Prepararea pastei de argila este fsectiune simpla: punem argila intr-un recipient de sticla, de lemn, de faianta, de portelan (niciodata in vas din metal sau din material plastic) si amestecam

adaugind apa

pina obtinem o pasta densa, putin mai moale decit pasta de modelat. Unii recomanda sa acoperim argila cu apa si sa asteptam citeva ore ca sa se obtina un terci omogen.
Din ea vom face cataplasme, groase (dupa indicatii) de 1,52 cm si cu o suprafata care sa depaseasca putin regiunea tratata.
Cataplasmele (plasturii) vor fi, dupa caz, aplicate reci, caldute sau calde:
Reci, pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului, in acest caz reinnoindu-se de indata ce se incalzesc (15, 20, 30 de minute in genere). Daca persista senzatia de rece, se va inlocui cataplasma printr-una calduta.
Caldute sau calde pe regiunea hepatica, pe rinichi, pe ca, pe oase. Cataplasma va fi aplicata direct pe piele, la nevoie prin intermediul unui tifon.
Anumite afectiuni (afectiuni cardiace, contuzii, varice) se Irateaza, cel putin la inceput, prin aplicari de ccmprese, si apoi cu cataplasme. Pentru a le prepara este de ajuns sa obtinem o fiertura foarte limpede, in care vom inmuia o bucata de pinza care nu se stoarce inainte de asezarea pe locul respectiv.
Cataplasmele si plasturii se vor fixa. dupa regiunile tratate, printr-o fasa Velpeau, o centura de flanela sau .un bandaj in forma de T (pentru perineu).

Pentru un- plasture la ceafa, se fixeaza banda de imobilizare in jurul fruntii, nu al gitului.
Durata aplicarii variaza, dupa caz, de la o ora* la douatrei ore, uneori toata noaptea. Daca apar senzatii neplacute (frig, durere), se va scoate cataplasma si nu se va reinnoi decit dupa 12 sau 24 de ore. tn cazul in care cataplasma se usuca prea repede, va fi inlocuita prin alta proaspata.
Dupa scoaterea plasturelui sau a cataplasmei, ramasitele aderente la piele se indeparteaza prin spalari simple cu apa rece sau incropita.
Ritmul aplicarilor variaza dupa afectiuni si dupa reactiile bolnavului.
Ab'cese, supuratii diverse: se reinnoiesc plasturii din jumatate in jumatate de ora, apoi dintr-o ora si jumatate intr-o ora si jumatate, zi si noapte, daca este necesar.
Pentru noapte se poate inlocui plasturele printr-o compresa cu apa argiloasa, care se va reinnoi o data sau de doua ori.
Regiunile lombare, abdomen, partea inferioara a acestuia, regiunea hepatica: aplicarile pot provoca reactii mai mult sau mai putin vii. De aceea, le vom limita la o cataplasma pe zi, mentinuta doua pina la patru ore. Vom putea uneori sa lasam plasturele toata noaptea.
Nu vom face mai multe aplicari in acelasi timp. in cazul in care plasturii vor fi indicati in mai multe locuri (partea de jos a abdomenului si plaminul, de exemplu), se va respecta un interval de doua la patru ore intre diversele aplicari.
Femeile se vor abtine de la aplicari de argila in timpul menstrei.
Dupa folosire este necesar sa aruncam argila, caci este impregnata de toxine. Se vor spala bandajele utilizate.
Orice cura externa cu argila trebuie precedata sau insotita cu un tratament dezintoxicant intern prin fitoaromaterapie, suc de lamiie, laxative usoare, argila in genere, alimentatie echilibrata atoxica.
O data inceputa cura de argila nu trebuie intreupta

