Argila are o istorie atat de veche, incat auzim peste tot, de milenii, vorbindu-se despre calitatile ei.
Cu trei mii de ani inaintea erei noastre, papirusurile egiptene releu ca medicii faraonilor utilizau pamantul argilos bogat in oxizi de fier, pentru a-si ingriji bolile, ranile, leziunile pielii sau diferite inflamatii.
Argila in amestec cu diverse uleiuri era utilizata pentru imbalsamarea cadavrelor, pentru mumificarea trupurilor celor decedati.
Studii efectuate asupra descendentilor incasilor din cele mai vechi timpuri, privind alimentarea acestora, au relet ca inghitirea de argila era o practica curenta. Aceasta procedura alimentara de origine straveche este universal raspandita si in randul unor triburi indiene de azi. Dupa distrugerea imperiului incas, ultimele dintre capetenii s-au retras adanc in Muntii Anzi. Ei au luat cu ei rezerve de argila, care erau socotite mai loroase decat tezaurul imperiului. Acestea au fost transportate de carausi spre o cetate secreta. Migrarea sezoniera a indienilor ii conducea pe acestia la locuri cu bai de argila calda. Imersiunea completa a trupului in argila avea ca scop anumite ceremoniale semnificative, dar ea servea si la curatarea si vindecarea intregului corp. Dat fiind faptul ca era in obiceiul tribului de a nu ramane niciodata fara argila comestibila, ei uscau anumite cantitati, ca rezerve, pentru a fi transportate in drumul spre casa.

Utilizarea argilei de catre indienii din America s-a pastrat in traditia intima a fiecarui trib; ea nu era dezluita decat oamenilor din cadrul tribului. Cautarea argilei ii ducea pe acestia in locuri speciale, mai ales acolo unde mofetele aduceau la suprafata depozite sedimentare cu activitate hidrotermala prezenta sau deja stinsa. in unele cazuri, argila putea fi de culoare albastru pastel, verde sau roz. Totusi, majoritatea argilei folosite era de culoare cenusie sau roscata .
Dr. Weston Price, un cercetator care a studiat alimentatia unor triburi primitive din inaltimile Anzilor, din Africa Centrala si, de asemenea, a arborigenilor din Australia, a cerut permisiunea de a vedea ce anume transportau indigenii in ranitele lor. Fara exceptie, fiecare continea cate un bulgare de argila, din care o mica parte era dizolta in apa. Alimentele erau scufundate in aceasta apa inainte de a fi consumate. Aceasta practica a fost transmisa pana in zilele noastre si este indubiil una dintre cauzele ca oamenii din aceste culturi poseda o putere remarcabila si o rezistenta fizica de durata .
Atunci cand exploratorii au sosit in zona New Yorkului de astazi, au obsert ca indienii americani foloseau diferite argile. Unele dintre aceste utilizari erau: masca faciala a razboinicului orgolios, trupul pictat al dansatorului la ceremonii, ori un pachetaj cu argila rece pentru un mesager extenuat. Toate contineau argile speciale, extrase, de obicei, local. Totusi, erau foarte apreciate cele pentru consum alimentar si, pentru a-si asigura o rezer, indigenii parcurgeau adesea distante mari. Folosirea argilei a fost preluata de exploratori pe baza indicatiilor primite de la femeile indiene autohtone, care erau luate ocazional de sotii de catre barbatii albi. insa extractia argilei era efectuata in mod traditional de catre barbatii din trib, trocul acesteia facandu-si aparitia si in satele albilor. incetul cu incetul, practicarea eficienta a acestei arte de vindecare s-a pierdut .
Medicul grec Pedanios Dioscorides din Anazamba, in lucrarea De materia medica, mentiona terapia naturala cu argila, alaturi de cea cu te (fitoterapie) (4).
