Apa dulce de pe continente si cea subterana reprezinta mai putin de 1 % din apa de pe Pamant. Poluarea a atins o mare parte a acestor rezerve: lacuri, ape curgatoare, apele din acferele aflate la adancime redusa si langa centrele urbane foarte populate. Numarul posibililor poluanti ai apei dulci este in crestere.
Orice apa naturala - apa de ploaie, apele de suprafata sau cele subterane - contine substante chimice dizolvate. Unele din substantele care se regasesc in apa sunt daunatoare sanatatii umane.

Calitatea apei

Apa de ploaie, care este denumita apa proaspata, contine dizolvate substante chimice in special din zonele industriale unde exista poluarea aerului. Apa din precipitatii ajunge in sol, ea interactionand cu rocile, fertilizantii (nitrati si fosfati), ierbicidele si pesticidele (esteri organofosforici, arsenati, hidrocarburi clorate etc), cu debrisul organic, si dizolva substantele naturale in afara celor provenite din actitati omenesti. Evaluand calitatea apei, trebuie luate in considerare si aceste aspecte. Calitatea apei este descrisa in multe moduri. O abordare curenta a problemei este cantitatea de substante chimice dizolvate in ppm (parti pe milion) sau, pentru substante foarte diluate, in ppmd (parti pe miliard).
Alta modalitate pentru a exprima calitatea apei este, in termeni de total al solidelor dizolvate in TSD, suma concentratiilor tuturor solidelor dizolvate in apa. Nivelul accepil de TSD variaza in functie de cerinte. Standardele specifica un maxim de 500 sau 100 TSD pentru apa poila.
Alti parametri sunt de asemenea relevanti in descrierea calitatii apei. Unul este pH-ul, care este o masura a aciditatii sau alcalinitatii apei. PH-ul din apa este invers proportional cu aciditatea: cu cat pH-ul e mai scazut, cu atat aciditatea apei creste. Apa neutra are un pH de 7. Din motive de sanatate, concentratia anumitor bacterii trebuie avuta si ea in vedere atunci cand se vorbeste de apa poila. Un parametru al calitatii apei, care a fost luat in considerare nu de mult timp, este prezenta elementelor naturale active in apa, elemente care prezinta un risc pentru consumul de apa. in afara de problemele legate de sanatate, exista unele proprietati care altereaza calitatea apei si in alte sensuri. In zonele in care apa este colectata din acfere calcaroase, ea poate fi descrisa ca fiind dura. Apa dura contine dizolvate substante precum calciul si magneziul. Cand concentratiile de calciu si magneziu depasesc 80

100 ppm, duritatea apei dene o problema pentru sanatate. Duritatea apei este asociata cu bolile cardiovasculare, bolile endocrine (gusa, hipertiroidism, rahitism), bronsita cronica, litiaza renala, mortalitate in general. Multi oameni care locuiesc in astfel de zone folosesc dedurizarea apei, care inlatura calciul si magneziul, adaugand in schimb alti ioni, cei de sodiu. Ionii de sodiu pron din clorura de sodiu care se adauga apei dure. Ingredientul activ al substantelor dedurizante este o grupare de silicati hidratati mineral care se numesc zeoliti. Zeolitii prezinta o capacitate neobisnuita pentru schimbul de ioni (3, 53).In cei peste 30 de ani de experienta si tratamente am utilizat apa de la robinet, apa distilata, apa plata, apa sarata din fantani (maratoare), apa de mare si apa de pe tarate. De la inceput s-au eliminat apele minerale si apele de izvor, din zonele calcaroase si cele neanalizate.
Din anul 1986, nu am utilizat apele distilate si apele plate, eficienta lor nefiind deosebita fata de a apei de la robinet. S-au continuat tratamentele utilizand apa de la robinet, apele sarate si apa de pe tarate preparata cu apa de la robinet. Aceste ape contin in special elemente urma, care, alaturi de cele continute de argila, sunt asimilate usor in organism, fara a provoca efecte secundare, ca in cazul utilizarii medicamentelor. Apa argiloasa, preparata cu apa de pe tarate, este benefica datorita continutului de magneziu, care creste absorbtia de fosfor si scade biodisponibilitatea de calciu. Apa de la robinet se poate utiliza si datorita faptului ca argila anihileaza clorul, neutralizeaza gustul neplacut si sterilizeaza apa, lucru confirmat si de alti cercetatori (12, 13, 14, 31).
Apa de la robinet contine elemente majore, elemente esentiale si elemente utile meolismului, si acestea sunt:

Litiul, cu un continut in apa (100 u.g/1), prene bolile coronariene, are efect in tratarea tulburarilor de comportament si a celor mentale.

