Exista convingerea ca cea mai mare parte din efectul acestor agresiuni asupra organismului uman se pot evita sau rezol printr-o
alimentatie corecta si printr-un consum judicios al produselor ei.In plus, aceasta
nutritie poate fi o alegere poziti, adaugata unui tratament adjunt adect respectivului caz de boala.
O alimentatie corecta sau bine directionata poate ajuta sau chiar rezol multe din starile de boala sau poate contribui la cel mai important aspect, acela de a preveni o mare parte din bolile cele mai grave, in special, pentru categoriile de indivizi care intra in factorii de risc ale acestora.
Societatea, cu multele sale asociatii, institutii si organizatii de sanatate, s-a gandit la calitatea nutritiei populatiei, oferindu-i unele norme de referinta in eluarea acesteia, a produselor ei alimentare, a elementelor pe care le contin si a influentei industriei prelucratoare din domeniu, pentru a tine cont de aceste norme, ca doleante in fabricarea produselor respective.
Recomandarile facute au pornit, la inceput, cu aspecte generale, de la o cantitate de alimente consumata intr-un anumit timp, ca sa ajunga, astazi, la acea cantitate zilnica minima care reprezinta ratia care acopera necesitatile de constructie a structurilor si a functiilor organismului
Ulterior, la aceasta s-a adaugat studiul analitic al problemei calitatii si echilibrului dintre elementele alimentelor consumate.
Astfel, publicatii profesionale, conferinte nationale, ghiduri de
dieta alimentara, recomandari ale Academiilor de Stiinte (America, tarile europene), ajung sa transmita populatiei unele mesaje, care sunt reafirmate si astazi, sub aspectul general al consumului de alimente si, mai putin special, datorita acestei complexitati, a relatiilor dintre factorii de nutritie si individ.
Nu este curios ca unele din continuturile acestor recomandari care au fost elaborate, in special legate de maladiile cardiosculare, in primul rand ale bolilor coronariene, a hipertensiunii, a diabetului, a
obezitatii etc, le gasim si in unele recomandari ale "Codului European Contra Cancerului"?
Acest aspect nu este intamplator, caci unele componente alimentare ce intervin in urma unui consum in exces "permanent" al acestor produse, pot provoca aparitia acestor maladii, mai ales la persoanele care intra in grupurile lor de risc.
In plus, se constata ca multe din cauzele declansarii acestor boli au ca substrat etiologic un aspect nutritional, care are legatura si cu aparitia cancerului.
In trecut, nivelul cantitativ obisnuit al ratiei calorico-energetice cotidiene a omului era ce mai mare (3.000 - 3.500 de calorii) decat cea necesara, nefiind, in acea vreme, in atentia publicului si a recomandarilor medicale uzuale.
Daca aceasta ratie a scazut, la adult, la un nivel minim de aproximativ 1.700 - 2.000 kcal/zi si o medie de 2.200 - 2.700 kcal/zi (la femei si, respectiv, la barbati) este ca alegerea de catre om a elementelor necesare nutritiei sale, ca si cantitatea si calitatea lor in relatie cu loarea lor biologica si calorica, reflecta expresia unor cunostinte si optiuni mai recente ale societatii noastre.
In calculul acestei ratii alimentare, care tine cont de nevoile calorico-energetice, de constructia si inlocuirea permanenta a celulelor organismului, de intretinerea si interrelatia activitatilor lor etc, trebuie sa se refere si sa fie legat de clima, rsta, sex, profesie, stari speciale fiziologice etc, toate facand ca aceasta relatie alimentara zilnica sa nu poata fi determinata cu precizie, decat ca parametrii teoretici standard.
Bineinteles, compozitia, ca si cantitatea alimentelor ce se gasesc pe masa consumatorului a tinut cont si de alti factori, pornind de la acel impuls neuro-fiziologic ce constituie dorinta de a manca anumite preparate culinare sustinute si acoperite de toata diversitatea calitatii simturilor noastre gustative, olfactive, digestive etc, uneori in relatie cu stocajul lor in "memorie", ceea ce formeaza, in ansamblu, aceea "pofta de mancare" a individului in stare normala, cum se zice popular uneori, "o foame de lup" si ajungand la toata aceasta modulatie in relatie cu sexul, rsta, clima,
regimul alimentar etc.
Totodata, acest ansamblu alimentar pe care-I numim, in termen de
igiena alimentara, ratia nutriti necesara zilnic a individului, este departe de a fi in constiinta tuturor persoanelor in momentul in care se gasesc in fata meniului pe care-l servesc.
