Am spus mai inainte ca inima functioneaza generandu-si propriul curent electric, cu ajutorul caruia transmite semnalul contractiei sincronizate a camerelor sale. Majoritatea organelor corpului fac acelasi lucru intr-o modalitate specifica fiecaruia. Astfel, curentul electric al muschilor este intens si contribuie la miscarile pe care unii oameni, cum sunt atletii, le fac viguros, iar altii, cum sunt pianistii, le fac fin, in vreme ce oricare dintre noi le face in felul sau propriu, tot timpul vietii. Alte organe - cum sunt
stomacul si intestinul
au un curent electric putin intens, pentru ca si ele abia se contracta. Creierul are o activitate electrica furtunoasa, dar ea seamana cu cea dintr-un calculator, e vorba de microcurenti electrici. Alte organe, in schimb, cum este osul, nu au deloc activitate electrica.
Dintre toate organele, inima are cea mai ritmica activitate electrica: ea debuteaza inainte de
nastere (inima fatului incepe sa bata in corpul mamei prin luna a patra sau chiar mai devreme) si continua pana in ultima secunda a vietii. Aceasta activitate este asa de sincrona, asa de bine organizata, incat, in clipa in care punem un receptor numit electrod pe suprafata oricarei parti a corpului, electrodul inregistreaza practic doar activitatea inimii, ignorand-o de cele mai multe ori pe a celorlalte organe. Iar pentru cazurile in care activitatea celorlalte organe, cum ar fi cea a muschilor, nu poate fi ignorata, au fost inntate filtre electrice. Acestea deosebesc activitatea electrica armonioasa a inimii de activitatea dizarmonica a altor organe. Astfel, in mod oarecum surprinzator, am la indemana un mijloc simplu de cunoastere a unuia dintre limbajele inimii, pe care il poate folosi orice cabinet medical.
Daca inima este in suferinta, circulatia curentului electric se modifica. De exemplu, daca muschiul inimii se ingroasa pentru ca e nevoit sa faca o munca in plus, cum se intampla la hipertensivi, a caror inima trebuie sa invinga o presiune a sangelui foarte mare, activitatea electrica devine ampla, deoarece curentul electric trebuie sa actize, sa puna in miscare un muschi mai puternic. inregistrand un curent electric foarte intens, aflam, in mod indirect, ca muschiul cardiac este mai gros si mai puternic. Cu timpul, aceasta putere a inimii hipertensivului devine daunatoare, dar asta e o alta poste, pe care o vom spune ceva mai tarziu.
Cand inima nu are suficient sange, deci are ischemie, aceasta poate fi atat de sera incat unele celule din tesutul muscular mor si nu se mai pot regenera. in locul lor apare o cicatrice fibroasa, si atunci activitatea electrica nu se poate desfasura normal. Curentul ocoleste zona fibroasa, care este izolatoare electric, si electrodul de la suprafata corpului va inregistra o anomalie foarte clara, indicandu-i medicului o suferinta dintre cele mai periculoase - infarctul. Si exemplele de suferinte dezvaluite in mod indirect de analiza activitatii electrice pot continua.
O alta categorie de
tulburari ale electrocardiogramei arata ca generatorul inimii nu mai este sincron - asa cum ar trebui sa fie de-a lungul a o suta si mai bine de ani. El poate incepe sa aiba pauze sau sa produca impulsuri prea des. Aceste tulburari de ritm - aritmii, cum sunt denumite medical - pot fi surprinse ocazional pe o
electrocardiograma simpla, cea inregistrata pe o portiune ingusta sau scurta de hartie. Specialistii au inntat insa si modalitati de a inregistra ritmul inimii ore in sir, de obicei 24 de ore, dar si timp de doua, trei zile. Tehnica se cheama inregistrare Hoher, dupa numele inntatorului. Astazi, dupa 30-40 de ani de la introducerea ei, inregistrarea Holter se face pe un microcalculator capabil nu numai sa inregistreze, ci si sa analizeze si sa reproduca in ele si diagrame tot ce s-a intamplat cu activitatea electrica a inimii vreme de ore intregi. Uneori insa e riscant, din cauza gravitatii bolii, ca pacientul sa circule in oras, cu microcalculatorul care inregistreaza traseul Holter, departe de un centru medical cu timent de urgente. Atunci bolnavii sunt internati si stau in pat in sectiile de terapie intensiva cardiaca, iar electrocardiograma este in permanenta afisata pe un monitor - un fel de televizor - si da un semnal de alarma medicului aflat la cativa metri, in statia de supraghere, atunci cand tulburarea devine periculoasa. Bolnavii monitorizati pot fi ajutati in felul acesta sa depaseasca momentele critice, cum ar fi incetarea activitatii inimii sau o scurtcircuitare majora a activitatii electrice, tulburari ce duc, netratate, la stop cardiac urmat de deces. Mii de bolnavi au fost salvati - prin socuri electrice sau alte mijloace - deoarece monitoarele au aratat la timp ca activitatea electrica perturbata punea inima in pericol.
Alteori, desi sunt mai vagi, au marele avantaj ca pot fi obtinute in orice colt al tarii, in orice cabinet medical. Pot fi chiar transmise grafic, de pilda prin intermediul unei linii telefonice, catre un specialist aflat la distanta, intr-un centru medical mai mare, in derea unei interpretari competente. Se hotaraste astfel pe loc ce tratament este mai adecvat pentru bolnavul aflat in cabinetul din localitatea mai mica. Din toate aceste moti, electrocardiograma constituie probabil mijlocul cel mai raspandit de a citi tainele si suferintele incipiente ale unei inimi bolna.
