Catina - unde gasim catina, cum preparam fructele de catina?

CATINA

Retete noi, din fructe, scoarta si radacini

     Sa mai descrii inca o data catina e aproape un pleonasm. Am scris asa de mult si de des despre ea in inile revistei, incat o cunoasteti, desigur, pe dinafara: o ta tepoasa, zburlita, agatata in tufe, pe margini abrupte de drumuri si de paduri. Semn distinct: fructele marunte, portocalii, extrem de vizibile si de vii, mai ales in contrast cu albul imaculat al zapezii. Da. Catina este o ta ce traieste si iarna. Creste din Carpati si pana in Himalaya, unde ajunge la altitudini de peste 5000 de metri, fiind una din speciile vegetale cele mai rezistente din lume. Este printre putinele te medicinale care pot fi culese si pe vreme de iarna, fructele sale rezistand pe ramuri fara sa-si piarda proprietatile terapeutice, chiar la geruri de - 40 de grade Celsius, sub zapezi de peste un metru. Remediu natural cu numeroase aplicatii terapeutice, ea este in primul rand un inabil energizant, ideal pentru fortificarea sistemului imunitar, in acest sezon asa de bantuit de raceli si de gripe. Nu va ramane decat sa mergeti sa o cumparati de la piata sau, si mai bine, sa o culegeti direct din natura, ca sa faceti pe gratis si o cura de oxigen.

Unde gasim catina
si cum o recunoastem

     Catina (Hipophae rhamnoides) este un arbust foarte putin pretentios la conditiile de sol sau la precipitatii. Este mare iubitoare de lumina si creste in general in locurile unde alte te nu pot vegeta. Asa ca o vom gasi pe prundisuri, pe coastele de deal uscate si erodate, pe terenurile saraturoase, pe stancarii, dar si in luncile raurilor. Are ramurile albicioase si inarmate cu spini puternici, pentru a se apara de orice fel de daunator. In aceasta perioada a anului este practic imposibil de confundat, fructele sale portocalii fiind singurele care au mai ramas pe ramuri si nu sunt uscate, ceea ce o face foarte usor de recunoscut.

Ce folosim de la catina

     In principal, se folosesc fructele, care sunt o adevarata farmacie, continand aproape toate vitaminele si mineralele necesare organismului uman. Foarte putini stiu insa ca si alte parti ale tei au proprietati terapeutice deosebite. De pilda, scoarta de pe ramuri are efecte antiseptice, astringente si remineralizante foarte puternice, in timp ce radacinile sunt un antibiotic si un stimulent imunitar extraordinar.
     Fructele se desprind foarte greu de pe ramuri, iar spinii va vor rani in timpul culesului. Pentru a simplifica lucrurile, crengutele incarcate cu fructe vor fi mai intai desprinse prin taiere de pe trunchi, urmand ca ulterior sa fie luate fructele de pe ramuri cu ajutorul unei furculite. Contrar asteptarilor, acest tratament nu va dauna tei, care are o asemenea vitalitate, incat in urma taierii va scoate de doua - trei ori mai multe ramuri (este o metoda folosita de gradinari pentru a indesi arbustii de catina din gardurile vii) in anul urmator de vegetatie.
     Scoarta de pe ramurile care raman dupa culegerea fructelor se desprinde simplu, prin cojirea cu un cutit. Pentru simplificare, in terapie se folosesc ramurile cu tot cu scoarta, asa cum vom vedea in continuare, la metodele de preparare.
     Radacinile sunt rareori folosite in terapie, pentru ca, pe de o parte, sunt greu de obtinut (dezgroparea acestora nu este o treaba deloc usoara), iar pe de alta parte, taierea lor, spre deosebire de cea a crengutelor, afecteaza grav vitalitatea arbustului. In plus, aceste radacini au proprietati destul de asemanatoare cu scoarta, asa ca avem un inlocuitor valoros.

Cum preparam scoarta
si ramurile de catina

     Pulberea - se obtine din scoarta lasata la uscat vreme de doua saptamani si apoi macinata cu rasnita electrica de cafea. Se obtine astfel un praf gri-albicios, cu virtuti vindecatoare deosebite, din care se administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi.
     Tinctura - sapte linguri de praf de coaja se pun intr-o sticla cu 250 ml alcool alimentar de 70-80 de grade. Se lasa la macerat 15 zile, agitand des, dupa care se strecoara. Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita diluata in 100 ml apa. Extern, se dilueaza in functie de toleranta si se aplica pe rani ca cicatrizant.
     Decoctul - se obtine din crengile necojite si cu eventualele frunze care au ramas. Doua maini de ramuri de catina, maruntite in prealabil, se lasa intr-o jumatate de litru de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar ramurile se maruntesc si se fierb vreme de douazeci de minute la foc mic, dupa care se filtreaza si se lasa la racit. In final, se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ trei sferturi de litru de preparat, care se consuma pe parcursul unei zile.
     Preparat dezinfectant - se fierbe o mana de ramuri de catina, taiate marunt, in jumatate de litru de otet, la foc mic, vreme de 10 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. Ramurile ramase dupa filtrare se ard complet, iar cenusa rezultata se combina cu putin din otetul obtinut anterior, asa incat sa se formeze o pasta, care se aplica pe locurile afectate.

