Proportia, varietatea, ca si valoarea biologica a alimentelor menite sa acopere corect continutul nutritiv energetic al unui echilibru
alimentar sunt o parte din regulile care trebuie indeplinite.
In cazul in care, fiecare dintre nutrimente, luat in parte, intr-o cantitate anumita, ar acoperii neia calorica a organismului, acest aspect nu ar indeplini si nu ar corespunde acelei cereri de varietate si proportie cantitativa si calitativa necesare echilibrului intre componentele alimentare indispensabile organismului pentru a mentine combustia "motorului" complex al vietii, in conformitate cu procesele fiziologice desfasurate normal Organisul uman are insa si capacitatea fiziologica naturala de a fabrica, la neie, pornind de la unul dintre aceste nutrimente de baza, pe celelalte (cu unele exceptii), printr-un meolism intermediar, la o rascruce biochimica de interrelatie a acestora.
"Placa turnanta" este sprijinita pe prezenta gruparii acetilCoA, la care se poate ajunge (pe calea meolismului, linia caolismului oxidativ al lui) de la toate aceste nutrimente de baza : glucide,
lipide si proteine *'.
Cu toate acestea, organismul nu poate fabrica totul, asa cum am amintit la acizii aminati
pe cei esentiali (in numar de opt) sau la acizii grasi
pe cei esentiali (in numar de trei).
Un aspect echivalent il putem avea si la glucide, tot cu un caracter esential, dar intr-o situatie speciala, atunci cand nu se poate mobiliza (la un moment dat, la un mare consum energetic), toata cantitatea necesara de
glucide (glucoza) din rezerve sau aceasta este insuficienta, in acest caz aportul exogen (din alimentatie) de glucoza fiind indispensabil, esential.
De asemenea, necesitatea prin aport alimentar este si cea de saruri minerale, de oligoelemente, de vitamine, de anumite enzime, fibre, de variate molecule protectoare etc, ca si de cantitatea de apa indispensabila acestui meolism continuu (caolism si anabolism).
Toate acestea la un loc, cantitativ si calitativ, cu varietatile lor corect dimensionate, cu valoarea biologica si calorica necesara, pot contribui la un echilibru alimentar, cel care sustine, cu adevarat, sanatatea organismului.
Se preconizeaza un consum alimentar "ideal" in cancer ?
Rigoarea unui echilibru in
alimentatie nu trebuie sa faca a ne transforma intr-un "automat" in indeplinirea cotidiana a acesteia.
A alege perioada de timp ce poate indeplini si duce la o concluzie fiabila asupra unei nutritii echilibrate este, in general, media pe mai multe zile, cea de-o saptamana, care ar putea cantarii plus/minus cantitatea si valoarea biologica si calorica a acestui consum de alimente.
In orice caz, repartizarea nutrimentelor de baza in alimentatie trebuie sa fie, cat de cat, cea stiintifica ("ideala").
De exemplu : k o ratie silnica de 2.400 de calorii, 400 calorii trebuie sa provina de la proteine (de origine animala + vegetala, cate 50 % din fiecare); 600 de calorii, de la grasimi (aproximativ, cate 30 % din fiecare fel de aci^i grasi, saturati, mono sau polinesaturati); 1.400 de calorii, de la glucide (mono, di si pluri^aharide, preferabil majoritar cele de asimilare si absorbtie digestiva lenta).
In ultimul timp, recomandarile stiintifice au tendinta de a scadea cantitatea de participare a grasimilor la ratia calorica zilnica.
Notiunea de ratie zilnica echilibrata este utila, caci poate reprezenta un mesaj de comportament nutritiv corect transmis populatiei.
Nu trebuie uitat si trebuie insistat (cand este cazul) asupra notiunii de di-gestibilitate respectiva a alimentelor, asupra calitatii lor, asupra modului de preparare al lor sau a unui meniu de asociere al alimentelor ce il compun.
Care este, de fapt, acea dietetica individuala sau de grup, care poate a recomandata si care sa cuprinda nivelul cel mai adecvat al repartitiei pe zi a alimentelor?
Ce reprezinta, de fapt, un mic dejun absent sau, uneori, copios, ori un unic consum alimentar cuprinzator (la pranz), mai echilibrat?
Ce reprezinta un meniu zilnic, obisnuit in multe regiuni ale lumii, traditional mai copios, mai consistent, cu un bogat numar de nutrimente ?
Putem consimti la un asemenea fel de consum care a fost constat de catre surse epidemiologice prin anchete dietetice, situatii atat de intalnite in societatea de astazi ?
Putem G de acord cu asemenea meniu, cand cunoastem aportul si echilibrul caloric si biologic necesar al majoritatii elementelor alimentare, ca si raportul dintre ele, cu o posibila toleranta, la un grup de populatie cunoscuta ?
Poate ca da, numai daca ele sunt cazuri speciale ale adaptarii omului, mai ales cerintei timpului de munca, desi, societatea are grija si este obligata sa-i ofere libere momentele respective ale servirii unui consum alimentar si numai daca corespunde unei formule de
dieta echilibrata.
(In unele tari, i se lasa individului, in cadrul desfasurarii activitatii profesionale oficiale, un timp liber pentru servirea mesei de pranz.)
In orice caz, sfatul asupra acestor situatii trebuie sa contina simplitate si generozitate, spre a nu constrange omul intr-un domeniu unde necesitatea de hrana se impleteste cu placerea si cu starea de a se simti bine.
In organism, la nivel celulo-tisular, exista in permanenta o prezenta si o solicitare continua de elemente si substante provenite din sursa alimentara, o parte care este adusa si ajunge de la nivelul aparatului digestiv, in special al intestinului, prin
digestia alimentelor consumate, iar altele, la fel de necesare organismului, care au aceeasi sursa, dar sunt stocate si care sunt solicitate in momentul cand acoperirea neilor fiziologice ale organismului, din aportul alimentar extern, nu este realizata sau este deficitara.