Obezitatea este expresia unei stari anormale a prezentei excesive a unei cantitati de grasime in constitutia corpului uman si poate fi considerata, in cea mai mare parte din cazuri, atunci cand contribuie la depasirea cu 20 % a
greutatii corporale superioare limita a normalului.
Aceasta limita de riatie inferioara sau superioara este estimata la 10 % fata de de greutatea corporala normala, ea rezultand din greutatea in kilograme (kg) a corpului, raportata la inaltimea sa in metri (m).
(Aceasta metoda este sugerata de calculele diferitelor institutii de nutritie, de fiziologie sau de medicina care se ocupa de acest subiect.)
Obezitatea este un factor de risc in maladiile cardiosculare, ca si in alte maladii ca: hipertensiune,
diabet zaharat, hipercolesterolemie, dar si un factor de risc in anumite localizari de cancer, in special cel hormonal dependent (cancerul uterin).
Este de importanta vitala rezolrea acestei situatii, cand este vorba de
obezitatea severa sau chiar mai putin severa, legata, in particular, de maladiile amintite.
Referitor la tesutul gras (adipos) in exces si, in special, privind obezitatea, putem sublinia ca morfopatologia lui este legata, in afara de numarul de celule grase (adipocite), si de marimea lor (
hipertrofia prin incarcarea lor in grasime), determinand fizionomia prezentei acestei mase grase la nivelul corpului uman.
Se pare ca hiperplazia acestui tesut gras, adica cresterea in numar a acestor celule, se face, in mod normal, in prima perioada a copilariei, ca apoi aceasta crestere sa scada pana la sfarsitul pubertatii, urmand ca, dupa aceasta perioada sa fie, iar, o faza de crestere a numarului de adipocite.
Aceste doua perioade de crestere pot fi sensibile la o perturbare in relatie cu
nutritia respecti (factori nutritionali), in sensul maririi acestui numar de celule, dar si cu alti factori predispozanti (glandular neuro-hormonal, genetic).
Alte teorii, la fel de credibile, pun problema cresterii masei adipoase (grase), nu prin aceasta predispozitie a cresterii numarului, ci prin marirea, ca volum, a acestor celule (prin supraincarcarea cu grasime), care cresc printr-o supraalimentatie (dovedit si experimental) si/sau o dereglare a mecanismelor care supravegheaza masa corporala si cea a meolismului energetic.
Subliniem
alimentatia preponderent hiperglucidica in copilarie, cunoscuta fiind convertirea glucozei disponibile in CO2 si trigliceride si depozitarea acestora din urma ca rezer in tesutul gras sau
grasimile neconsumate care, in acest context, se vor stoca.
Cele doua ipoteze ca hiperplazia (inmultirea celulelor grase
adipocite), ca si hipertrofia lof (marirea lor), pot sta, pe langa alti factori, la baza cresterii masei grase a corpului, care este destul de greu de apreciat fizic si de determinat, astazi, in intregime, dar, posibil, de eluat indirect.
Slabirea ponderala printr-un
regim restrictiv se face prin reducerea volumului celulelor grase (adipocitelor), prin eliberarea rezervei de grasime ce o contin si nu prin micsorarea numarului lor, care lasa, astfel, posibilitatea recidivei prin liposinteza si revenirea la masa de grasime anterioara.
Din modulul grasimi (si preparatele lor din consumul alimentar) este bine sa ne oprim la cate din cele mai uzuale produse de pe masa noastra obisnuita zilnica.