Cum preparam fructele de catina

     Sucul proaspat se obtine din fructele de catina de curand culese, care se spala cu apa rece si apoi se zdrobesc in mixer sau prin masina de tocat. Se obtine un suc gros, portocaliu la culoare, care se consuma in maximum 24 de ore de la preparare. Se iau 2-3 linguri de patru ori pe zi, de obicei diluat cu suc de mere.
     Siropul se prepara amestecand o jumatate de litru de suc cu o jumatate de litru de miere. Dupa omogenizare, acest amestec se pastreaza intr-o sticla bine inchisa, la frigider, unde rezista si cateva luni. Se iau cate patru-sase linguri pe zi, in cure de lunga durata.
     Pulberea de fructe uscate se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a fructelor uscate. Se administreaza cate o lingurita, de patru ori pe zi, ca vitaminizant si remineralizant.
     Uleiul de catina poate fi extras numai cu o aparatura speciala. Il gasim in Plafaruri si farmacii, ca atare, sau conditionat sub forma unor gelule. Se administreaza cate 30 de picaturi, de trei ori pe zi, in cure de minimum trei saptamani.
Catina in uz intern
     

Imunitate scazuta, sensibilitate la infectii - se va face o cura cu suc de catina, din care se beau 3 linguri, de patru ori pe zi, diluat cu putina apa sau suc de mere. Acest suc are puternice efecte remineralizante si vitaminizante, ajutand organismul sa lupte cu boala. Mai mult, fructul de catina are proprietati antibiotice, combatand direct infectiile bacteriene.
     

Hepatita acuta, hepatita cronica evolutiva, ciroza in faze incipiente - o eficienta extraordinara are urmatorul preparat: un sfert de litru de decoct de ramuri, obtinut dupa reteta de mai sus, se combina cu o jumatate de pahar (100 ml) de suc proaspat de fructe de catina. Rezulta o licoare foarte putin placuta la gust, dar cu efecte antivirale, tonice si regenerative hepatice extraordinare. Se beau doua pahare (aproximativ 400 ml) din acest preparat zilnic, in cure de minimum doua luni.
     

Adjuvant in gripa, bronsita, pneumonie - se iau zilnic 6 linguri de sirop de catina pe stomacul gol, cu putina apa. Este un stimulent imunitar rapid, mareste rezistenta organismului la accesele de febra, grabeste vindecarea.
     

Hemoragii

Copii rahitici, distrofici, foarte sensibili la boli - se administreaza in fiecare zi cate 6 lingurite din amestecul in parti egale ale sucului de fructe cu decoctul de tulpini de catina. In ciuda gustului, are efecte remineralizante si vitaminizante inegalabile. In medicina populara romaneasca, se mai recomanda baile facute saptamanal cu decoct de tulpini de catina.
     

Bolile splinei - se combina o parte de tinctura de scoarta de catina cu trei parti de suc de fructe de catina. Se obtine un preparat slab alcoolizat, din care se ia cate o lingura de patru ori pe zi, in cure de minimum 60 de zile.
     

Sterilitate masculina si feminina, imbatranire prematura - se face o cura cu ulei de catina, din care se iau cate 30 de picaturi, de doua ori pe zi. Este un foarte puternic vitaminizant E (vitamina tineretii si fertilitatii) si relanseaza activitatea hormonala, atat la femei, cat si la barbati.
     

Depresie, anxietate - se face un tratament cu extract complet de catina, obtinut prin combinarea in proportie 2:1 a sucului de catina cu decoctul de catina. Acest preparat este bogat printre altele in serotonina - un neurotransmitator care induce o stare de calm, de curaj si de optimism.
     

Adjuvant in dermatoze diverse - se face o cura de patru - sase saptamani cu ulei de catina, care stimuleaza puternic procesele trofice de la nivelul pielii. Se iau cate 30-50 de picaturi de ulei de catina de doua ori pe zi.
     

Diaree, dizenterie - ca remediu de urgenta, se iau 1-3 lingurite de pulbere de scoarta de catina. Pe termen lung, rezultate foarte bune se obtin prin tratamentul cu decoct de ramuri, din care se beau 3 cani pe zi. Are puternice efecte astringente si antibiotice (neutralizeaza bacteriile din intestin), fiind util si in tratarea enteritelor, colitelor, precum si a cistitelor hemoragice.

Catina in tratamente externe

Eczeme infectioase - se aplica pe locul afectat preparatul dezinfectant obtinut prin combinarea otetului din ramuri de catina cu cenusa rezultata in urma arderii lor. Aplicatia se face de doua ori pe zi, pana la completa vindecare.
     

Pentru protectia pielii impotriva razelor ultraviolete si a frigului - se recomanda combinarea a 50 de picaturi de ulei de catina cu o lingura dintr-un unguent obisnuit, obtinandu-se o crema cu virtuti de protectie excelente. In medicina populara, se folosea un preparat rudimentar, dar cu efecte uimitor de bune: trei linguri de pulbere fina de catina, obtinuta din fructele uscate prin macinare, urmata de o cernere ulterioara, se combinau cu patru linguri de unt si se amesteca bine pana la omogenizare. Aceasta unsoare se pastra la rece si se aplica de cate ori era nevoie.
     

Raie - se aplica pe locul afectat pasta obtinuta din cenusa de ramuri de catina combinata cu otetul. Dupa ce se unge bine locul, se pune deasupra o folie de plastic, care se leaga astfel incat sa creeze un mediu cat mai umed pe zona tratata. Aplicatia dureaza patru ore si se face de doua ori pe zi, vreme de minimum o saptamana.