Exceptind forma pe care unii se amuza sa o modeleze,
argila nu are, evident, nimic care sa poata reaminti de o leguma sau de un fruct. Dar, ca si getalele pe care le tine si le imbogateste, ea contine numeroase
minerale si oligoelemente. Este, ca si ele, inzestrata cu nenumarate calitati. De aceea, am socotit util sa-i consacram citeva ini in cadrul acestei lucrari.
Tot ce am spus cu privire la
varza si la aplicatiile ei, pe cale interna si externa, ar putea fi repetat, aproape cuvint cu cuvint, vorbind de argila. Aceasta terapeutica, foarte che, este intr-adevar de o putere rara si singura ei lipsa consta in faptul ca e prea cunoscuta, deci vulgarizata, in literatura secolelor trecute, vom gasi exemple uimitoare de vindecari intr-o multime de afectiuni adesea gra.
Argila pare sa posede aproape toate calitatile: este un agent foarte puternic de regenerare fizica, lucru mai bine cunoscut acum, cind s-au descoperit oligoelementele folosite in terapeutica. Compozitia
argilei ne permite sa explicam actiunea ei remineralizanta, reechilibranta si, deopotriva, antitoxica. Toate proprietatile acestea erau cunoscute din antichitate.
Se pare ca, in legatura cu argila, ca si in alte domenii, anumite lucrari chi au fost pierdute. Stim, totusi, ca egiptenii o foloseau pentru mumificarea cadavrelor (proprietatile antiseptice ale argilei).
Daca luam "ad literam" citate din lucrarile chi, argila pare sa fi fost inzestrata, in vremuri indepartate, cu anumite virtuti disparute in zilele noastre. intr-adevar, nu ne-ar mai trece prin minte sa tratam niste
tumori sau niste deformari osoase cu plasturi de argila, decit ca un tratament ajutator.
Se pune intrebarea: anumite populatii, lipsite de alte mijloace, nu folosesc, si astazi, pentru ingrijirea unor astfel de cazuri, doar plasturii si baile de argila si ce rezultate obtin? S-ar putea ca, aplicate unor leziuni osoase, plasturii sau baile de argila sa nu mai atinga, in zilele noastre, binefacerile observate odinioara in baza obisnuintei (traditiei) in cursul mai multor generatii sau a influentelor de ordin psihologic surnite la anumite grupuri omenesti (de civilizatie occidentala, de exemplu). Componentele biologice ale contemporanilor nostri sint, cu siguranta, intrucitva diferite de cele ale omului care vietuia acum doua sau trei mii de ani. Astfel, in urma cu mai putin de o jumatate de ac, se socotea ca procentajul normal de colesterolemie se situa intre 1,80 g si 2,20 g la litru. In prezent, numerosi autori cred ca poate fi ridicat la 2,402,50 g.
In felul acesta, reactiile la tratament pot sa se modifice in functie de conditiile fiziologice ale momentului. Poate ca este aici una dintre explicatiile posibile ale anumitor "moduri terapeutice", uneori defaimate: medicamentele noi facind legatura cu cele chi ajunse cu timpul inacti.
In Indochina, intre anii 19501953, multi medici au remarcat ca anumite medicamente, denite inoperante pentru ranitii francezi, se dodeau foarte eficiente cind erau administrate vietnamezilor.
Se pare ca deprinderea cu medicamentele naturale este in mod obisnuit limitata de timp. Dar, pentru multi contemporani, din cauza indelungatei uitari in care a fost tinut, tratamentul cu argila ar fi susceptibil sa joace rolul unei terapeutici "noi."
Medicul grec Dioscoride ii atribuia argilei o forta extraordinara.
Pliniu cel Batrin, Galen, Avicenna au vorbit indelung despre ea in scrierile lor.
Ludovic al XlV-lea uza bucuros de argila, pentru ca strasnica lui pofta de mincare ii pricinuia uneori anumite neplaceri. Literatura ne-a relatat, de altfel, despre fisurile anale, despre
hemoroizi si despre alte infirmitati din "pletora" Regelui-Soare. Este oare ratiunea pentru care, dupa Saint-Simon, Ludovic al XlV-lea facea o mare risipa de parfumuri?
In Sciences et Voyages, s-a putut citi, sub semnatura lui M. M. Deribiri si A. Esme: "Marco Polo semnala de pe atunci ca pelerinii care se duceau in orasul sfint Niabar erau adesea bolnavi de
febra din trei in trei zile sau din patru in patru zile, pe care o indepartau absorbind putin pamint rosu din locul situat aproape de cetate".
Mai aproape de noi, Kuhn (din Leipzig), Strutnpf, Just, Kneipp au contribuit mult la reabilitarea terapeuticii cu argila. Profesorul Strutnpf, de la Unirsitatea din Berlin, a prescris argila in anul 1903, la numerosi bolnavi atinsi de
holera ' asiatica. In fata rezultatelor obtinute, un librar, a denit proatorul metodei.
In timpul razboiului din 19141918 se adauga in must arul destinat unor regimente franceze o cantitate mica de argila. Contrar altor unitati, regimentele acestea n-au fost decimate de dizenterie. Trupele rusesti, de asemenea, foloseau argila pe cale interna.
Metoda este des intilnita, sub dirse forme, in numeroase medii populare. Exista tari in care bolnavii continua sa se trateze inghitind argila, mai ales in Africa, in America de Sud, in India, unde chiar Gandhi o recomanda.
Geografia anumitor tari aduce celor care folosesc argila dirse saruri minerale si metale, cum ar fi
fierul si calciul.
