Rascoage

RASCOAGE

Chamaenerion angustifolium.

Denumiri populare: biscau, barsacau, ceaiul lui Ioan, iarba Sfantului Ioan, prisacan, pufulita, rachitica, rascoace, sburatoare de padure.

In traditia populara: se culegea cu alte te, la Sanzaiene si se folosea contra frigurilor. Ceaiul indulcit cu miere se folosea contra diareilor grave. Se faceau boli bolnavilor de tulburari psihice, epilepsie si friguri. Se mai faceau din tulpini florifere un ceai pentru dureri de inima.

Compozitie chimica: frunze, flori, radacina este ta cea mai indicata fiind usor de obtinut, contine: tanin, acizi triterpenici, saponine, mucilagii, zahar, polifenoli, ulei volatil, antocianini, vitamina C, saruri minerale, etc.

Actiune farmaceutica: astringenta folosita mai ales in afte si afectiunile gurii. Depurativa, hemostatica, diuretica, coleretica, colagoga, diminueaza inflamatiile, curata ficatul si-l reface, ajuta la afectiunile prostatei, elimina toxinele din corp, reface rinichii.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afte, boli renale sau urinare, cancer, ciroze, diaree, hepatite, enterite, gastrite, hemoragii, leucoree, incontinenta urinara, prostatite, rani, retentie urinara.

Preparare: 2 lingurite de ta se vor pune maruntite la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuta. Extern se foloseste cantitatea dubla de ta.