Prin gandurile sale, omul isi poate pastra sanatatea ori isi poate provoca singur boli. in acest sens, frumosul ideal, arta poate ndeca prin zual diverse stari de boala. Ideia de a ndeca diferite afectiuni prin terapia zionarii unor lucrari artistice de mare valoare estetica nu este noua, ea a fost aplicata inca din antichitate. Astfel mari personalitati ale acelor timpuri ca: Platon, Aristotel, Plutarh, Pitagora etc. preconizau si recomandau contemplarea operelor de arta in scopuri terapeutice.
Bolnavul prind o lucrare de arta este obligat sa se concentreze, sa uite de suferintele lui, care-l sacaie si-l streseaza si creindu-se un loc in care el sa-si rafineze spiritul, calm si in afara oricaror tulburari sau bu seu lari psihice, mentalul sau complet destins si inorat spiritual primeste bratii cu carecter benefic care-l stimuleaza spre insanatosire. in Orient, in China si Japonia, inca din antichitate rtutile artei erau folosite pentru a trata pacientii cu stari psihologice precare.
Arta zualului era o terapie care stimula insanatosirea si frecvent, pacientilor li se recomanda ca remediu pentru ameliorarea si ndecarea starilor lor fizice si in special psihice sa picteze sau sa deseneze in mijlocul naturii.
Este de fapt o varianta a terapiei prin culoare, care se aplica cu un grad superior de rafinament pacientilor.
Cercetairile medicale ale ultimilor decenii au dus la concluzia ca rtutile terapeutice ale artei sunt legate de tipul si subiectul lucrarilor, dar si de pregatirea intelectuala si de maladia de care sufera un pacient.
Tratarea psihicului bolnavului mintal cu melancolii cronice sau cu depresiuni nervoase grave utilizand principiul asimilarii inconstiente a culorilor, deci intr-un mod subtil folosind terapia culorilor, a captat o larga dezvoltare si aplicare in ultimile decenii in tari ca: SUA, Japonia, China, fosta URSS, Franta etc.
Cercetarile au demonstrat ca nu orice lucrare de arta are un impact pozitiv asupra sanatatii bolnalor:
- in functie de cromatica lor si de subiectul tratat unele lucrari au un efect nelinistitor, motiv pentru care ele trebuiesc etate in terapia pacienctilor. Un exemplu il constituie picturile marelui artist Leonardo de Vinci, (Gioconda, de exemplu).
- Foarte eficace ca efect terapeutic sunt reproducerile dupa Capela Sixtina a lui Michelangelo Bounarroti, lucrarile pictorului francez Dad si ale lui Poussin.
Cu efecte benefice asupra unor pacienti nevrozati si psihopati au fost operele impresioniste ale lui Manet si Renoir care pline de lumina si culoare au creat acea stare de spirit care starneste nu numai admiratie, ci si calm si relaxare.
- Operele unor mari artisti abstractionisti cum ar fi de exemplu Picasso i-au lasat pe bolna total indiferenti si n-au creat nici un efect terapeutic.
Celebra scoala de la Petersburg (Leningrad) a utilizat terapia prin arta pentru a trata afectiuni ale unor organe interne (boli hepatice, gastrice, pancreatice) aducand bolnai in fata unor lucrari de arta, pe care sa le admire si creindu-le o stare psihica deosebit de favorabila, au marit eficienta unor medicamente specifice afectiunilor de care sufereau. Sedintele terapeutice prin zionarea unor opere celebre ale unor pictori si sculptori de geniu cum ar fi: Goya, Delacroix, Rodin, Braque erau de scurta durata, dar se repetau de 5-l0 ori pe zi prin proiectare de diapozitive color sau chiar zite la muzee. Rezultatele experimentului au fost senzationale. Schimbarea starii psihice a pacientilor, eliminarea stresului prin inlocuirea lui cu o tonifianta atmosfera de puritate si rafinament artistic, efectul benefic al culorii si al luminii, toate au determinat ndecarea unor afectiuni organice si functionale de doua-trei ori mai repede decat prin terapiile obisnuite. La sfarsitul acestui modul trebuie aratat si reversul si anume ca atunci cand se abuzeaza si se oboseste creerul cu prea multe zionari de arta atunci pot sa apara tulburari de auz, de vedere, halucinatii, angoase si tulburari ale ritmului cardiac. Aceasta boala se numeste "Sindromul Stendhal" si a fost descoperita de celebrul scriitor al romanului "Rosu si negru". Ea se manifesta la turisti, care intr-un timp foarte scurt, parcurg celebre colectii de arta si marile muzee de arta stand ore in sir si obosindu-se, ajungand pana in starea de stres, de istore fizica si mai ales psihica.
Acest "consum exagerat de arta" pentru oameni care nu au o pregatire de specialitate si nu o fac din placere, din bucuria de a gusta frumosul, are un efect socant asupra indizilor cu un psihic fragil si atunci apare un fenomen de autoaparare, "antisoc". Manifestarea este la inceput de neliniste si de panica inexplicabila, ca in final sa se declanseze chiar si forme de euforie necontrolata.
Ceea ce este interesant de observat si in acelasi timp o curiozitate pentru cei care au studiat "Sindromul Stendhal" este constatarea ca de aceasta afectiune cei mai des imbolnati sunt barbatii celibatari. Pana in prezent, medicii specialisti n-au putut gasi o explicatie stiintifica a acestei situatii.