Inca din timpuri stravechi, in Italia era raspandita metoda de preparare a vestitei mancari "alica", un amestec de grau cu argila fina, care se extrage din Golful Napoli (3).In sectiunea sa, Istoria naturala, Pliniu cel Batran aminteste de virtutile argilei, care se gaseste aproape de Napoli: "Acest pamant curat, uscat si pisat pudra, era amestecat cu faina pentru a face un aliment", care ii proteja de numeroase afectiuni pe cei care-l consumau . Grecii antici studiau efectele argilei in cazuri de dizenterie, intoxicatii, afectiuni ale aparatului digestiv, hemoroizi etc. (argila pamantului Lemnos).
Ludovic al IV-lea utiliza argila pentru tratarea hemoroizilor si fisurilor anale .
Medicul arab Avicenna, ca si Galen, Marco Polo, Gandhi recomandau si aduceau laude argilei.
Unele triburi din Africa Ecuatoriala, amerindienii din Columbia si Venezuela practica si azi geofagia. Geofagia (din grec. geo - "pamant" si phagein - "a manca") a fost raspandita in toate continentele, fiind cunoscuta si locuitorilor Muntilor Apuseni (3, 48, 53).
Negrii din Senegal folosesc din cauza gustului placut, o argila verzuie.
Amerindienii Tatu din California amesteca faina de ghinda cu pudra de argila rosie. in secolul al Xll-lea, nobilele doamne ale Spaniei erau atat de ahtiate dupa pamantul gustos de Ertemos, incat a trebuit sa se amestece Statul si Biserica, amenintand cu pedepse grele pe "desfranati" (3).
Femeile gravide si cele care alapteaza inghit si astazi argila, consumand cea 43 gr pe zi si chiar mai mult .In Iran se comercializeaza argila de Magallat si cea de Ghizeh. Argila de Magallat este unsuroasa la pipait si se lipeste de limba (datorita plasticitatii).In India, argila hidratata a fost utilizata in tratamentul toxiinfectiilor alimentare acute, care au aparut in randurile armatei britanice .In Peru, din cele mai vechi timpuri, la rasaritul soarelui, cele 7 specii de paali Macaw se indreapta in stoluri la zidul de argila rosie din Tambopata pentru a consuma argila, in scopul prevenirii si combaterii otravirii cu fructele pe care le consumau, si pentru a se imperechea.
Argila minerala a fost facuta populara in Europa de Abbe Kneipp (1821-l897), in jurul anului 1880. Printre pionierii tratamentelor cu argila se numara Louis Kuhne, Adolf Just si pastorul Felke, care a tratat cu argila peste 500.000 de bolnavi, fiind supranumit "pastorul argilei" .
Argila asociata cu medicamente si-a dovedit eficienta reducand mortalitatea datorata holerei in timpul razboiului balcanic din 1910, si in China in 1919.Inca din anul 1903, santul german dr. Julius Stumph din Darmstadt mentiona una din cele mai importante proprietati ale argilelor: "diametrul fractiilor argiloase" din substanta argiloasa acti. Citez: "Proprietatile curative ale argilei se bazeaza in special pe caracteristicile ei fizice, mai ales in distributia particulelor sale minuscule. Particulele individuale de argila sunt mai mici decat multe bacterii. Daca membranele mucoase sunt mai mult sau mai putin inundate cu argila, bacteriile sunt complet inconjurate de particule de argila si astfel sunt separate de sursa lor de hrana, devenind incarcerate in material anorganic. Cresterea si supravietuirea bacteriilor sunt astfel oprite aproape instantaneu, si, prin aceasta, se explica viteza impresionanta de reducere a simptomelor infectiei si/sau a simptomelor de intoxicatie in cazul bolilor infectioase ale tractului digestiv ".
Medicii germani si austrieci au constatat eficienta argilei ingerate in afectiunile de dizenterie, febra tifoida si holera, de care sufereau bolnavii. Folosirea argilei s-a raspandit in Elvetia, Germania si Austria .