decit in cazuri de exceptie. Ea declanseaza, un ansamblu de procese succesive (drenaj, re vitalizare), iar oprirea lor ar putea fi nefasta. La inceput, ca si in alte numeroase cure active, se va putea observa o agravare aparenta a afectiunii (marirea unei plagi atone, a unui ulcer, recrudescenta temporara a durerilor reumatice).
Vom incepe totdeauna cu cataplasme mai subtiri (1/2 cm), putin intinse, timp de una la doua ore. Progresiv, se vor utiliza plasturi de 12 cm grosime, de formate mai mari si cu durate de aplicare mai lungi. Toate acestea, cu conditia ca ele sa fie bine suportate.
Pe linga plasturi si comprese, argila poate fi intrebuintata cu folos pentru pudrare, in chip de talc, atit la sugari, cit si la copii si la adulti. Peste jupuirile cutanate si peste plagi, pudrarea cu argila are o actiune antiseptica si cicatrizanta. La fel si pentru .crapaturi, eczeme, ulcere, anumite cazuri de eritem.
Mastile de frumusete contin foarte adesea argila. Se va proceda mai simplu, mai economic si mai eficace, folosind argila in pudra, din care se va face o pasta cu jumatate apa, jumatate suc de castravete, de rosii sau de struguri (R. Dextreit). Pasta aceasta va fi intinsa in strat subtire pe toata fata si pastrata pina se usuca: cincisprezece minute pina la o jumatate de ora. Se, va indeparta cu apa calduta. Procedeul acesta, o data pe saptamina, prezinta numai avantaje. Se trateaza astfel acneea, eruptiile fetei, cuperoza, ridurile. Argila praf, amestecata cu ulei de masline, da o crema alinatoare, deopotriva de eficace in toate cazurile enumerate.
Pe de alta parte, argila poate fi utilizata in injectii vaginale si in spalaturi, in doze de 34 linguri la litrul de apa, usor incropita (scurgeri albe, metrite, colite, rectite, parazitoze intestinale).
Pentru bolnavii cu prescrieri de bai de namol, care n-au timpul sau mijloacele de a se duce intr-o statiune termala specializata, prezentam mijlocul de a beneficia, totusi, de metoda aceasta terapeutica: se va prepara un terci de argila in cantitate suficienta pentru a umple o cada sau un butoi. Baia va putea fi folosita de mai multe ori. Va fi de ajuns sa adaugam, de fiecare data, o cantitate suficienta de apa calda.
Durata acestor bai va fi de 510 minute la inceput, apoi de 1520 de minute. Baile se vor face din doua in doua zile sau de doua ori pe saptamina, timp de o luna. Se repeta daca este necesar dupa o intrerupere de trei

cinci saptamini. Sint indicate mai cu seama in cazuri de artritism, afectiuni reumatismale sau osoase si deopotriva in anemie.
Baile locale vor fi practicate in cazul reumatismelor miinilor sau ale picioarelor. in masura posibilitatilor apa de mare este preferabila sau cea in care s-a pus sare marina.
Prin compozitia ei, sarea marina nerafinata a ocupat totdeauna un loc important in tratamentele unor numeroase afectiuni. Ea contine magneziu, brom, iod, cupru, nichel, aur, cobalt, sodiu, fosfor, calciu, in starea de saruri diverse, in substante ponderabile sau sub forma de catalizatori. De aceea intervine in mod obligator In carente si actioneaza puternic in fenomenele de oxidoreducere. Proprietatile ei bacte-ricide, tonifiante si citofilactice sint de eme indelungata recunoscute si folosite din plin.
Sarea marina poate fi socotita intermediarul dintre mare si pamint. Ca si argila, ea pare sa extraga toxinele.
Apa sarata este indicata pentru spalarea plagilor, gargare, bai ale gurii (artrita dentara si pioree (supuratie); este recomandat sa se faca, in fiecare dimineata si de mai multe ori pe zi, bai ale gurii cu apa foarte sarata: o lingura cu sare marina la un pahar de apa.
Baile cu apa sarata sint tonifiante, antiscrofuloase, antianemice: 23 kg de sare marina pentru o baie calda de 1520 de minute pentru adulti (1 kg pentru un copil mai mic de 12 ani). Se vor face, astfel, una doua bai pe saptamina.
Baile de picioare, calde, cu apa sarata (3 miini de sare marina) au virtuti asemanatoare.In anumite cazuri de dezechilibru endocrin, se va adauga baii calde sarate un decoct de vareci (iarba de mare) culari (goemon) sau de laminariaflexicaulis, alge curent folosite (cf. modulului: Alge, lamtnart, vareci).
Cataplasmele pregatite cu vareci culari si cu sare au, pe de alta parte, efecte asupra obezitatii.
Sarea marina si apa sarata ne fac imediat sa ne gindim la apa marit, ale carei virtuti terapeutice, cunoscute de milenii, au fost explicate stiintific prin multiple lucrari.

