Consta in:
- umplerea lor, adica absorbirea sangelui care vine din venele aferente;
- trecerea sangelui in ventriculul eferent.

a. Umplerea atriala cu sangele din sistemul venos aferent se face in tot timpul sistolei ventriculare, dar continua si in diastola, cand de fapt atriul "se goleste" in ventriculul respectiv.

La umplerea atriala contribuie mai multe mecanisme.

- prin vis a tergo, adica o usoara predominenta a presiunii in sistemul venos aferent, predominenta determinata de curgerea permanenta de sange, de la capatul arteriolar la cel venular al capilarelor;
- in timpul diastolei, prin scaderea presiunii in ventricul (datorita relaxarii miocardice) sub nivelul presiunii din atriu;
- in timpul sistolei ventriculare, prin efectul de "aspiratie" produs de deplasarea in jos a ului care separa atriile de ventriculi (ul ventil al inimii): varful ventricular si baza inimii, reprezentata de portiunea in care se deschid marile vase in inima ramanand nemodificate, contractia ventriculara scurteaza axul lung al ventriculului prin coborarea ului ventil si marind volumul atriului, ceea ce determina "aspirarea sangelui" din vene.(. 2-l4)

b. Sistola atriala
Contractia atriala are urmatoarele roluri in mecanica inimii:
- asigura aproximativ 20% din volumul de umplere diasto/ica a ventriculului respectiv;
- odata cu contractia intregii musculaturi atriale, plicile musculare de la orificiile venoase - care nu au structura si dispozitia unor veriile valle -stramteaza totusi orificiul si astfel reduc mult unda retrograda de crestere a presiunii in sistemul venos aferent atriului,
- precedand cu un anumit interval de timp bine determinat inceputul sistolei ventriculare, asigura conditiile optime de punere in tensiune a aparatului vailar A~V, cresterea presiunii in atriu imediat inainte de inceputul contractiei ventriculare reduce la minimum regurgitarea vallara fiziologica (amintita anterior).