Intoxicatia cu palnte cianogene

Intoxicatia cu palnte cianogene

Sunt intoxicatii cunoscute pretutindeni si descrise inca cu un secol in urma. In conditii pedoclimatice (sol prea uscat sau prea umed, excesiv ingrasat cu azot sau tratat cu pesticide, nisipos sau pietros, zile cu lumina solara prea puternica sau zile inchise, zile cu ploi reci dupa zile calde sau seceta si invers, zile cu grindina, bruma, inghet si dezghet brusc, nopti reci urmate de zile calde, contaminarea telor cu insecte, microorganisme, mucegaiuri, in timpul vegetatiei), o serie de te furajere, cultivate sau din flora spontana pot deveni foarte toxice. Pe langa substantele nutritive, prin perturbarea metabolismului glucidic si azotic in aceste te rezulta un principiu toxic cu denumirea generala de nitrilglicozid. Acest nitrilglicozid, in tubul digestiv al animalelor si mai ales in prestomace (prin zdrobirea celulei vegetale in timpul cosirii, tocarii, tasarii, triturarii, prehensiunii, masticatiei, rumegarii) venind in contact cu enz 212i88c ima emulsina (amigdalaza, mirozinaza) din aceste plente cianogene, in mediul usor alcalin, se descompune in glucoza, aldehida parabenzoica (acid oxibenzoic) si acid cianhidric.

Cea mai mare toxicitate o au tele in prima faza de vegetatie sau sub forma de otava (lastarii crescuti dupa cosire sau pasunat).

Animalele trecute brusc de la regim furajer uscat la masa verde, flamande, cele scoase imediat dupa vaccinari, tratamente medicamentoase sunt mai expuse.

In organismul animal, acidul cianhidric inhiba activitatea citocromoxidazei (cu rol de transferare prin transformare a oxigenului in ioni) si astfel oxigenul nemaiputandu-se fixa in celulele tesuturilor, se acumuleaza in sangele venos (imprimand o culoare rosie aprinsa) si ca urmare in scurt timp apar semnele grave ale asfixiei celulare. Totodata, acidul cianhidric produce inactivarea fermentilor celulari, a proceselo de oxidare intracelulara si paralizia centrilor respiratori bulbari.

Factorii de varsta, rasa constitutie, flamanzire au rol principal.

Doza toxica se apreciaza la cca 1mg HCN/kg corp.

La pasune, rumegatoarele infometate este suficient sa pasca timp de 5-l0 minute (cca 3-5 g iarba/kg corp), pentru ca intoxicatia sa se declanseze rapid, in toata gravitatea sa si in timp de 30 minute si pana la 2-3 ore, tot efectivul de animale poate miri, chiar pe pasune. Sacrificarile de necesitate sunt o raritate din cauza mortii rapide a animalelor intoxicate.

La monogastrice acidul cianhidric stomacal intarzie descompunerea nitrilglicozidului, ceea ce explica aparitia semnelor de intoxicatie dupa cca 5-8 ore.

In caz de intoxicatie cianica, animalele se opresc brusc din pasunat, devin foarte atente si privesc in jur cu teama si gata de a intervenii prin forta. In scurt timp cateva minute- apar tremuraturi generalizate (mult accentuate la musculatura trenului posterior), convulsii tonice si clonice, urmate de pareze, fapt ce explica nesiguranta in mers, tulburari de echilibru si preferinta de a se culca, gemand si horcaind. De obicei animalele cad si cu toate eforturile depuse nu se mai pot ridica, executand doar miscari de pedalare. Pentru inceput, pozitia este sternoabdominala si apoi laterala si cu capul inainte pe pamant, de unde ia pozitia ortotonus, opistotonus. Se mai constata (mai ales cand evolutia nu se rezuma la cateva minute), midriaza, ochii devin puternic congestionati (chiar si unele picaturi de sange), anusul si vulva prolabate si uneori ca strii de sange, respiratia profunda intretaiata (spre sfarsit superficiala), cordul accelerat, salivatie abundenta, emisie de fecale si urina, urmate in scurt timp de o stare comatoasa. Moartea poate interveni in 15-30 minute de evolutie, prin asfixie celulara si inhibarea centrilor vitali bulbari, incetand activitatea respiratorie si cea cardiaca. In caz de remitere, dupa o stare semicomatoasa, anumalul revine treptat in 2-3 ore, preocupandu-l in continuare pasunatul, ocolind insa aceasta ta toxica.

