|
|
Sa mai descrii inca o data catina e
aproape un pleonasm. Am scris asa de mult si de des
despre ea in inile revistei, incat o cunoasteti, desigur, pe dinafara: o
ta tepoasa, zburlita, agatata in tufe, pe margini abrupte de drumuri si de
paduri. Semn distinct: fructele marunte, portocalii, extrem de vizibile si de
vii, mai ales in contrast cu albul imaculat al zapezii. Da. Catina este o ta ce traieste si iarna. Creste din Carpati si
pana in
Catina (Hipophae rhamnoides) este
un arbust foarte putin pretentios la conditiile de sol sau la precipitatii. Este mare iubitoare de lumina si creste in general in locurile unde
alte te nu pot vegeta. Asa ca o vom gasi pe
prundisuri, pe coastele de deal uscate si erodate, pe terenurile saraturoase,
pe stancarii, dar si in luncile raurilor. Are ramurile albicioase si
inarmate cu spini puternici, pentru a se apara de orice fel de daunator. In aceasta perioada a anului este
practic imposibil de confundat, fructele sale portocalii fiind singurele care
au mai ramas pe ramuri si nu sunt uscate, ceea ce o face foarte usor de
recunoscut.
In principal, se
folosesc fructele, care sunt o adevarata farmacie, continand aproape toate
vitaminele si mineralele necesare organismului uman. Foarte putini
stiu insa ca si alte parti ale tei au proprietati terapeutice deosebite.
De pilda, scoarta de pe ramuri are efecte antiseptice, astringente si
remineralizante foarte puternice, in timp ce radacinile
sunt un antibiotic si un stimulent imunitar extraordinar.
Fructele se desprind foarte greu de pe ramuri, iar
spinii va vor rani in timpul culesului. Pentru a
simplifica lucrurile, crengutele incarcate cu fructe vor fi mai intai desprinse
prin taiere de pe trunchi, urmand ca ulterior sa fie
luate fructele de pe ramuri cu ajutorul unei furculite. Contrar asteptarilor,
acest tratament nu va dauna tei, care are o
asemenea vitalitate, incat in urma taierii va scoate de doua - trei ori mai
multe ramuri (este o metoda folosita de gradinari pentru a indesi arbustii de
catina din gardurile vii) in anul urmator de vegetatie.
Scoarta de pe ramurile care raman
dupa culegerea fructelor se desprinde simplu, prin cojirea cu un cutit. Pentru simplificare, in terapie se folosesc ramurile cu tot cu
scoarta, asa cum vom vedea in continuare, la metodele de preparare.
Radacinile sunt rareori folosite in terapie, pentru
ca, pe de o parte, sunt greu de obtinut (dezgroparea acestora nu este o treaba deloc usoara), iar pe de alta parte, taierea
lor, spre deosebire de cea a crengutelor, afecteaza grav vitalitatea
arbustului. In plus, aceste radacini au proprietati destul de asemanatoare cu
scoarta, asa ca avem un inlocuitor valoros.
Pulberea - se obtine din scoarta lasata la uscat
vreme de doua saptamani si apoi macinata cu rasnita electrica de cafea. Se
obtine astfel un praf gri-albicios, cu virtuti
vindecatoare deosebite, din care se administreaza cate o jumatate de lingurita
de patru ori pe zi.
Tinctura - sapte linguri de praf de coaja se pun
intr-o sticla cu 250 ml alcool alimentar de 70-80 de grade. Se
lasa la macerat 15 zile, agitand des, dupa care se strecoara. Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita diluata in 100 ml apa. Extern, se dilueaza in functie de toleranta si se aplica pe rani ca
cicatrizant.
Decoctul - se obtine din crengile necojite si cu
eventualele
Preparat dezinfectant - se fierbe o mana de ramuri
de catina, taiate marunt, in jumatate de litru de otet, la foc mic, vreme de 10
minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. Ramurile ramase dupa
filtrare se ard complet, iar cenusa rezultata se combina cu putin din otetul
obtinut anterior, asa incat sa se formeze o pasta, care se aplica pe locurile
afectate.
Sucul proaspat se obtine din fructele de catina de
curand culese, care se spala cu apa rece si apoi se
zdrobesc in mixer sau prin masina de tocat. Se obtine un
suc gros, portocaliu la culoare, care se consuma in maximum 24 de ore de la
preparare. Se iau 2-3 linguri de patru ori pe zi, de
obicei diluat cu suc de mere.
Siropul se prepara amestecand o
jumatate de litru de suc cu o jumatate de litru de miere. Dupa omogenizare, acest amestec se pastreaza intr-o sticla bine
inchisa, la frigider, unde rezista si cateva luni. Se iau
cate patru-sase linguri pe zi, in cure de lunga durata.
Pulberea de fructe uscate se
obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a fructelor uscate. Se administreaza cate o lingurita, de patru ori pe zi, ca
vitaminizant si remineralizant.
Uleiul de catina poate fi extras
numai cu o aparatura speciala. Il gasim in
Plafaruri si farmacii, ca atare, sau conditionat sub forma unor gelule. Se administreaza cate 30 de picaturi, de trei ori pe zi, in cure de
minimum trei saptamani.