Cromul, continut de apa de la robinet, joaca un rol important in profilaxia bolilor coronariene. in apa, cromul se gaseste sub forma de ioni cromati Cr04"2 sau Cr3+. Cr6+ existent in apa este mult mai bine transportat si asimilat de organism decat Cr + prezent in alimente, dar e mai putin activ din punct de vedere biologic. Cr6+ este intalnit deseori in concentratie mai mare de 0,05 u.g/1 in apa de la robinet. Apa bogata in Cx6+ asigura un necesar zilnic suficient. Cromul este un element esential care actioneaza ca si un cofactor al insulinei. Diabetul zaharat este un factor de risc in cazul aterosclerozei si bolilor coronariene, iar cromul s-a dovedit a proteja organismul de leziunile aterosclerotice amplificand actiunea acesteia si favorizand biosinteza acizilor grasi hepatici. in cazul omului, se pare ca si cromul din apa joaca un rol important in profilaxia bolilor coronariene (32, 33, 56).

Fluorul. Este deja cunoscut ca fluorul din apa, in concentratie de 1 mg/l, joaca un rol important in profilaxia cariilor dentare. Este de retinut faptul ca 80% din necesarul de fluor necesar organismului este asigurat de apa de la robinet.

Iodul. Apa de la robinet contribuie cu o cantitate suficienta la necesarul de iod pe zi. Iodul continut de apa este corelat din punct de vedere negativ cu frecventa bolilor cardiovasculare. Susceptibilitatea la afectiuni cardiovasculare creste acolo unde sunt mai putin de 2-3 mg/1 de iod in apa poila. Aceasta cantitate este valoarea critica pentru aparitia gusei endemice. Gusa este afectiunea asociata cu o deficienta de iod. Se stie, inca din antichitate, ca aceasta afectiune a fost asociata cu utilizarea unor tipuri de ape care, secole mai tarziu, s-au dovedit a fi sarace in iod. Studii recente efectuate in Grecia edentiaza ca, in zonele cu prevalenta crescuta a gusei, concentratia de iod in apa este doar de 0,3 u.g/1, pe cand in alte zone s-a gasit o concentratie de 25 ug/1 (14, 33, 53, 56).

Siliciul. S-au facut descoperiri interesante legate de prezenta siliciului in apa poila si bolile coronariene. Prezenta scazuta a deceselor prin boli coronariene a fost in zonele cu apa cu duritate mare, cu continut de 17 mg siliciu pe litru, fata de alte zone, unde s-a inregistrat o concentratie de 7,6 mg siliciu pe litru. Siliciul este un mineral tal pentru tesuturile organice. Siliciul are un important rol pentru sistemul osos, vascular, nervos, respirator. Interne asupra fibrelor elastice, tendoanelor, pielii. Este antitoxic, cicatrizant. Alaturi de zinc, magneziu, cupru si calciu combate oboseala, demineralizarea, reumatismul, rahitismul si fixeaza fosforul

Calciul. Rolul nutritional al calciului care intra in compozitia apei este controversat. in zonele alimentate cu apa dura, de obicei, mortalitatea datorita bolilor cardiovasculare este mai scazuta decat in zonele cu apa cu duritate mai mica. Se crede ca apa cu duritate mare nu este atat de coroziva ca si apa cu duritate mica si de aceea existenta unor metale daunatoare (Pb, Cd, Cu) in apa este mai mica. Calciul din apa joaca un rol predominant in aceasta situatie, el prevenind absorbtia si transportul ionilor toxici din intestin in sange. Necesarul zilnic de calciu este de 800-l000 mg/zi.

