Este o plata, ierboasa viguroasa, inalta de peste 1 m, cu tulpina in patru muchii, frunze opuse, cu aspectul unei labe de gasca, cu peri aspri si flori roz, grupate in inflorescente compacte.

Se utilizeaza partea aeriana.

Este raspandita in zona de campie si de deal, pana la altitudinea de 500 - 600 m. Creste in buruienisurile de pe marginea drumurilor si a cailor ferate, la marginea padurilor. in locuri poienite, pe langa garduri, pe terenuri necultite.
Se recolteaza rful inflorit (aprox. 25 cm), iar ramurile se taie cu foarfeca.In uz intern, are proprietati asemanatoare lerianei. dar de 3 ori mai puternice. Este un sedativ puternic al sistemului nervos central si cardiac hipotensiv
Se recomanda in stari depresive nervoase, in dereglari functionale ale sistemului nervos vegetativ. Se foloseste pentru reglarea batailor inimii de origine nervoasa, tulburari de menopauza, linistirea starilor de sufocatie in astm, pentru reglarea presiunii sangelui, facand sa scada tensiunea arteriala (in hipertensiune arteriala).
Se recomanda in toate starile in care organele sunt antrenate de o excitatie nervoasa. Favorizeaza digestia, datorita principiului amar.
Contra tensiunii marite, se bea ceai de frunze, in amestec cu odolean.In stari nervoase urmate de balonarea stomacului, ceaiul se recomanda in urmatoarea combinatie: 20 g talpa gastei, 20 g chimion. 20 g leriana, 20 g fenicul. Se face o infuzie cu 1 lingura din acest amestec de te la o cana de apa. Dupa 15 minute ceaiul se strecoara. Se beau 3 ceaiuri caldute pe zi.
Tinctura (20 g ta'maruntita la 100 g alcool de 70"), care se macereaza timp de 7-8 zile. Din aceasta se iau 20-40 picaturi de 2-3 ori pe zi. Extern: pentru comprese si bai, se foloseste infuzia din 25 g ta la 200 ml apa clocotita; pentru reducerea umflaturilor si cicatrizarea ranilor se foloseste sub forma de cataplasme : 50 g ta maruntita la 1 litru de apa.