Sigur, insa, ca nu se poate gasi intotdeauna pe masa noastra de consum cantitatea si calitatea produselor pe care le-am dori si care trebuie sa cuprinda, intr-o proportie corecta,
elementele nutritive de baza.
De cele mai multe ori, ne "confruntam" cu situatia de a ne alimenta cu "ceea ce se gaseste", nemaivorbind de populatiile, din toata lumea, lipsite de posibilitatile economice de minima necesitate.
Dar, in evolutia vietii moderne, de la un timp, meniul nostru infrunta pericolul repartizarii neechilibrate in componenta sa, cu indiferenta sau involuntar, a celor trei componente importante de ba%a ale nutritiei noastre silnice: proteinele, lipide/e si glucidele.
Ratia calorica trebuie sa fie rezultatul unui echilibru intre ceea ce organismul primeste ca elemente de hrana si cea a rezultatului consumului lor, spre a sustine si acoperi energia,
caloriile de termoreglare si efortul muncii efectuate, ca si reinnoirea structurilor sale (BOUR H. -l975)
Constructia si "cheltuielile" organismului unui individ se oglindesc in consumul activitatilor meolismului sau bazai (calculat intotdeauna la mp de suprafata corporala).
Valoarea energetica a fiecarui aliment este legata de cantitatea proportionala a continutului lipidic, proteic sau glucidic al lui.
Alegerea neechilibrata, intentionata sau nu, a nutritiei noastre, atat calitativ, cat si cantitativ, devine "placa turnanta" in dezvoltarea bolilor cronice, unele din ele foarte grave.
Alegerea zisa "constienta" si "voluntara" a individului, intr-o societate cu o alimentatie diversa, comercializata, care ofera "subtil" produsele sale, ce sugereaza, asa-zis, "nepartinitor" ofertele sale culinare industrializate, cu o prezentare convingatoare, stim ca nu reprezinta intotdeauna bazele unei alimentatii biologice corecte, fara a exista o orientare sanatoasa, de cunoastere sustinuta in randul populatiei.
Cum sa zicem ca aceasta este o pozitie accepila, din punct de vedere al recomandarilor de igiena alimentara, cand nu exista nici o informatie, in acest sens?
De ce nu are organismul uman - aceasta "uzina" biochimica
performanta, complexa si perfecta - o activitate infinita ?
Daca organismul este compus si sustinut prin activitatea a zeci de mii de miliarde de celule ce asteapta in mod corect si controlat sa primeasca, in fiecare moment, materialele energetice si de constructie necesare, ne putem intreba: cum pot face fata acele organe sau sisteme ce raspund de primirea, prepararea, fabricarea, distributia, stocarea si relatia continua a acestora, de necesitatea permanenta a activitatii acestor celule sau tesuturi, fara ca aportul energetic sa devina insuficient ?
Sunt situatii in care aceste materiale lipsesc, ori sunt sub nivelul fiziologic tolerabil sau, invers, ele ajung sa fie intr-o asemenea cantitate, incat sunt peste nevoile sau posibilitatile de meolizare, utilizare, stocare ale organismului, care, in caz de repetare sau de permanenta, vor produce dereglari sau vor forma patul fizio-patologic de aparitie a bolilor degenerative.
Iata ca fiinta umana, acolo unde traieste, poate fi supusa unor anumite situatii diferite de normele ei "normale" de nutrine, produ-candu-se, astfel,
tulburari in evolutia si apararea organismului sau !
In plus, stim ca impreuna cu alimentele ce se consuma, cu elementele lor primare de baza ce le compun sunt si alte substante complementare nenutritive ce pot fi, unele anodine, iar altele cu o toxicitate riata, putand contribui, de asemenea, la anumite dereglari meolice sau la accentuarea dezechilibrului unei alimentatii deja sub efectul cronic al unei subnutritii, ori invers, al unei solicitari de supraincarcare calorica.
In amandoua cazurile, dincolo de limitele de echilibru fiziologic si de mijloacele homeostaziei de care dispune organismul (mobilizare, stocare, meolizare, detoxificere, eliminare etc.) pot apare degradarea, supra-stocarea patologica,
insuficienta si sufocarea fizio-morfologica.
Acest "tot unitar" poate ajunge si la leziuni ireversibile, partiale sau totale ale unor organe si ale acelor celule ce le corespund si sunt supuse acestor efecte, prin lipsa de redresare si incapacitatea lor de a face fata aceastei epuizari fizio-morfologice, urmare a celor doua sensuri de efecte
de plus sau minus - de extrema sau csipermanenta.