Francezii utilizau argila pentru unele afectiuni de care sufereau marinarii si pentru dezinfectarea apei. Astfel, ei tratau dezinteria, oparelile, arsurile, ranile deschise si unele afectiuni interne.
Doctorul Keller-Hoerschelmann care, in asezamantul lui ospitalier trata cu argila, declara, la randul sau, ca "folosirea ei interna in caz de pleurezie, peritonita, inflamatie a partii de jos a abdomenului, catar al cii, apendicita, calculi biliari, viermi, cancere, ulcere, pleurita etc. este de o eficienta surprinzatoare". Mostenitor al unei indelungate traditii, parohul Kneipp folosea in mod curent un amestec de argila si de otet pentru cataplasmele si pentru plasturii lui .
Alexis Carrel, ca multi altii, a vorbit adesea despre "inteligenta naturii". Argila este cu siguranta inzestrata cu ea, dar inteligenta aceasta, asa cum scria el, este inexplicabila inca cu ajutorul cunostintelor noastre actuale .
Analiza efectuata in anul 1928 de prof. Laborde, de la Facultatea de Farmacie din Strasbourg, a permis sa se constate ca argila curati este sterila, adica lipsita de germeni microbieni .
Cercetarile asupra argilelor naturale s-au intensificat in secolul al XX-lea, fiind antrenate facultati de medicina, universitati, departamente de cercetari, societati din S.U.A., Franta, Austria, Belgia, U.R.S.S., Germania, Spania, Columbia, Australia etc.
"Oameni de stiinta din intreaga lume se ocupa in prezent cu cercetarea terapiei naturale cu argila, impulsionati fiind de potentialul acesteia."In 1948, cand s-a infiintat Organizasia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) ca organizatie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite (O.N.U.), se raporta ca 80% din populatia globului recurge la metode naturiste ca prim ajutor sau tratament in caz de imbolnaviri. Situatia nu s-a schimbat nici astazi. in toate tarile europene, fata de medicina naturista exista fie o recunoastere oficiala, fie o oarecare toleranta, ca o poarta deschisa spre viitor. De exemplu, in Franta, naturoterapia a capatat recunoastere oficiala dupa anul 1985, prilej cu care presedintele Francois Mitterrand a declarat ca "medicina naturista este un fenomen social pe care nu putem sa-l ignoram".
Referindu-ne la istoria recenta, mentionam ca in Satele Unite ale Americii prima scoala de naturoterapie si-a deschis portile in anul 1900, la New York (The American School of Naturopathie). in anul 1931, Congresul American definea aceasta disciplina medicala "The Healing Art" (arta de a vindeca), intelegand prin aceasta medicina protectoare, preventi si curati. Pozitia actuala a medicinei naturiste in S.UA. este prezentata intr-un articol publicat relativ recent (1997) in "New York Times", in care se precizeaza ca 42% dintre americani recurg la tratamente naturiste ori de cate ori se imbolnavesc.
Raymond Dextreit, considerat de specialisti ca cel mai renumit vindecator naturist din Europa, a scris peste 50 de carti si articole, mentionand proprietatile si calitatile curative ale argilei naturale. Printre acestea amintesc L'argile qui gue'rit, Our Earth - Our Cure, Earth Cures: A Handhook of Natural Medicine for Today etc.
In aceste carti, autorul indica tratamentele cu argila naturala pentru vindecarea multor bolnavi, pentru eliminarea durerii, imbunatatirea circulatiei, usurarea digestiei, castigul ponderal si multe altele.In sectiunea Our Earth - Our Cure se mentioneaza ca argila duce la refacerea sanatatii, la o regenerare fizica a organismului, dar si faptul ca tratamentul cu argila nu este suficient fara un regim alimentar corect.
Doctorul Walter M. Schmitt jr., in sectiunea sa Compiled Notes On Clinical Nutritional Products, care a studiat argila Ee-Wah-Kee, din Worland Wyoming S.U.A., a remarcat continutul bogat in minerale, dar, in acelasi timp, si calitatile argilei ca un mijloc deosebit de loros pentru curatarea tractului gastrointestinal.
