Scaiul dracului

SCAIUL DRACULUI

Erygium campestre. Fam. Umbeliferae.

Denumiri populare: amarea, buruiana muceda, caruta dracului, ghimpe tavalug, iarba magarului, morcov de deal, scai, scai de camp, scai mneriu, scai muced, s 727f54h cai vanat, scai voinicesc, scaieti, scaius, schin otravitor, sperioasa, spin alb, spinele dracului, spin de muceda, spita dracului, spinul dracului, spita dracului, spinul vantului, tavalici, tavalug.

In traditia populara: radacinile se puneau taiate in rachiu, din care se lua cate o lingurita, dimineata, pe inima goala, cand avea omul durere de inima si stomac stricat. Se mai lua ca laxativ, in tratamentul gastralgiilor si al ulcerului gastric. Se mai folosea ca diuretic si in combaterea tusei convulsive, iar extractul proaspat al radacinilor in tuberculoza pulmonara

Compozitie chimica: saponozide, tanoizi, zaharuri, acid cafeic, acid clorogenic, zaharuri, cantitati mici de ulei volatil, poliine intre care felcarinona, etc.

Actiune farmacologica: actiune diuretica datorita saponozidelor, recomandat in calculoza renala. Si cala, ca tonic aperitiv colagog si emenagog.

Se poate utiliza la urmatoarele afectiuni: acnee, afectiuni cutanate cronice, anorexie, balonari abdominale, blenoragie, diaree, dureri de stomac, edeme, excitabilitate nervoasa, litiaze cale si urinare, paradontoza, rani, ulcer stomacal.

Preparare: o lingurita de rizon maruntit se va pune la 250 ml apa. Se va fierbe timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se pot lua 2 cani pe zi din acest ceai la afectiunile interne.

-Extern se va folosi cantitate dubla de ta. Se pun comprese pe locul dureros, sau se tine in locul dureros mai mult timp, de fapt pana la trecerea durerii.