Lupta impotriva bolilor si efortul omului inca de la inceputul existentei sale pentru protejarea si prelungirea vietii constituie bazele filogeniei medicinei. Instinctul curativ a fost remarcat de entomologi la insecte, iar acela al pasarilor, de catre ornitologii care au observat, spre exemplu, reactia unor pasari ce-si fixeaza osul fracturat al labei cu un manson de argila sau din fibre getale, precum si o reala respectare a curateniei cuibului. Aceste exemple citate in Istoria medicinei unirsale ( Editura Medicala, Bucuresti, 1970) au fost sporite cu exemplele legate de regnul animal si de om, aduse de arheologi, in urma descoperirilor datate cu mii de ani in urma.
Practicile concrete, empirice, profilactice si terapeutice erau impletite odinioara cu ritualurile si credintele care demonstreaza aceeasi incercare de readucere a trupului la starea de sanatate. in aceste practici razbate mai ales credinta strache in indisolubila legatura a omului cu pamantul, cu GEA sau TERRA MATER, considerandu-l sacru. Fara indoiala, elementele primordiale ale vietii, pamantul, apa, focul si aerul erau invocate sa concureze la pastrarea vietii umane, la prelungirea ei si a starii de sanatate.
Arheologii au atestat practicarea, inca din paleoliticul mijlociu, a "inhumarii trupului chircit", in pozitia foetus-ului din pantecul matern, and insusi pamantul cu un pantec datator de viata. " Pamantul ne naste, ne vindeca, ne primeste la sanul lui dupa moarte"- spun si azi batranii satelor. Chiar daca aceasta credinta si zicala populara vin din adancurile istoriei omenirii, crestinismul le-a intarit prin episodul biblic in care Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa, dintr-un pumn de lut, pe care l-a insufletit cu spiritul Sau sfant. Cat de sugestiv, cat de zguduitor este reprezentat acest " episod biblic" de catre marele artist al Renasterii Michelangelo Buonarotti pe bolta Capelei Sixtine de la Vatican! Aceasta extraordinara semnificatie a materiei - lutul - si a gestului -instirea "lutului" cu viata - ne sugereaza insasi puterea curativa a pamantului, in lupta impotriva bolilor si a flagelurilor.
Credintele populare din spiritualitatea romaneasca, dar mai ales practicile empirice profilactice si terapeutice confirma insusi principiul unirsal "similia similibus curantur", adica "asemanatorul vindeca pe cel asemanator".
Prin urmare, stramosii nostri credeau in "puterea pamantului", in speta a argilei de a-i vindeca, de a le reface fortele, de a le prelungi viata. "Pamantul te apara de rele, daca si tu il aperi si-l respecti" - rostea credinta strache a satelor noastre carpatice, care, fara indoiala, constituie o che "mostenire" lasata noua de autohtonii plaiurilor carpato-dunarene. De aceea, cand porneau la arat, taranii indatinau ca sub prima brazda de pamant sa puna cateva elemente cu valoare de simbol: o bucata de carbune, usturoi, busuioc, fir rosu de lana, o bucata de paine, care constituiau ofranda adusa pamantului pentru darurile pe care urma sa le dea oamenilor, roadele imbelsugate. In acelasi timp, insa, toate acele elemente insemnau "leacuri aduse pamantului ranit de brazdand plugului": carbunele vindecator al trupului uman trebuia sa lecuiasca prin analogie si "trupul pamantului". Usturoiul si busuiocul erau te de leac folositoare sanatatii omului, deci si pamantului. Firul rosu insemna culoarea sangelui, deci a fluxului vital; asadar, pamantul era considerat ca o entitate, vie, perpetua. in fine, bucata de paine insemna invocarea "iertarii pamantului" si stimularea fertilitatii si a fecunditatii lui.
Din nenumaratele practici si cutume ale traditiilor noastre, credem ca e suficient doar exemplul de mai sus, ritual savarsit pana azi, de catre tarani, cu solemnitate, cu adanc respect si cu speranta ca pamantul, binecuvantat de Dumnezeu prin insasi modelarea omului din lut - ne poate da viata, sanatatea, prosperitatea, lata, prin urmare, mentalitatea care a generat atatea practici curati cu ajutorul argilei, de-a lungul mileniilor. La aceasta insa s-a adaugat observarea atenta a efectelor curati ale lutului, prin insasi compozitia lui.
Autorul acestei carti, ing. Ioan Timbus, a amintit cateva exemple din empiria si etnoiatria autohtonilor nostri, cum au fost marturiile medicului grec Pedanios Dioscorides din Anazarba - sec I d.Hr. - ori acelea ale medicului grec Pseudo-Apuleius - sec.II d.Hr. -. De asemenea, a fost pomenita "trusa chirurgicala" descoperita la Sarmizegetusa, in care, pe langa un bisturiu si o penseta din bronz au fost gasite 5 ulcele din lut, probabil recipiente pentru pastrarea unor unguente preparate din te si din grasime animala, dar si o "leta" presata din cenusa vulcanica bogata in silicati, intrebuintata la tratarea plagilor sau fiind un antihemoragic si astringent puternic, conform interpretarii regretatului istoric Ioan Horatiu Crisan, in studiul sau pertinent - Medicina in comuna primitiva si la daco-geti,I972.