Doctorul Walter W. Bennet, doctor in medicina, epistemologist si cercetator stiintific, a efectuat cercetari pe aceeasi argila, constatand prezenta proteinelor in acest material, facand totodata doda existentei unor aminoacizi. Aceasta argila, desi complet sterila in ce priveste orice fel de bacterii, contine totusi 6 tipuri de fungi, in final "declarand argila o substanta miraculoasa".

Doctorul Weston A. Price, in sectiunea sa Nutrition and Physical Degeneration, comenteaza lucrarea publicata de doctorul C. F. Code si premiata de "American Association for Adncement of Science", privind descoperirile sale de utilizare a argilelor de catre omul primitiv si cel modern, dar in mod special ale silicatilor de aluminiu impotri toxinelor produse in tractul digestiv ca rezultat al putrefactiei proteinelor sub actiunea anumitor microorganisme prezente in intestinul gros (41,46).
Ran Knishinsky, cercetator si autor al mai multor carti despre argile, considera "calitatile adsorbante si absorbante" ale anumitor argile ca fiind cheia capacitatilor sale multiple de vindecare. in sectiunea sa The Clay Cure, Ran Knishinsky precizeaza ca nu orice argila este corespunzatoare tratamentului omului. Argila trebuie studiata pentru a-i fi cunoscute caracteristicile si in mod special continutul de minerale naturale aflate in substanta argiloasa acti.
Aceste argile pot trata bolnavii suferinzi de afectiuni digestive (cai biliare, intestin), circulatorii, ale pielii, prostatei. Pot inlatura parazitii intestinali. Utilizate sub forma de suspensie argiloasa, ele pot remedia simptomele in artrita, sindromul de oboseala cronica, gingivitele, migrenele etc.
Autorul subliniaza ca argila actioneaza asupra intregului organism. Nici o parte a organismului nu ramane neatinsa de energia ei vindecatoare. Viata nu poate exista fara microelemente si in absenta lor duce la imposibilitatea organismului de a mentine o buna sanatate .In sectiunea More Precious Than Gold, Ray Pendergraft si colaboratorii sai descriu argila din Muntii Big Horn din Wyoming - S.U.A. ca fiind data umanitatii de Natura. Cu aceasta argila au fost tratate afectiuni cutanate, arsuri, ulceratii, muscaturi de paianjeni (brown reduse spider), ricela, psoriazisul, herpesul genital, infectii purulente, gingivite, picioare epuizate ale atletilor, cangrene, ciuperci ale pielii, cancere cutanate si de san, clavusuri, negi etc. Analizele chimice ale argilei Pascalite confirma existenta a douazeci de minerale naturale, scotandu-se in relief mineralul siliciu - silica (compus al silicatilor) ca fiind vital pentru tesuturile vii.
Studii medicale au fost efectuate si de Frederic Damrau D.M., in anul 1961 ("Medical Annals of the District of Columbia") confirmand ca argila este sigura si foarte eficace in tratamentul diareei acute, indiferent de originea etiologica (alergii, infectii virale, colite spastice sau intoxicatii alimentare)
.
Studiile intocmite de d-na dr. Maria Bocse, de la Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca, mi-au confirmat ca argila era utilizata in tara noastra inca din perioada daco-romana.
Medicul grec Pedakios Dioscorides, amintit mai sus, cel care l-a insotit in campaniile militare pe imparatul Traian, atribuia argilei o putere extraordinara de vindecare (2). Cercetarile arheologice ne-au adeverit afirmatiile lui Dioscorides.
La Gradistea Muncelului s-a gasit, intr-o trusa medicala datand din secolul I d.H., o pastila de silicati (argila).
