Sala este o ta sudica, folosita inca de pe vremea grecilor si romanilor. Aceasta ta era atat de apreciata pentru proprietatile ei medicinale, incat romanii spuneau : .,Pentru ce sa moara omul, cand in gradina creste sala ?*'. La noi se cultiva ca ta medicinala si ornamentala.
Frunzele sale

Folia Salae

contin ulei eteric, tanin. substante amare. Ceaiul din frunze de sale are actiune antisudorifica, recomandandu-se pentru a opri transpiratia nocturna a tuberculosilor. Nu se recomanda mamelor care alapteaza, deoarece micsoreaza cantitatea de lapte. In bolile ficatului, mareste secretia bilei. Infla-matiile gastro-intestinale urmate de flatulenta (balonari) sunt influentate in bine de sale. in diabetul zaharat, menstruatii neregulate, circulatii defectuoase ale sangelui, stari de nervozitate, ceaiul de sale aduce ameliorare.
Ceaiul se prepara prin infuzie, folosindu-se o lingurita de frunze maruntite la 100 g apa. Pentru oprirea transpiratiei, ceaiul se bea rece si treptat in cursul unei zile.
Sala este un bun antiseptic, folosindu-se, singura sau amestecata cu musetel si capsule de mac, in' abcese dentare si amigdalite, sub forma de gargara. Fiertura facuta din acest amestec ajuta la ndecare ranilor cu puroi si ulceratiilor pielii. in gingitele sangerande, ceaiul de sale, la care se adauga radacina de ccrentel, grabeste ndecarea. Pentru gargara sau bai se foloseste o infuzie mai concentrata din 5 g frunze la 100 g apa.
Frunzele de sale intra in compozitia ceaiului an-tiasmatic, pentru gargara si a tigarilor antiastmatice.