Compozitia apei de mare este complexa: sodiu, potasiu, litiu, cesiu,, rubidiu, calciu, strontiu, bariu, magneziu, aluminiu, titan, fier, mangan, cobalt, zinc, cupru, plumb, argint, arsenic, staniu, brom, iod, fosfor acid sulfuric, fluor, clor, amoniac, siliciu, materii organice bazice si acide, acizi organici, materii c oloi dale, radioactivitate (citate de laboratorul biomarinei).
Compexitatea ei nu a permis sa fie reconstituita si incercarile de crestere de animale si de culturi vegetale in apa de mare artificiala s-au soldat cu esecuri.
Se cunosc, de eme indelungata, efectele adesea remarcabile ale bailor calde de apa de mare, in reumatisme, artroze, afectiuni ginecologice, sindroame dureroase in ansamblul lor. Unul dintre prietenii mei, un batrin medic breton familiarizat de numerosi ani cu terapeuticele apei de mare, preconizeaza de multa eme un tratament original al tuberculozei osoase. Este vorba pur si simplu de o pluta pe care sa fie intinsi bolnavii, in asa fel incit marea sa-i acopere aproape in intregime. O salupa cu motor trage pluta. La actiunea apei sarate s-ar adauga astfel un masaj placut, tonifiant al tesuturilor.
Voi reaminti pe scurt ca anumite produse farmaceutice nu sint decit niste di lut ii azotonice de apa de mare extrasa de la 10 sau 20 m adincime. Identitatea acestor solutii cu mediul interior al animalelor superioare este de asa natura incit ne permite sa facem sa traiasca celule izolate, indeosebi globulele rosii si albe. De aceea, preparatele acestea au dobin-dit, de multi ani un loc de frunte in tratamentul a numeroase afectiuni, vizind o regenerare veriila a organismului: inlocuirea treptata a mediului interior, saracit sau murdar, cu mediul cel mai potrivit dezvoltarii si activitatii optime a celulelor. Tin de tratamentul acesta afectiuni foarte diverse:
La sugari: toxicoza, gastroenteritele,'anorexia, unele eczeme.
La copii si la adulti: sindroamedizenterice, enteritesiconstipatia, , numeroase afectiuni cutanate, tuberculoza, unele afectiuni endocrine si ginecologice, rinitele, sinuzitele, anumite mielite, senescenta, anemia astenia.
Apa de mare poate fi utilizata ca atare, pe cale orala, in toate sin-droamele si afectiunile citate mai inainte.
Iata acum

cu toate ca subiectul nu are legatura directa cu argila citeva cuvinte despre nisip si despre aplicarile lui.
Baile de nisip au indicatii multiple: debilitate, demineralizare, rahitism, afectiuni osoase, artritisme, reumatisme. Herodot, cu circa cinci secole inaintea erei noastre, ii evidentia aplicatiile in astm, congestii pulmonare, in guta, unele paralizii, in slabire, hidropizie si nealgii.
Ca sa faci asemenea bai, este de ajuns sa sapi usor in nisip, sa te lungesti in groapa si sa te acoperi cu un strat destul de gros, in afara de cap, bineinteles, pe care il vei apara de soare cu o umbrela. Baile acestea vor fi facute in afara perioadelor digestive si nu trebuie sa depaseasca, la inceput, peste 15 minute; in optzece zile, se ajunge la o ora pe zi, in doua sau trei sedinte.
Ca si pentru baile de mare sau de riu, le vom intrerupe la aparitia senzatiei de frig.

Cataplasmele de nisip nu trebuie nici ele uitate. Punem la incalzit nisipul (de mare sau, la nevoie, de riu), intr-o oala ori intr-un cuptor. il turnam intr-un saculet adaptat regiunii pe care dorim sa-l aplicam. Cataplasma va fi mentinuta o jumatate de ora, o ora sau mai multe, si vom repeta tratamentul de doua pina la patru ori pe zi (nealgii, demineralizare).