La Apulum s-a descoperit o reteta stampilata apartinand medicului roman Titus Attius Divixtus, care prescria un amestec de minerale. in Banat, Oltenia si in Muntii Apuseni se utilizau, pe langa argila, potasa, calcarul si cenusa.In secolele XIII - XIV, tratamentele cu argila erau cunoscute de olarii din satele de pe Valea Grisului Negru (4).
La inceputul secolului al XX-lea, Tudor Pamfile, in sectiunea sa Boli si leacuri la oameni, vite si pasari, dupa datinile si credintele poporului roman adunate din comuna Tepu, atesta folosirea namolului pentru arsuri, a camforului si chinorului pentru plagi, a lutului galben pentru diferite afectiuni, in combinatie cu otetul (7).In anul 1971, regretatul profesor universitar dr. Iosif Suciu, fostul sef al Clinicii de Boli Profesionale din Cluj-Napoca, m-a rugat sa-i gasesc o argila naturala pentru tratarea ulcerului de care suferea. Am analizat 10 sortimente de argile din Romania si i-am recomandat argilele din judetele Maramures, Caras-Severin, Constanta, dar si cele din Muntii Apuseni, judetul Bihor. Dupa testari, s-a oprit asupra unui sortiment din Muntii Padurea Craiului. Profesorul universitar dr. Iosif Suciu cunostea proprietatile argilelor. Astfel, aceasta argila a fost utilizata in afectiunile aparatului digestiv si pentru dezintoxicarea organismului de metale grele. in paralel cu tratarea ulcerului, a experimentat tratarea bolnavilor suferinzi de saturnism (boala profesionala - Bolnavele care lucrau la Uzina Chimica din Copsa Mica erau intoxicate prin aspirarea prafului de plumb.). Tratamentul a fost aplicat prin injectarea suspensiei argiloase sterile intravenos. Rezultatele au fost peste asteptari. A experimentat acest tratament si in cazul intoxicatiilor produse de ciupercile otravitoare. Rezultatele au fost si de aceasta data eficiente. In L'Argile qui guerit (Argila care vindeca), editia 1997, ina 15, R. Dextreit confirma, afirmatia facuta de profesorul I. Suciu: "in mod natural ea absoarbe toxinele si putem avea incredere in aceasta ca un remediu contra intoxicatiilor cu ciuperci, acizi chimici sau alte otravuri pe care le poate neutraliza".
Impulsionat de dr. Iosif Suciu, un om de cultire a modestiei, exemplu in munca, iubitor al aproapelui, dornic de a introduce noul, incepand din anul 1973, am aprofundat studierea diferitelor zacaminte de argile, dar in final am decis sa continui cercetarile pe argilele din Muntii Apuseni.In anul 1974 am citit un articol, publicat in Franta, unde erau descrise tratamentele efectuate cu argila pe bolnavii cu afectiuni reumatismale, boli ale ficatului, ale pielii, inclusiv cu arsuri. Tratamentele indicate in acest articol m-au incurajat sa continui studierea proprietatilor argilei in tratarea diferitelor afectiuni. Am experimentat terapia naturista pe mine, fiind diagnosticat cu hipertensiune arteriala oscilanta, reumatism articular, diabet zaharat in forma usoara, depasirea limitelor admise la timol, colesterol, trigliceride, glicemie si, in plus, aveam si afectiuni cardiace. Am inceput cu ingerarea argilei, cea 1 lingurita la 150 ml apa de la robinet. Apa argiloasa, suspensia coloidala, o pregateam de seara, iar dimineata, dupa agitare, o ingeram in totalitate. Dupa o perioada de cea 3 luni, am obsert ca nu mai simteam starea de oboseala anterioara, ca rezistam la efort mult mai bine, aveam o atentie sporita la condusul masinii. in consecinta, pot spune ca toate acestea au contribuit la cresterea puterii de munca. Pe parcursul primului an am obsert ca am eliminat constipatia, nu mai faceam alergii si raceli, iar analizele s-au imbunatatit total. Suspensia argiloasa a fost un adjunt pentru medicamentele prescrise de regretatul prof. univ. dr. N. Stancioiu, in tratarea afectiunilor cardiace.
