a ginsengului nu este o amagire, fie si numai datorita unor componenti, cum ar fi saponosidele, principii cu o activitate accentuata, a caror prezenta justifica din plin inscrierea radacinii in Farmacopeea franceza, sub numele de Panax de China, ceea ce inseamna ca produsele destinate uzului intern nu pot fi comercializate decat de farmacisti, in functie de specializarile lor, cu toate garantiile pe care aceasta decizie le asigura utilizatorilor.
A pretinde ca ginsengul constituie un panaceu este, desigur, exagerat, dar a afirma ca ta este o iluzie nu este mai putin exagerat. Stimuland anumite activitati hormonale si reactivand numeroase procese meolice, ginsengul actioneaza in mod efectiv ca un
stimulent si un reconfortant. Totusi, nu trebuie abuzat de doze prea mari, o folosire prea prelungita putand provoca unele neajunsuri. Din experientele de pana acum se stie ca nu creeaza dependenta, ca efectele sale nu sunt imediate si nu se manifesta progresiv, asa cum e cazul unor medicamente pe baza de te. In privinta insusirilor afrodiziace ale ginsengului, fara a le nega a priori, ramane sa fie confirmate, dar aceasta este o alta poste"