In Indochina am fost adesea surprins de obisnuinta pe care o au autohtonii de a tulbura apa nurilor inainte de a bea din ea. Explicatia care ni s-a dat era ca apa limpede ascunde in ea "spiritul raului". Tulbu-rind apa, cel care voia sa-si potoleasca setea scapa de el. Cred ca adevarata explicatie este cu totul alta si mai simpla. Este vorba, fara indoiala, de un act de salubritate, ale carei origini au fost uitate. Stramosii vietnamezilor beau probabil din apa argiloasa pentru ca ii cunosteau virtutile dezinfectante si tonifiante.
Doctorul KeUcr-Hoerschelmann care, in asezamintul lui ospitalier, trata prin argila, declara la rindul sau ca "folosirea ei interna, in caz de pleurezie, de peritonita, de inflamatie a partii de jos a abdomenului.
de catar al cii, de apendicita, de
calculi biliari, de viermi, de cancere, de ulcere, de pleurita etc, este de o eficacitate suprinzatoare".
Unii autori socotesc ca utilizarea actuala a sarii si a apelor minerale nu este, in definitiv, decit o forma deghizata si mai rafinata a simplei ingerari de pamint.In ceea ce priste
utilizarea argilei pe cale externa, animalele, care cunosc din instinct tele necesare sanatatii lor, se scalda in mocirla argilei cind sint ranite sau bolna. '
Oamenii au folosit-o si ei in felul acesta din vremurile cele mai departate, iar in literatura medicala descrierile acestei utilizari abunda.
"Namolul cutitarilor", care- nu era altceva decit argila, se folosea pina de curind in Franta contra arsurilor. In prezent se cunoaste actiunea asemanatoare a caolinului, a silicatului de alumina. Ori argila este compusa, intr-o mare masura, din acest ultim produs.
Mostenitor al unei indelungate traditii, parohul Kneipp folosea in mod curent un amestec de argila si de otet pentru cataplasmele si pentru plasturii lui.
In zilele noastre, in R. F. Germania si in Eltia, anumiti specialisti ftiziologi aplica pe toracele bolnavilor un plasture de argila calda, care se tine, mai multe ore si uneori toata noaptea.
Proprietatile argilei sint numeroase.
Cum s-a vazut mai inainte, argila este antiseptica si, ca toate celelalte antiseptice naturale (esentele aromatice, indeosebi), ea nu prezinta inconnientele anumitor antiseptice chimice uzuale, care omoara
microbii Iezind totodata celulele care ne alcatuiesc tesuturile.
Alexis Carrel, ca multi altii, a vorbit adesea despre "inteligenta naturii". Argila este cu siguranta inzestrata cu ea, dar inteligenta aceasta, asa cum scria el, este inexplicabila inca cu ajutorul cunostintelor noastre actuale.
Proprietatile bactericide ale argilei sint intrebuintate cu folos in numeroase stari infectioase: enterite, colite, colibaciloza, afectiuni pulmonare sau parazitare (parazitoze intestinale).
O plaga purulenta tratata cu argila se lecuieste cu o rapiditate care ne uimeste. Puroiul este eliminat si tesuturile se refac. Cum s-a constatat si la varza, argila
pe cale interna sau externa
colecteaza puroiul si," de fapt, dezinfecteaza, curata organismul.
Analiza efectuata in mai 1928 de prof. Laborde, de la Facultatea de Farmacie din Strasbourg, a permis sa se constate ca argila curativa este sterila, adica lipsita de germeni microHeni.
Se pare, pe de alta parte, ca argila este radioactiva, ca de altfel, probabil, toate corpurile. Concentratia ei ar fi, dupa zone, de la 0,3 la 1,25 unitate Mache.
Alaturi de proprietatile ei antiseptice si cicatrizante, argila este un absorbant remarcabil: 5 g sint de ajuns ca sa decoloreze 10 cm3 ai unei solutii de albastru de metilen de 0,1%. Ea absoarbe mirosurile urite (dezinfectare usoara a tinetelor si a oalelor de noapte). Puterea ei absorbanta explica probabil pastrarea oualor dupa moda extrem-orientala. Fiecare a auzit despre "ouale stricate" ale chinezilor. Nu sint oua stricate, ci oua care au fost conservate in pamint argilos.
Alaturi de puterea ei absorbanta, putem pune proprietatile anti-toxice. Li s-a administrat, sobolanilor o cantitate minima dintr-o solutie de stricnina si au murit dupa citeva minute. Aceeasi doza de stricnina data altor sobolani in care s-a adaugat putina argila nu le-a provocat nici un rau.
Puterea absorbanta a argilei este, de asemenea, considerabila; argila s-a folosit totdeauna pentru a elimina mirosul neplacut al unor uleiuri medicinale si al anumitor materii grase care vor sa concureze untul.
Industria se serste de argila pentru decolorarea uleiurilor minerale sau getale. Argila are proprietati degresante si decolorante: spalatorii romani puneau rufele in apa argiloasa (pamint de piua). in Statele Unite se utilizeaza in 'fiecare an sute de mii de tone de pamint de piua, mai ales pentru tratarea produselor petroliere.
Analiza argilei rzi s-a soldat cu cifrele urmatoare: siliciu 49,10%; alumina 14,61%; seschioxid de fier 5,65%; var 4,44%;
magneziu 4,24%; oxizi alcalini 3,08%; anhidrida titanica 0,74%; umiditate 7,40%; pierdere la foc 10,85%.
Puternicul ei continut in siliciu o recomanda in numeroase afectiuni, indeosebi arterioscleroza, tuberculoza, imbatrinire si in stari degenerati multiple.
Importanta magneziului, a fierului, a calciului in terapeutica permite sa se explice rolul curelor argiloase in asterni, demineralizari, stari cancerigene, anemii.