Am extins^utilizarea terapiei cu argila pentru vindecarea bolnavilor din familie, a rudelor, a prietenilor, a colaboratorilor din Cluj si din tara, obtinand rezultate spectaculoase - chiar miraculoase, putem spune - , in arsurile de gradul 1, 2, 3, provocate de razele solare sau de porii acidului fluorhidric, apa fierbinte; in ulcerele duodenale, cele ricoase (unele sclerozate de 15 - 18 ani), in infectiile urinare, in scurgerile ginale, in cazul escarelor, al.negilor negri, al furunculelor, al fisurilor anale, al dischineziilor biliaro-digestive, in caz de lumbago, pentru eliminarea diareei, a constipatiei, pentru cicatrizarile post operatorii, in cazul flegmoanelor, al intepaturilor de insecte, al ganglionilor mamari, al taieturilor etc. A
Sfarsitul anului 1980 a fos'f hotarator pentru continuarea cercetarilor mele in terapia naturala cu argila. Fiind intr-o delegatie la Paris mi-am procurat volumul amintit mai sus L'argile qui guerit, a lui Raymond Dextreit. Aceasta sectiune m-a convins sa continui cercetarile, dar m-a ajutat totodata sa-mi completez cunostintele privind prepararea suspensiei coloidale pentru ingerare si corecta utilizare a cjitaplasmelor. Autorul mentioneaza in sectiune: "Daca argila se indreapta acolo unde se afla raul (adica boala), aceasta este in mod precis pentru ca ea este inzestrata cu Inteligenta Naturii". in cazul afectiunilor organice, actiunea sa intensa duce la distrugerea si eliminarea celulelor nesanatoase si la regenerarea celor sanatoase. Am retinut recomandarea, facuta de altfel si de alti cercetatori, ca efectul maxim al tratamentului cu argila se obtine numai respectand un regim alimentar "atoxic" .

Prin cercetarile pe care le-am efectuat timp de 30 de ani mi s-au confirmat calitatile si proprietatile argilelor mentionate si studiate de Raymond Dextreit, dar si ale altor cercetatori din S.U.A.: cele antitoxice, cicatrizante, bactericide, antiseptice, remineralizante, reechilibrante, reconstitutive, de revitalizare si regenerare fizica, adsorbtia si absorbtia. Unele din calitatile si proprietatile argilei sunt noutati, fiind constatate de mine si colaboratori. Acestea sunt: cele degresante, de reepitelizare, antisclerotice, antimicotice, antitumorale, antidiabetice, antidepresive, anticonvulsinte, hipotensoare, anesteziante, depurative, de crestere a turgonului (elasticitatii), a functiei diuretice, si scaderea in greutate. Toate acestea sunt incluse in brevetul de inventie numarul 119120/2004, inregistrat in 20.05.1995, cand in Romania nu se discuta inca de tratamentele cu argila. Ajutat fiind de functiile detinute in domeniul minier nemetalifer, acestea mi-au permis accesul la numeroase documente si cercetari referitoare la argile. intr-un astfel de studiu efectuat pentru argilele din Muntii Padurea Craiului am aflat unele din cele mai importante calitati ale argilelor din zona: originea sarcinii electrice a particulelor argiloase, adsorbtia si absorbtia de schimb, capacitatea de schimb ionic ml/100 gr substanta argiloasa uscata.
Dupa decesul prof. dr. 1. Suciu, cercetarile sub control medical au fost incepute abia in anul 1986, la Spitalul Militar din Cluj-Napoca in cazul infectiilor cutanate cu stafilococi. Rezultatele au fost spectaculoase. Aceste cercetari au facut obiectul comunicarii pe care am prezentat-o la Simpozionul Medicilor Militari din septembrie 1988, care a avut loc la Craio. Cercetarile sub control medical au fost continuate la cabinetul de homeopatie al d-nei dr. Amitroaiei Simu Delia, in afectiuni dermatologice, in acnee streptococica, chistica, stafilococica, in ulcere artero-venoase, arsuri, eczeme, escare, crapaturi ale pielii, herpes, negi, intepaturi de insecte (albine, viespi, tauni, bondari, paianjeni), panaritiu, psoriazis, leucoree, rupturi perineale, infectii ale tractului genitalo-urinar, hemoroizi, veruci, rice, zona zoster etc.

