Este determinata astfel:
- in cazul lvulelor A-V, inchiderea se datoreste cresterii bruste a presiunii in timentul post/vu/ar (in ventricul); odata cu contractia acestuia (inceputul sistolei ventriculare); presiunea depaseste cu mult presiunea din atriul respectiv;
- in cazul lvulelor arteriale, inchiderea se datoreste scaderii rapide a presiunii din timentul prelvular (ventricul) din cauza relaxarii miocardice; presiunea din ventricul scade mult sub nivelul presiunii din artere (aici presiunea este mentinuta la un nivel mai ridicat prin elasticitatea peretilor arterelor mari si prin rezistenta periferica).

Valvulele se inchid in modalitati specifice:

- La ivulele A-V, foitele lvulare, care sunt mult mai mari si deci au un joc mai amplu, se inchid prin opozitie, adica prin aiipirea unei parti a suprafetei atriale, astfel, in cazul VM, partea care se alipeste depaseste 30% din suprafata VMA si este de aproximativ 50% din suprafata VMP (. 2-l5.). Vaivulele sunt pe de o parte fixate la nivelul inelului de insertie, iar marginea lor libera este retinuta intr-o pozitie mai ansata in cavitatea VS de catre cordajele tendinoase, in timp ce mijlocul panzelor lvulare este impins (bombat) spre AS, prin cresterea presiunii in VS.
- Vaivulele arteriale (sigmoidiene) au o suprafata mult mai mica; in momentul in care presiunea din ventriculi scade foarte rapid la inceputul relaxarii miocardice (sfarsitul sistolei), presiunea mult mai mare care persista in Ao sau AP in timpul diastolei, impinge lvele sigmoide in jos, spre ventricul; sigmoidele isi imbina perfect marginile libere, care sunt usor ingrosate iar mijlocul marginii prezinta chiar mici nodozitati. Cele trei lve se sprijina reciproc, fiecare este convexa spre ventricul si astfel se asigura inchiderea orificiului.
De remarcat, ca intre momentul cand incepe contractia ventriculului si presiunea din acesta incepe sa creasca brusc si pana cand presiunea depaseste nivelul presiunii din atriu, ceea ce determina inchiderea lvulei A-V, exista o foarte scurta perioada in care orificiul este deschis si se produce o minima regurgitare de sange din ventricul in atriu (regurgitare fiziologica), asa cum este ea dovedita astazi de examinarile Eco-Doppler. Aceasta regurgitare fiziologica este limitata de sistola atnala, care precede cu putin contractia ventriculara. in lipsa sistolei atriale, regurgitarea devine mai semnificati.