Magneziul. Relatia dintre duritatea apei si mortalitatea prin boli cardiovasculare a fost semnalata prima data in Japonia, cand s-a edentiat o corelatie intre calitatea apei de baut si morbiditatea prin bolile cardio-vasculare. Duritatea apei este data de Ca si Mg, ca de altfel si de sursa cationilor metalici prezenti in apa, in afara metalelor alcaline. in asocierea dintre duritatea apei si bolile cardiovasculare, un rol mai important decat calciul il are magneziul. Magneziul, impreuna cu sodiul si potasiul, joaca un rol important in conducerea impulsurilor electrice cardiace si contractibilitatii celulelor cardiace. Ratia de magneziu, potrit recomandarilor U.S. Food Nutritional Board, este de 5 mg/kg/zi, in timp ce expertii FAO/OMS recomanda 6mg/kg/zi. Frecventa bolilor cardiovasculare a fost observata in zone in care apa poila contine mai putin de 15 mg/l Mg, in timp ce o frecventa mai scazuta a fost observata in zonele unde magneziul este de 36 mg/l. Moartea subita a unor adulti, datorita unui infarct, fara simptome care sa-l preceada, de asemenea a fost intalnita in zonele cu apa cu duritate mica si in care exista un deficit de magneziu. Asocierea dintre mortalitatea datorata bolilor cardiovasculare si nivelele de magneziu din apa este sustinuta de cunostintele asupra functiilor magneziului. Magneziu] este un activator enzimatic (Na+/K+-ATP-aza) si regleaza meolismul celular, tonusul muscular si transportul ionilor prin membrana celulara. Un nivel scazut de magneziu duce la o scadere a concentratiei intracelulare a sodiului si la o crestere a nivelului calciului. Magneziul cauzeaza vasodilatatie prin stimularea eliberarii prostaciclinei endoteliale si in vo, prene vasoconstrictia vaselor intracraniene dupa hemoragia subarahnoidiana experimentala. Trebuie precizat ca magneziul din apa este cel mai absorbit, motiv pentru care se recomanda un continut de magneziu de 30 mg/l. in STAS-ul nr.l 342/1991, la conditiile de calitate a apei poile pentru, magneziu concentratia maxima admisa e de 50 mg/l (in cazul in care concentratia de sulfati - SO42 - depaseste 20 mg/l, concentratia maxima admisa de Mg2+ este de 30 mg/l), iar concentratia maxima admisa exceptional este de 80 mg/l . Apa de pe taratele de grau sau orz, preparata cu apa de la robinet, completeaza aportul de magneziu in apa, fiind de mare importanta datorita faptului ca biodisponibilitatea magneziului din apa este mai ridicata decat a magneziului din alimente.
In sectiunea Magneziul in biologia si patologia umana, la . 52-59, dr. Mariana Vlad, doctor in medicina, medic primar, cercetator stiintific principal gr. I, la Institutul de Sanatate publica Cluj-Napoca, confirma faptul ca apa de la robinet este o sursa importanta de microelemente pentru organism. in apa, sarurile microelementelor, cu exceptia siliciului si fierului, se gasesc sub forma dizolvata, pe cand in alimente, sub forma de saruri nedizolvate. Totusi se consuma o cantitate foarte mica de apa.
Apa, din punct de vedere al continutului in elemente chimice sub forma de ioni liberi si usor absorbabili, este o sursa importanta in nutritie, care nu poate fi neglijata. Acest lucru este valabil pentru Li, F, Ca, Cu, Mg, Fe si Zn. Mai mult de 10% din necesarul zilnic pentru aceste elemente este asigurat prin consumul de apa

Tabelul de mai jos:

Contributia maxima a apei poile in aportul

Aport zilnic Din apa poila

Elemente mg max mg si %

Li 0,1 0,02 20

Mo 0,2 0,0004 0,2

Se 0,2 0,005 2,5

Sn 0,2 0,012 6

Cr 0,2 0,01 5

I 0,2 0,005 2,5

Ni 0,3 0,026 9

F 1,2 1 80

V 2,0 0,012 0,6

Cu 2,5 0,7 28

Mn 3,0 0,12 4

Zn 10 1,4 14

Fe 23 3,0 13

Mg 250 45 18

Ca 1000 280 28

Studiile au edentiat ca prezenta acestor elemente in apa poila face diferenta dintre starea de sanatate si boala

Printre bolile "ucigatoare" ale societatilor, si indeosebi a acelora din tarile industrializate, din acest sfarsit de secol, se inscriu bolile cardiovasculare (BCV), ele reprezentand principala cauza de deces in multe tari, inclusiv in tara noastra, unde cuprinde peste 60% din cauzele de deces .In sectiunea sa, Hrana pentru ata, doctorul Daniel Menrath confirma afirmatiile mele prind utilizarea apelor de izvor:
"Apa de izvor nu este recomandata, deoarece contine minerale anorganice, pe care corpul uman nu le poate folosi sau precipita si care se agata de colesterolul din corp si se depun sub forma de placi groase pe artere".

Tot doctorul Daniel Menrath mentioneaza:

"Nu va lasati inselati de interese comerciale sau de spoturi publicitare legate de anumite produse" .
Este valabila aceasta recomandare pentru cei care indica in terapia cu argila apa de izvor, apa argiloasa preparata din argile tratate chimic si cu adaosuri de alumina sintetica sau pentru cei care indica tratamente cu argila dupa culoare, neanalizate mineralogic si fizico-chimic.
Faptul ca orientarea mea spre utilizarea apei de la robinet ca sursa de preparare a apei argiloase si a cataplasmelor a fost corecta este confirmata de cercetatorii americani (Ray Pandergraft si colaboratorii) (41, 42).
Recomand pentru terapia cu argila utilizarea apei de la robinet, apa de pe tarate, apa distilata, apa plata, iar pentru unele afectiuni apa de mare si sarata. Apa din fantani, desi contine elemente urma din roci, nu o recomand decat daca se cunoaste calitatea.
Dintre apele de izvor le recomand pe cele de la Stana de Vale (nu de la Rieni) si apele izvoarelor de Sub Pini, cota 1480, din Masivul Vladeasa. Cele 10 izvoare de Sub Pini, dintre care 2 principale, care au debitul foarte mare, aflate pe vaile: Valea Zanogii si Valea Racadului, sunt considerate "ca fiind cea mai buna apa e din Europa".