Catina in uz intern
Imunitate
scazuta, sensibilitate la infectii - se va face o cura cu suc de catina,
din care se beau 3 linguri, de patru ori pe zi, diluat cu putina apa sau suc de
mere. Acest suc are puternice efecte remineralizante si vitaminizante, ajutand
organismul sa lupte cu boala. Mai mult, fructul de
catina are proprietati antibiotice, combatand direct infectiile bacteriene.
Hepatita acuta, hepatita cronica evolutiva, ciroza in faze incipiente - o eficienta extraordinara are
urmatorul preparat: un sfert de litru de decoct de ramuri, obtinut dupa reteta
de mai sus, se combina cu o jumatate de pahar (100 ml) de suc proaspat de
fructe de catina. Rezulta o licoare foarte putin placuta la
gust, dar cu efecte antivirale, tonice si regenerative hepatice extraordinare.
Se beau doua pahare (aproximativ 400 ml) din acest preparat
zilnic, in cure de minimum doua luni.
Adjuvant in gripa, bronsita, pneumonie - se iau zilnic 6 linguri de sirop
de catina pe stomacul gol, cu putina apa. Este un
stimulent imunitar rapid, mareste rezistenta organismului la accesele de febra,
grabeste vindecarea.
Hemoragii
Copii rahitici, distrofici, foarte sensibili la boli - se administreaza in fiecare zi
cate 6 lingurite din amestecul in parti egale ale sucului de fructe cu decoctul
de tulpini de catina. In ciuda gustului, are efecte remineralizante si
vitaminizante inegalabile. In medicina populara
romaneasca, se mai recomanda baile facute saptamanal cu decoct de tulpini de
catina.
Bolile splinei -
se combina o parte de tinctura de scoarta de catina cu trei parti de suc de
fructe de catina. Se obtine un preparat slab
alcoolizat, din care se ia cate o lingura de patru ori pe zi, in cure de
minimum 60 de zile.
Sterilitate masculina si feminina, imbatranire prematura - se face o cura cu ulei de catina,
din care se iau cate 30 de picaturi, de doua ori pe zi. Este un
foarte puternic vitaminizant E (vitamina tineretii si fertilitatii) si
relanseaza activitatea hormonala, atat la femei, cat si la barbati.
Depresie, anxietate - se face un tratament cu extract complet de catina,
obtinut prin combinarea in proportie 2:1 a sucului de catina cu decoctul de
catina. Acest preparat este bogat printre altele in
serotonina - un neurotransmitator care induce o stare de calm, de curaj si de
optimism.
Adjuvant in dermatoze diverse - se face o cura de patru - sase saptamani cu ulei de
catina, care stimuleaza puternic procesele trofice de la nivelul pielii. Se iau cate 30-50 de picaturi de ulei de catina de doua ori pe
zi.
Diaree, dizenterie - ca remediu de urgenta, se iau 1-3 lingurite de pulbere de scoarta de catina. Pe termen lung, rezultate foarte bune se obtin prin tratamentul cu decoct de ramuri, din care se beau 3 cani pe zi. Are puternice efecte astringente si antibiotice (neutralizeaza bacteriile din intestin), fiind util si in tratarea enteritelor, colitelor, precum si a cistitelor hemoragice.
Eczeme infectioase
- se aplica pe locul afectat preparatul dezinfectant obtinut prin combinarea
otetului din ramuri de catina cu cenusa rezultata in urma arderii lor.
Aplicatia se face de doua ori pe zi, pana la completa vindecare.
Pentru protectia pielii impotriva razelor ultraviolete si a frigului - se recomanda combinarea a 50 de
picaturi de ulei de catina cu o lingura dintr-un unguent obisnuit, obtinandu-se
o crema cu virtuti de protectie excelente. In medicina populara, se folosea un preparat rudimentar, dar cu efecte uimitor de bune: trei
linguri de pulbere fina de catina, obtinuta din fructele uscate prin macinare,
urmata de o cernere ulterioara, se combinau cu patru linguri de unt si se
amesteca bine pana la omogenizare. Aceasta unsoare se pastra
la rece si se aplica de cate ori era nevoie.
Raie - se aplica pe locul afectat pasta obtinuta din cenusa de ramuri de catina combinata cu otetul. Dupa ce se unge bine locul, se pune deasupra o folie de plastic, care se leaga astfel incat sa creeze un mediu cat mai umed pe zona tratata. Aplicatia dureaza patru ore si se face de doua ori pe zi, vreme de minimum o saptamana.
(Tamarix ramosissima). Este indicat in special uleiul de catina. Intern, se iau 30 picaturi de 3 ori pe zi. Extern, are un puternic rol cicatrizant. S [...] |
Partile utilizate: frunzele. Principalii constituenti: licina (alcaloid), heterozit azotat. Proprietati: moderator al sistemului parasimpatic, [...] |
Ca rezultat al sesizarilor catre Consiliul de Ministri si a interventiei Consiliului National pentru Stiint [...] |
Copyright © 2010 - 2024
: eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact
Despre medicina naturista |
Alte sectiuni |
Ai o problema medicala? |