Din anul 1993, tratamente pe baza de argila se efectueaza la cabinetul medical al S.C. Farmec S.A. Cluj-Napoca, sub indrumarea si controlul d-nei dr. Delia Juncan. Am continuat cercetarea argilei prin studii efectuate in laboratoarele de specialitate, determinand mineralele argiloase, compozitia chimica a argilelor, substanta argiloasa acti, diametrul granulelor fractiilor argiloase, originea sarcinii electrice a particulelor argiloase, absorbtia, adsorbtia si absorbtia de schimb, sarcina negati a mineralelor argiloase, pH-ul in solutie de 1%. S-a demonstrat ca argila bruta din Muntii Apuseni contine proteine, cea 0,03 gr / gr de argila , iar in suplimentul nutritiv concentratia proteinelor totale este de 0,6 mg/g argila, conform buletinului de analize nr. '/23.04.2003, intocmit de Spitalul Clinic de Recuperare Cluj. Rezultatul acestor analize m-a bucurat, deoarece acelasi lucru il descoperise in anul 1975 si dr. Walter W. Bennet, care a studiat argila din Worland - Wyoming. Faptul ca ponderea lor este redusa nu diminueaza in nici un fel marea lor importanta, dovedind totodata existenta unor amino-acizi. Cercetari recente au aratat ca un numar de substante organice formate prin combinarea a doua sau mai multe molecule pot fi legate pe suprafata mineralelor argiloase.
Unii cercetatori considera ca proprietatile adsorbante ale anumitor argile ar fi putut avea un rol crucial in originea vietii. Ipoteza a aparut ca rezultat al efortului de a simula conditiile in care aminoacizii pot forma proteine in interiorul organismului uman. Experimentul a aratat cum aminoacizi simpli au format catene mai lungi, numite peptide, pe suprafata particulelor de argila. S-a constatat ca argila actioneaza ca un catalizator pentru formarea catenelor lungi de peptide sau de proteine. Aceasta ipoteza a fost testata experimental in America si alte tari. Oamenii de stiinta au adaugat un aminoacid in solutii de diferite minerale argiloase. Apoi au expus argila la riatii de temperatura si umiditate. Majoritatea cercetarilor au relet ca se produc mai multe peptide la temperaturi riate in prezenta argilei decat in absenta ei, si ca aceste peptide rezultate au constituit un antaj semnificativ pentru procesul de conversie a proteinelor. Conversia proteinelor in aminoacizi in organismul uman poate fi deviata de la procesul normal de catre lanturile peptidice daca nu este prezenta intreaga gama de substante necesare, ceea ce impiedica utilizarea lor integrala. Acest fapt confirma antajul nutritional al argilei dietetice. Pe baza acestor constatari, trei cercetatori presupun ca temperatura si umiditatea conduc la distributia si redistribuirea aminoacizilor pe suprafata particulelor de argila, ceea ce favorizeaza legarea aminoacizilor in catene de peptide. Pe masura ce apa vine in contact cu suprafata mineralului argilos, partea acti a suprafetei, care accelereaza formarea peptidelor din aminoacizi, este clarificata. Daca umiditatea este absorbita, devin disponibile noi suprafete, pe care alti aminoacizi pot sa formeze lanturi noi. Aceasta functie continua depinde in totalitate de tipul mineralelor argiloase care poseda o structura corespunzatoare, sinonima cu viata "Scientific American" .
Au fost determinate continuturile de minerale si oligoelemente utile organismului uman, dar si oligoelementele toxice.

