Daca printre obiectile de sanatate ale Comunitatii Europene, privind cancerul, este si cel al reducerii permanente a numarului deceselor cauzate de aceasta boala, asta inseamna ca efortul prentiei si eliminarea numerosilor contaminanti si aditivi cu potential cancerigen din mediul nostru si din alimentatie, sa fie in prima linie.
Prin acesti contaminanti se inteleg o serie de substante sau produsi de diferite structuri organice sau anorganice simple sau compuse, de origine naturala sau sintetica, care, in mod obisnuit, nu ar trebui sa se gaseasca in componenta alimentelor din hrana omului.
CONTAMINANTI SI POLUAREA
In general, unii dintre acesti contaminanti pot proni din unul sau mai multe ecosisteme ale mediului ambiant (aer, sol, apa), cu sau fara intentia omului si pot aa o actiune potential determinanta sau favorabila aparitiei bolii canceroase.
Poluarea mediului ambiant din care provin si alimentele este in continua crestere.
Poluarea directa sau indirecta a alimentelor cu acesti contaminanti existenti in aer, sol si apa este o preocupare obligatorie pe care populatia globului nu o mai poate ignora, oricat de slab ar fi nilul ei educational.
Protestele de masa, spontane si constiente ale locuitorilor unor zone, contra experientelor nucleare facute pe teritoriul lor, pe care lumea civilizata le considera mai "retrase", este un exemplu.Intr-un sondaj publicat recent de o tara europeana occidentala, ca raspuns la intrebarea "care din poluari le creeaza mai multa frica oamnilor", pe primul loc s-a clasat frica pe care o produce
poluarea cu deseuri radioacti, pe locul doi si in continuare situandu-se celelalalte cauze de poluare a aerului, a solului sau a apei.
Probabil ca poluarea prin radioactivitate a aerului si efectul asupra omului a fost socotita mai importanta prin consecintele imprevizibile ale unui impact imediat, abil cu supragherea solului si a apei, care este mai bine controlata in ultimul timp privind poluarea cu alti contaminanti, fiind si mai previzibila si, uneori, mai limitata.In cadrul coexistentei omului cu cele trei ecosisteme (apa, sol, aer), care participa si ii construiesc macro si microclimatul lui in care traieste si de care depinde viata sa, ca desfasurare si protectie, unde si de la care provine insasi hrana pe care o consuma, pe care o doreste si are dreptul sa fie cat mai naturala si mai pura.
Aceasta ar putea, insa, sa sufere contaminari, in principiu, accidentale sau admise, tolerate ori voluntare, cu si de la o mare dirsitate de agenti nocivi, substante toxice, metale grele, gaze, reziduuri a tot felul de produse de fertilizare agricole sau pesticide, elemente radioacti, aditivi cu potential de risc cancerigen etc.
Iata subiectul unor preocupari cotidiene ale societatii noastre, fie ele obisnuite sau profesionale [27,43,60],
In ceea ce priste influenta si pastrarea vietii omului ("buna sau rea") si, implicit, a igienei normale a continutului alimentatiei din consumul nostru zilnic, contaminantii acestor trei ecosisteme inseparabile, ca factori posibil existenti si ajunsi aici prin ciclul trofic (getale
pesti
pasari -animale [si produsele lor] - om) sunt o realitate a evolutiei si perpetuarii speciei umane.
Cunoasterea si informarea asupra lor, ca identitate si, in primul rand, ca toxicitate, in afara aspectului individual sau a celui profesional, este o datorie civica.
In comertul mondial, in
alimentatie s-a simtit nevoia alinierii ati a standardelor tarilor respecti, al produselor lor la cel al unui organism tutelar fiabil care sa elaboreze nilul acestor cotatii.
Astfel, s-a creat acea comisie "Codex Alimentarius", care apartine Organismului pentru Alimentatie si Agricultura (TAO) si Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), comisie din care fac parte toate tarile, spre a armoniza aceste standarde.