Relatari privitoare la "vindecarea prin puterea ierburilor si a pamantului" apar si in unele documente medievale din tara noastra, daca ar fi sa ne amintim doar de Registrul de la Oradea, din primul sfert al acului XIII
Studiind numeroasele relatari ale istoricilor, etnologilor si ale medicilor "de tara", dar mai ales avand ca temei propriile mele cercetari - putem afirma ca practicile curati populare, cu ajutorul argilei, s-au mentinut si s-au imbogatit constant de-a lungul istoriei civilizatiei romanesti. Pornind de la incredintarea ca "pamantul este sfant" si ne poate ajuta atunci cand toate remediile de alta natura sunt neputincioase, taranii nostri practicau geofagia, adica mancau pamant, argila rosie sau alba, pentru a se vindeca de anemie, iar femeile insarcinate, pentru a-si intari sistemul imunitar - "sa se lecuiasca de vatamatura si de sangerare la nastere", spun batranele vindecatoare din Banat, din Bihor sau din Maramures, pe care le-am instigat personal.In satele de olari din Bihor - Lelesti, Leheceni, Cristior etc. - pe Valea Crisului Negru, mamele " imbarburau", adica ungeau barbiile copiilor pentru a-i vindeca de herpes, de furuncule, de eruptii alergice, arsuri etc. cu smantana de vaci, frecata cu lingura de lemn, pe fundul oalelor noi, din lut, nesmaltuite. De fapt, ele "preparau " astfel un unguent pe baza de argila rosie. In centrele de olari din zona Padurii Craiului, rsantul estic, femeile din centrele de olari Vadu Crisului si Huedin faceau astfel de alifii din argila alb-cenusie - caolin -specifica zacamintelor din acest tinut, dupa cum o dodeste si ceramica alba creata local. Practicile lor curati s-au extins apoi si in alte sate din stul tarii si chiar din zonele mai indepartate, odata cu certitudinea ca " nimic nu te vindeca mai bine ca lutul si ca tele nascute de el". Sa ne reamintim ca, odinioara, insisi copin isi frecau picioarele ranite sau entorsele, cu lut luat din zacamintele apropiate satului sau din albia raurilor, iar vindecatorii tarani puneau cataplasme ori chiar imobilizau oasele fracturate, cu ajutorul lopatelelor din lemn, fixate cu lut.
Un remediu mult folosit in satele romanesti din zonele Muntilor Apuseni pentru vindecarea bolilor de stomac si ale intestinelor a fost si "apa din lingura vantului". Aceasta denumire fabuloasa era atribuita de fapt apei de ploaie sau din rauri ori izvoare, adunata in numeroasele ocurente ale malurilor calcaroase sau ale stancilor. Apa, argila adusa de aluviuni si calcarul din roca se transformau intr-o suspensie extrem de eficienta pentru bolile mai sus mentionate.
Foarte adesea, in practicile populare se foloseau odata cu argila si adjuvante de natura getala, fitoterapia avind o istorie tot atat de indelungata ca si terapia pe baza de argila.
Practicile empirice, etnoiatrice bazate pe argila sunt numeroase, nu numai in spatiul carpato-dunarean, dar si in alte arii culturale. Ele confirma eficacitatea acestui remediu descoperit empiric si oportunitatea folosirii lui, ca si a prelucrarii lui, in conditii moderne, in laboratoare medicale si naturiste, sistematizate, caci deseori, medicina alopata se dodeste neputincioasa ori chiar inaccesibila multora
Trecutul nostru etnoiatric este extrem de fecund, denind o " zestre " de nepretuit pentru medicina alternativa de azi, pentru terapeutii, care incearca sa priasca viitorul omenirii si perenitatea ei, recurgand tot mai des la "memoria spiritualitatii" noastre , la aceea a stramosilor nostri.Insasi lumea civilizatiei occidentale se, indreapta tot mai mult spre reconsiderarea etnoiatriei locale sau orientale, spre fitoterapie, opoterapie, magnetoterapie, terapia cu argila etc.
Cercetatorii de azi reconsidera scrierile unor vindecatori, cum a fost Sfanta Hildegard von Bingen, din Germania, ale carei remedii le-a reluat, dupa aproape 1000 de ani, un grup de medici austrieci. Aceasta vindecatoare a pornit de la propria experienta, recurgand la tele de leac din zona ei de vietuire, dar si la unele practici legate de roci si cristale.
Iata de ce, redescoperirea tratamentelor pe baza de argila si reactualizarea lor prin studii minutioase asupra componentelor chimice, minerale ale acesteia, ca si prin prepararea la standarde inalte, in laboratoare specializate, a unei vaste game de pudre, unguente, creme, spray-uri etc. pe baza de argila - de catre neobositul si preaplinul de altruism cercetator, inginerul IOAN TIMBUS, mi se pare o alternativa extraordinara in demersurile oamenilor pentru salvarea vietii si pentru prelungirea starii de sanatate.
Toate produsele din gama ASLAVITAL, suplimentul nutritiv FARMEC VITAL, preparate de S.C. FARMEC S.A. din CLUJ - NAPOCA, unde cercetatorul ing. IOAN TIMBUS si-a bretat descoperirea, daruind-o semenilor - duc la insasi prelungirea "visului de aur" al omenirii, tineretea.
Lucrarea domniei-sale este noua, caci energia sa debordanta si harul unei inteligente si a unei staruinte rar de egalat il fac sa concureze - loial - pe insisi cei indrituiti prin formare profesionala sa faca astfel de cercetari. Prestigiul domniei-sale a depasit de mult granitele geografice ale tarii, avand pacienti in aproape toate colturile lumii, caci precum patologia nu cunoaste frontiere si oprelisti geografico-administrati, tot astfel, grija fata de om nu trebuie sa cunoasca stavile, nici zabava.

Sunt una dintre pacientii sai, ca si intreaga mea familie, ca si multi prieteni si cunoscuti ai nostri. Ii multumim pentru devotamentul si disponibilitatea pe care le ofera tuturor celor in suferinta si-i dorim ca cea mai mare rasplata sa-ifie sanatatea, ca aceea a pamantului, puterea de munca nestavilita, tineretea snica.