Leziunile cadavrul usor balonat, mucoasele aparente congesrtiv-hemoragice, exoftalmie, prolabarea anusului, vulvei si vaginului, subcutanat hematoame caracteristice, continutul ruminal impastat usor si nerumegat in totalitate, ca urinara plina la maxim cu urina clara, limpede, organele din cavitatea abdominala si toracica cu multiple leziuni congestiv-hemoragice pe suprafata si in profunzime, coaguli sanguini in cord si usor lichid in pericard, congestie in partea terminala a intestinului subtire, la creier vasele meningiene puternic ectaziate. Specific in intoxicatia cianica este culoarea rosu aprins a sangelui. Trebuie retinuta existenta furajelor nedigerate cu miros puternic de migdale amare (caracteristic acidului cianhidric).

Tratamentul consta in scoaterea imediata a animalelor de pe pasune, interzicerea consumului de apa si administrarea imediata de emulsii grase din uleiuri comestibile, lapte, mucilagii, in cantitate de 1-5 litri la rumegatoarele mari si de 0,5 litri la animalele de talie mijlocie, pentru formarea pansamentului gastrointestinal si blocarea moleculei nitrilglicozidului, pentru enzima, nemaiavand loc descompunerea in acid cianhidric. Rezultate bune s-au obtinut si cu solutie de permanganat de potasiu pe cale orala. Pe cale i.v. se va administra hiposulfit de sodiu, in solutie de 10-20% cate 5-l0 g la rumegatoarele mari, precum si albasru de metilen 2% cate 50-l50 ml la animalele mari sau nitrit de sodiu 25 mg/kg solutie 1%, glucoza, Ca-EDTA, vitamina B

Profilaxia se recomanda ca palntele furajere cianogene sa fie folosite in furajare numai sub forma de fan, deoarece prin uscare toxicul dispare complet. Prin cosire si ofilire, toxicitatea tei se reduce, dar pericolul nu este indepartat complt.

Plantele furajere cianogene se pot detoxifia si prin insilozare, singure sau in amestec cu alte te. Dupa 60-90 zile de insilozare, nitrilglicozidul este descompus aproape in toatalitate, punand in libertate acidul cianhidric, sub forma de gaz. De aceea este necesar ca silozul la deschidere si cel ce se ia pentru furajare sa fie bine aerisit, in ratia furajera sa intre in proportie de cca 25%.

Intoxicatiile cianogene de natura vegetala pot avea loc cand animalele consuma otava (lastarisul) toamna pe miristi de cereale sau miristi de porumb furajer, cand costreiul creste luxuriant. Acelasi pericol il reprezinta toamna si primavara, radacinile de costrei (stoloniforme) scoase la suprafata pamantului o data cu aratul, fiind consumate cu multa lacomie, mai ales de ovine, care de obicei pasuneaza pe araturi. Continutul in acid cianhidric in otava de sorguri si in radacinile de costrei este mult superior celorlalte parti aeriene ale tei. Semintele (boabele), miezul samburilor de fructe cu cotinut de nitroglicozid, ca atare sau sub forma macinata, prin tratarea termica, umeda sau uscata, racire si aerisire pierd din toxicitate in mare masura, dar riscul de intoxicatie nu este exclus in totalitate, fiind necesare masuri de prevenire si analize de laborator. Totodata, se impune ca tele cianogene sa fie combatute de pe terenuri prin erbicidare, pasunea in prealabil sa fie controlata si apoi aduse animalele la pasunat, iar acolo unde nu se pot distruge, aceste te sa fie folosite in furajare numai sub forma de fan sau insilozate, cu respectarea restrictiilor respective. Supravegherea animalelor va fi marita cand in apropierea pasunii se afla terenuri invadate de astfel de te sau sunt locuri umede (balti, lacuri, canale de irigatie) unde aceste te cresc din abundenta si sunt foarte atractive pentru animale, atunci cand sunt flamande, pe timp de noapte, pe timp ploios.

Expertiza carnii si laptelui- in intoxicatiile cianice de natura vegetala, carnea nu prezinta pericol pentru consumul public, intrucat urmele de acid cianhidric dispar in totalitate prin aerisire, spalare si prelucrare la cald a carnii. Indiferent de evolutia intoxicatiei, toate organele, tubul digestiv, mamelele si sangele se confisca. De asemenea, laptele obtinut a doua zi dupa intoxicatie se dirijeaza pentru fabricarea branzeturilor fermentate.