Partile utilizate: frunzele, trunchiul, uleiul.
Principalii constituenti: tanin, juglandina [Tanret], o naftochinina, tamina C.
Proprietati: tonic, astringent, reconstituent, intremator, excitant al ficatului si al pancreasului, antidiabetic, stomahic, depurativ, antiscrofulos, antiseptic, vermifug.

Indicatii: Uz intern:

rahitism, limfatism, adenopatii, scrofuloza [Juzine], astenie, boli de oase, tuberculoza, bronsite cronice, diabet, anemii, guta, reumatisme, diarei, tenie. Uz extern:
pierderi albe, hiperhidroza palmara si tara, angine, plagi atone, abcese reci, scrofule, eczeme supurante, blenoragii, antrax.
Modul de folosire: Uz intern:
- infuzie din o mana de frunze la 1 litru de apa clocotita, se lasa 15 minute sa infuzeze si se bea la discretie, cel putin trei cani pe zi, pe nemancate (tuberculoza, limfatism, rahitism, afectiuni osoase, pecingine, diabet); bolnalor de diabet le calmeaza setea;
- extract: 1 - 2 g pe zi;
- potiune contra tuberculozei [G. Kiiss] din 60 g extract din frunze de nuc, 120 g glicerina si 300 ml apa, din care se bea cate o lingurita dupa mese (1 lingurita = 1 g de extract);
- n tonic din 50 g frunze proaspete la 1 litru de n, se lasa la macerat opt zile si se bea cate un paharel (de lichior) inaintea meselor.

Uz extern:

- decoct concentrat din doua maini de frunze sau coji de nuca la 2 litri de apa, se fierbe 15 minute si se foloseste la: spalari vaginale (Ieucorei, ulcerari ale colului uterin), clisme (diarei, dizenterii), gargare (angine), bai (degeraturi, roseata mainilor), spalari si comprese (eczeme, pecingini, piodermite, psoriazis, ulcere la picioare, plagi atone), bai de picioare (hiperhidroza), clatirea parului pe care-l face suplu si lucios, conferindu-i o culoare mai inchisa, pentru activarea cresterii genelor si sprancenelor care se umezesc cu acest decoct la care s-a adaugat un varf de ac de sulfat de chinina;
- decoct forte din 500 g frunze fierte in 5 litri de apa ce se adauga la baia generala impreuna cu 2 kg de sare marina, pentru bolnai de scrofula, rahitici, nervosi, vlaguiti;
- infuzie de frunze de nuc plus pulbere de pedicuta (sulf vegetal) aplicata pe maini, in cazul transpiratiei acestora;
- frunze proaspete de nuc cu care se freaca fata si mainile pentru a eta intepaturile albinelor si ale altor insecte; de asemenea, aplicate pe zonele dureroase provocate de guta, le calmeaza;
- cataplasme cu frunze fierte in putina apa - un excelent remediu contra ulcerelor atone, scabiei, chelbelor;
- mixtura contra eczemei supurente din frunze de nuc fierte impreuna cu scoarta de stejar, cate 25 g din fiecare la 2 litri de apa, prin expunerea acesteia la aburi.
N.B. S-a demonstrat actiunea bactericida a frunzelor de nuc datorata unei substante antibiotice active asupra antraxului [in lucrari ale medicilor Pomayrol. Raphael, Davaine].
- Frunzele de nuc au efect insecticid, alunga puricii, mustele si alte insecte (se pun in somiere, in saltele, in custile cainilor sau atarnate in manunchiuri in apartamente). Decoctul concentrat cu care se spala animalele le apara de muste si tauni (caii), sau alunga furnicile (din dulapuri).
- Scoarta ramurilor tinere de nuc, zdrobita si presarata pe bataturi si negi, le ndeca.
- Din mugurii de nuc de prepara un unguent (o mana de muguri se fierb in 300 g untura 20 de minute, se iau de pe foc, se terciuiesc si se pastreaza intr-un vas smaltuit), folosit contra caderii parului si a matretii.
- Florile si matisorii se pare ca ar avea proprietati antiepileptice.
- Coaja de nuca se mesteca contra nevralgiilor dentare si a parazitilor intestinali.
- Cataplasma din coaja de nuca tocata contra nevralgiilor si sciaticii.
- Din coaja de nuca macerata in rachiu se obtine un lichior stomahic foarte bun. Tot din coaja de nuca se obtine un n tonic si stomahic folosit pentru convalescenti (500 g coaja de nuca se lasa la macerat trei luni intr-un litru de rachiu, se filtreaza, se amesteca cu 3 litri de n si se indulceste cu zahar).