Prin procedee electrocinetice, analize termodiferentiale si termogravimetrice, s-a evidentiat minereul "livesit", in care un numar de ioni Al3+ sunt substituiti de ionii de Mg2"1 si Fe2"\ care ii confera o capacitate de schimb de ioni crescuta si, implicit, o plasticitate mare. Cele doua minerale sunt indispensabile organismului uman, ativ cu Al1+, care poate deveni toxic. Argila s-a dovedit a fi un agent foarte puternic de regenerare fizica, remineralizanta, reechilibranta, antitoxica, antiseptica, bactericida, cicatrizanta, cu proprietati si calitati adsorbante si absorbante, antimicotice, antiinflamatorii, antisclerotice, antiparazitare, antidiabetice, antidepresive, energetizante, hipotensoare, de reglare a colesterolului, sodilatator coronarian si periferic. Datorita acestor proprietati si calitati, are actiune asupra sistemului nervos central si neurovegetativ, cat si la nivelul celulelor, prin stimularea regenerarii tisulare si intervenind in procesul de oxido-reducere celulara. Mineralele au sarcina electrica negati, deci si argila poseda sarcina electrica si prezinta o actiune de atragere din adancime (datorita continutului de oxizi de magneziu) .
Aceasta argila prin proprietatile si calitatile ei, printre care adsorbtia si absorbtia, favorizeaza drenajul plagilor, supuratia, disparitia edemelor, efectele antiinflamatoare, adsorbtia bacteriilor, virusurilor, a toxinelor. Dezintoxifica organismul de metale grele (plumb, arsen, cobalt), sulfuri, pesticide, de nicotina si gudroane, radicali liberi. Prezenta si actiunea micro- si macroelementelor din argila explica efectul echilibrant si stimulator asupra organismului, cand acesta este drenat. Extenuarile psihice, precum si cele fizice, provocate de munca grea, neurastenia, oboseala cronica, stresul vor fi reduse drastic prin utilizarea binefacatoarei argile naturale. Datorita riatiei si continutului bogat in minerale naturale, precum si prezentei proteinelor, aceasta este un supliment nutritiv si proteic. Prin cercetarile efectuate, am putut confirma afirmatiile doctorului si naturalistului francez Dextreit, cum ca argila are puternice proprietati de vindecare, fiind un puternic agent de stimulare, vindecare si fixare a mineralelor. Ea stimuleaza organele cu deficienta, ajutand la restaurarea functiilor deficitare, totodata curatand sangele, limfa si intregul organism. Argila activeaza sistemul imunitar in autoapararea impotri unor boli cauzate de expunerea la substante nocive, care se acumuleaza in tubul digestiv, plamani, ficat, rinichi. Argila neutralizeaza toxinele aducand in mediul intern si in celule metalele indispensabile vitalitatii si apararii lor. Ea dizol calculii renali si biliari, neutralizeaza produsii caolici, reduce glicemia si colesterolul. Actiunea de atragere este de ajutor in reglarea zaharului din sange si este importanta in mentinerea echilibrului intre ionii de sodiu, calciu si potasiu. Argila adsoarbe si colecteaza substantele toxice si alte produse nocive aflate in sange, limfa, tesuturi, eliminandu-le pe calea tubului digestiv (sali, materii fecale), prin urina si tegumente. Argila s-a dovedit a fi un agent de curatire neobisnuit de eficace pentru indepartarea toxinelor din profunzimea organelor organismului uman: stomac, ficat, rinichi, plamani, creier etc. Dr. Walter W. Bennet, dupa multe studii, rezuma calitatile argilei astfel: "And in vedere compozitia mineralogica si formele solubile disponibile, acest mineral s-a dovedit un supliment alimentar loros si cu calitati extraordinare legate de nutritie si sanatate. Toate analizele si testele confirma ca nu exista contraindicatii pentru sanatatea umana, daca acest material este consumat cu moderatie" .